Verzi si uscate

ok, that's all folks

2009-07-30T19:09:00.008+03:00

Ma gasiti cu tot calabalacul pe http://verzisiuscate.ro/ Asa ca , va rog, DO modificati in lista de bloguri ....

Tre' sa ma dau mare

2009-07-30T14:16:00.002+03:00

Si cum nu sunt sigura ca intrati cu totii pe noul site, pun laudarosenia si aici .

Prima schimbare

2009-07-29T16:36:00.002+03:00

Am un domeniu doar al meu de o jumatate de an. Doar ca am tot amanat momentul.

Asta pare ca un...pretty good one.

So - ne vedem pe www.verzi-si-uscate.ro

I just enjoy the show :) lalalallaaaalalalalalllaaaaaa

2009-07-29T16:28:00.000+03:00

Fabrica de vise - sau care e starea mea fireasca de agregare?

2009-07-28T13:20:00.007+03:00

Ok, ok, recunosc, expresia nu-mi apartine, desi mi-a venit spontan in minte atunci cand m-am gandit sa scriu acest post. Expresia e facuta celebra aici de catre doamna Lola, dar o imprumut si eu pentru doar cateva minute.

Traiesc inca euforia libertatii. Si fac exercitii de trait frumos pe bani putini. Am cateva "strings attached" care se numesc cablu + mobil + factura de electricitate + intretinere, si de ele trebuie sa vad cum ma ingrijesc luna de luna. In rest - am prieteni dispusi sa ma hraneasca, multe carti necitite, multe vise si o toamna frumoasa in fata. Desigur, as putea spune ca am o toamna grea in fata. Dar mie mi se pare ca voi avea o toamna superba. Cu dimineti ruginii tarzii, cafea in paturica, pe balcon... plimbari in parc. Cu placinta facuta de mine si oaspeti la pranz, la un pahar de... sirop de visine. Si cu multe promisiuni.

Mdaaaa... In ultima vreme ma tot lovesc de cuvantul asta - "vise". Unii privesc pragmatic problematica. Altii modeleaza lutul in forma de vise. Altii le traiesc. Si cumva orice as face, oricum as drege, in orice directie m-as intoarce, ma lovesc de ideea asta - ca trebuie sa traiesti asa cum simti. Si ca - asa cum imi spunea Lola intr-o zi - "starea de angajat nu este una fireasca".

Nu mai vreau sa fiu hamster in rotita. Gata. Aici incepe.

Cenzura

2009-07-27T17:29:00.003+03:00

Azi am luat maul comentariilor anonime. Deah, inca un semn de slabiciune, dupa ce am activat moderarea comentariilor.

Dar e coltul meu aici si fac ce vreau cu el. Si daca ma supar, va luati jucariile si plecati.

Daca te distreaza ideea ca lasi un comentariu anonim si cealalta persoana se intreaba cine esti, atunci ar trebui sa te cauti atent de diverse... Acolo, in carcasa.

In alta ordine de idei, imi pare rau ca am complicat procedura pentru oamenii cu pareri pe care nu si le asuma din cauza de logare si procedura anevoioasa. Probabil ca o sa renunt la chestia asta dupa ce imi trece mirarea.

Nu-mi plac jocurile meschine. Pot accepta o opinie. Dar sine-qua-non e sa fie una asumata.

Altfel... sa aveti o saptamana frumoasa. Eu sunt bine aici, la mine pe piedestalul pinguinesc. De data asta non-peiorativ.

Pentru cine asteapta o reactie

2009-07-23T18:26:00.009+03:00

Iata una:

sunt chestii de genul asta care pur si simplu te fac sa simti ca esti in viata. Nu stiu, poate e doar masochismul din mine vorbind.

Daca am ceva sa transmit? Da. Am.

1) nu cautati intelegere la mine. Pur si simplu nu-s dispusa s-o ofer. Mi-a murit empatia, na. Indiferent despre ce mofturi discutam. Ego-ul meu a fost pe jos, l-am ridicat, l-am scuturat si l-am pus la loc. Da' e suparat si chiar nu sta la discutii.

2) n-o sa incep cu povestea cu "e mai bine asa". Nu e mai bine asa. Era mai bine sa am curaj sa mi-o asum si s-o fac de una singura. Sau sa se intample atunci cand mi-as fi putut reveni mai usor. Da, stiu, am cautat-o cu lumanarea. Da, se numeste hedonism, inflexibilitate si probleme cu autoritatea. Aia e, asta sunt, alta mama nu mai face.

3) DAR. Da, stiu ca-s mai buna de atat. Si sunt obisnuita sa vad in chestii de genul asta prilejuri sa-mi demonstrez ceva.

4) Da, chiar cred ca publicitatea in regim sclavagist in conditiile in care nu esti vreun geniu pustiu care functioneaza pe baza de slogan (si atunci tu faci jocul) e de rahat si ca era cazul s-o iau de la capat. Sa-mi reinventez modalitatea de alimentare financiara si stilul de viata. Sa-mi fac o viata, de fapt. Nu-i momentul economic, am fost mult prea lasa ca sa fac miscarea de una singura, si in mod clar o sa imi fie greu. Am mai fost in situatia asta. Si s-a lasat cu depresii si alte lucruri. Da' nu ma las.

5) Nu e vorba de struguri si de vulpi. Don't even think about going there. Desigur ca mi-ar fi prins bine sa ma mai compromit vreo 6-7 luni - hai un an. Pe bani. Desigur ca imi va fi greu ca dracu'. Desigur ca nu ma va incalzi cu nimic faptul ca ma pot trezi la orice ora. Da' la dracu daca regret ceva.

6) Cum am auzit recent pe cineva... "o sa vedeti voi". Nu e o amenintare. E o previziune legata de mine. :)

7) Mwhahahah. Sa nu veniti dupa autografe. Atat zic.

8) (adaugat ceva mai tarziu) - si asta ar cam fi momentul in care m-as prinde (intr-un mod neplacut, fireste) who's there and who's not there. Metoda Ionouka :)

The way I feel lately

2009-07-22T13:04:00.003+03:00

Nu tu tristete. Nu tu melancolie.

Just a kind of a rage si o dorinta de a gasi o solutie. Solutie contra tuturor care nu pot sa vada prin oameni, contra tuturor creierelor programate, contra anticristului, daca pot sa ma folosesc de metafora asta.

piei, satana! :)

In rest sunt ok. Foarte, foarte ok :)

Honestly,

2009-07-22T10:55:00.000+03:00

Mi-e somn. Ar trebui sa dorm, nu sa fiu aici. :)

Hai sa va arat ceva

2009-07-19T03:43:00.003+03:00

Vorbim despre o piesa remastered de la U2. Am primit "U2 - rare, medium and remastered" cand am facut contul pe site pentru biletele la concertul de la Barcelona. La prima auditie nu m-a impresionat, dar dupa inca ceva ascultari, am devenit dependenta. Una din piesele mele preferate, pe langa Neon Lights (varianta la City of Blinding Lights) si o varianta "rara" la "Sometimes You Can't Make It On Your Own" este asta - "Angels Too Tided Up To The Ground".

Ce titlu misto - nu?

Si uite, uite, dar uite in ce fel poate sa sune asta. Neon Lights. Cum sa nu iubesti asa ceva?

Care mai vrea un leu de aur? E superoferta!

2009-07-16T17:41:00.002+03:00

Via Marean.

Cam atata valoreaza un cans, cum zice nenea din film.

Pentru cei care nu inteleg (din pacate exista) nu - nu e vorba de faptul ca nu e efectiv din aur. :)

Seara plina

2009-07-14T02:16:00.002+03:00

Trilulilu ... uite iar ca culc IMPOSIBIL de tarziu.

Am vazut Non Ti Muovere cu o Penelope Cruz italianca si... diferita. Si am reusit sa fac pisica pentru Miruna. Si un Gomez no 2 surpriza. Poze soon, pe Verzi si Proaspete.

Si pentru completare, o lepsuta de la Bianca

O floare: Frezia. Always.
Un anotimp: Oricare.
O luna: Iunie.
O culoare: verde. mov. ba nu, ...a... portocaliu. ba nu... ...toate? Nu prea ma omor cu galben.
Un animal: do you REALLY need to ask?
O piesa vestimentara: tricoul cu alba ca zapada.
Un fruct: struguri.
O piesa de mobilier: canapea
O melodie: greu. Greu. Ma mai gandesc si revin.
Un obiect: ochelari de soare.
Un instrument muzical: pian, obviously.
O pers apropiata: secret. Na,ca sa nu se supere nimeni.
Un copac: ciresul de la familia Alecu, in care organizam "circul Globus" undeva in clasa a 2-a.
Un vers: "nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"
Un oras: bai nene. Bruges, na.
O persoana publica: no hablo espagnol.
Un fel de mancare: french fries. Simplu si la obiect.

O carte: "O poveste de dragoste, poate" - pentru ca o citesc acum.
Un super-erou: Donnie Darko?
Un fenomen: Tunet.
O masina: Mini Cooper.
O parte a corpului: ochii cei miopi.
Un personaj de film: baiatu' din Gegen die Wand.
Un film: Gegen die Wand.

Un loc: pe bloc.
O cladire: la naiba. oricare. tot aia e.
O leguma: rosii
Un telefon: d-ala vechi, cu disc.
O bautura: Cuba Libre.
Ceva dulce: Sa fiu previzibila - ciocolata.
Un obiect de exterior: banca.
O materie: wtf
Un serial: Dr House.
O piesa de teatru: The Shape of Things
Un nume: si asta tot secret e.
Un gest: o clipire cu sens.
Un parfum: Gucci - Rush.
O ora: 03.40 A.M.

Ziua in care s-a intamplat inevitabilul

2009-07-12T03:37:00.003+03:00

Adica am facut curat.

Daca se intampla sa chemati femeia care face curat si sa incuiati peste tot (adica si unde ea nu are cheie), atunci suferiti sigur de pinguinita... Si pana la urma faceti curat singurei, pentru ca e weekend si mizeria e deprimanta.

M-am trezit mirata din nou de vis. Acum doua seri am visat iar un film intreg. O combinatie de Final Destination si nu stiu ce naiba. Era o lista cu nume, pe care apareau semne care aratau ca in ziua aia anumite persoane urmeaza sa moara din cele mai bizare cauze. Intr-o zi au aparut si pe numele meu, panica, alea, ce sa fac sa nu patesc nimic... M-am trezit pe genul - WOW. Ca de la cinema, nu 3D, nu 4D, ceva gen...10D? Din pacate am uitat foarte multe detalii, cred ca aveam sanse la un oscar pentru scenariu.

Aseara - alta chestie. Eram in Norvegia, era Craciun si ca de obicei in visele mele eram insotita de toata lumea pe care o stiu. Parinti, colegi de scoala, de munca si toti cei. Acolo - fireste - m-am dus la Ikea. Da, stiu ca Ikea e suedeza, dar in visul meu m-am dus la Ikea - normal, era Craciun si eram in Norvegia. Ei bine, Ikea aia era amenajata intr-un fel de conac vechi si era ornata toaaata de craciun, se cantau colinde, chestii aburinde, arome eeeeetc. Evident ca m-am indragostit de un norvegian de pe acolo, a doua zi a fost petrecerea de Revelion (stiu, cam brusc dupa Craciun, dar...), a doua zi am plecat undeva la ski cu ai mei si cu restul gastii (ai mei n-au fost in viata lor la ski, si nici eu nu ma pricep la asta) si a aparut iar norvegianul meu. Eu eram pe plecare, de la ski mergeam direct la avion. Si tot incercand sa fac schimb de ceva ...date de contact cu el, el imi zice ca avand in vedere ca vom avea o relatie la distanta, poate putem sa facem un soi de show tv din asta.

La care eu am zis - SAY WHAAA?! Si, evident, am inceput sa ma indoiesc de trainicia sentimentelor lui.

Dupa aia m-am trezit.

Si s-a intamplat inevitabilul.

Adica am facut curat.

Dupa aia am vazut in sfarsit 2046.

Si acum m-am gandit sa va spun care e melodia mea preferata de la Depeche. Ia sa vedem...ghiciti?

Tell me no truth, if it is bad...

2009-07-10T14:14:00.004+03:00

Doua lucruri mi-au lipsit la Moby - astea doua. Una e foarte trista, iar cealalta e a dracu' de optimista. Nah, extreme, iubitele mele :P

In al doilea clip, la 2.55-2.57 veti putea observa si un teribil subliminal...mwhahahahaha :)))

<

Treaba multa

2009-07-07T18:53:00.001+03:00

Fugi sa iei rezultate la teste medicale, dupa aia fugi sa platesti cablul, dupa aia fugi sa mananci ceva, dupa aia sa platesti taxa de examen auto, dupa aia sa iti iei solutie de lentile...

Si asta pe caldura aia mare-mare-mare de azi de la pranz.

Sunt saraca, trebuie sa merg mai mult pe jos, gandi pinguinul si mai achizitiona doua rochite irezistibile de vara, lungi pana in pamant.

Dupa care il suna pe domnul Alin de la taxi Mondial, sa vina s-o ia de la serviciu ca ploua.

In fine...

2009-07-06T22:35:00.002+03:00

...daca aveti vreo idee constructiva legata de postul de mai devreme... Daca are cineva nevoie de mine si in acelasi timp imi poate da o mana de ajutor sa inteleg ce caut si cine sunt si care e de fapt vocatia mea...Ma refer la propuneri practice.

Astept.

Stii cum ...

2009-07-06T20:35:00.006+03:00

...atunci cand erai mic stiai ca esti diferit si ca o sa faci lucruri frumoase? Si ca n-o sa-ti zica nimeni cum sa traiesti, sau de ce, in niciun caz cu cine?

Si stii cum e cand ajungi mare si totusi te simti mic si neputincios si toate lucrurile alea de cand erai mic sunt undeva, departe, in ceata, si ti le mai reprezinti doar prin clisee mai mult sau mai putin contemporane de genul "sa nu uitam sa fim copii", "conteaza doar ce-ti doresti" blabla? Si teoretic ai facut tot ce trebuia, dar practic ... ai uitat ceva sare, sau usturoi, sau ulei, sau ceva, nu stiu ce, dar nu e bine. Miroase urat cand ar trebui sa miroasa a trandafiri.

Si stii cum e cand nu mai stii exact daca esti foarte puternic sau de fapt esti foarte slab, si incerci sa-ti dai seama care din astea -doua e problema. Si pana s-o descalcesti treaba se impute de fapt atat de tare incat chiar nu mai stii cine esti si de ce te afli acolo, ce te-a ajuns pana in punctul ala si ce o sa faci mai incolo?

Si stii cum e cand creezi asteptari si simti ca dezamagesti si asta in mare parte pentru ca tu insuti esti foarte dezamagit si ustura nasol de tot si nu mai stii unde e iodul si nici macar cum miroase el?

Si stii cum e sa nu te simti recunoscator deloc, desi altii cred ca ar trebui sa fii? Si cum nu te multumesti cu supica de la cantina, desi altii zic ca esti norocos ca o ai? Si cum nu simti nevoia sa pleci capul chiar daca altii zic ca asa ar fi normal si frumos si elegant?

Si stii, presupun, cum e sa ai o luni de rahat, care ar fi trebuit de fapt sa fie o luni ... doar putin scarboasa, asa cum sunt toate celelalte luni.

Daca stii, atunci te rog, dar insist, nu-mi vinde "trebuie sa mergi inainte". Sub nicio forma. Stiu asta. Astept doar putina empatie. Non-intruziva, e favorita mea, s'il vous plait. Gracias.

Daca nu stii, atunci afla de la mine ca e de rahat.

Da, raspunsul este ca m-am intors in zona crepusculara. Palariere, vals te rog.

Runbaby's gonna love this:

Trying to restart

2009-07-06T13:07:00.000+03:00

RE-CA-PI-TU-LA-RE

2009-07-02T02:55:00.007+03:00

Bon. E 3 noaptea, am desfacut si bagajul si sa va zic.

Timp de 9 zile am alergat continuu, si am continuat sa ne trezim zilnic la 2. Plaja: Sitges, Barceloneta, Bogatell, a bit of shopping, fantani, Montjuic, toate telefericele, telecabinele, tramvaiele si funicularele pe care le-am vazut in cale, MiraMar,Port Vell,Joan Miro, Ramblas, Colon, Tibidabo,MNAC, Caixa Forum, Parcul Guell, am dat o tura si pe la Sagrada - din nou. Dureri ingrozitoare de picioare, sangria peste sangria, cate o bere noaptea, Olaaa- Colaaaa :) Cerveca, beer? Nooo, not indian. Pa-kis-ta-neze! "De ce n-ati luat cola??? Salamul pute. Eu sunt singura care a facut curat!Vreau la plaja! Eu nu mai suport sa stau la soare!". Columbia?!

Sa trecem peste...

Singura dimineata fara pic de apa sau suc fix dupa noaptea in care ne-am baut mintile in Jamboree. Cu 10 euro Cuba Libre... dar sanatoasa, nene, ca dupa 2 eram in cap. Adauga vreo 3 Smirnoff Ice si... cam aia e. Wireless, wireless, de ce nu avem wireless?! Ah, avem modem in casa. Si nu avem prelungitor! Merge modemul! Avem net! Avem chiar si wireless!!

Serile de plimbat in Gracia, seara in care am mancat Tapas pana la rostogolirea pe Passeig de Gracia pana acasa - chupa-chups de sparanghel si nachos cu guacamole si salsa si patatas bravas cu pesto si hamburgeri surpriza si desertul ala cu ciocolata topita in casuta aia de ciocolata de ma jur pe ce am mai sfant ca n-am mancat in viata mea ceva mai bun. Churros cu ciocolata. Prima oara in viata cand m-au facut sa gust fructe de mare (si nu, tot n-au reusit sa ma convinga). Mojito. Pina Colada. Gogosi. Ciudatul de la metrou si taximetristul care credea ca suntem polonezi. Sauna din metrou (bai, sa-mi explice si mie careva de ce e infernul ala Celsius in galeriile de metrou din Barcelona!). Muntele de vata de zahar pe care l-am ingurgitat pe Tibidabo.

Concluzia - daca sunt beti sunt englezi, daca sunt fanfaroni sunt italieni, daca se comporta complet imbecil sunt ... nuuu, nu, nu romani. Raspunsul este : francezi. No offence.

Si una peste alta olandezii mi-au placut.

Final de mare, mare clasa si angajament cu concertul UDOI,cateva ore in alta lume, dat creier peste cap, innebunit complet. one.org. Cum am nimerit noi initial in purgatoriu si incercam sa ajungem in zona noastra si l-au chemat pe Jose care era singurul care stia engleza sa ne scoata la cale. Cu care pana la urma m-am inteles in spaniola. Tarat picioare cu greu pe strada Papa Pius-al-nu-stiu-catelea - care la ei porneste de la stadion (mi se pare logic), stat in strada 2 ore asteptat autobuz de noapte - degeaba.Luat taxi- terminat bagaj, dormit 3 ore, luat avioooon si aterizat intre 2 sforaieli la Milano. Emporio Armani, u know ze shit.

Si aici vine partea cea mai tare. Avion de legatura cu intarziere de 1h45. Plus cele 2.20 pe care le aveam oarecum... do the math. Ce e drept e drept, nu mai statusem de foarte mult timp linistita pe un scaun. Dar exista un echilibru in lume...Am zburat turbo Milano-Bucuresti, incercand sa recuperam, am aterizat cu 5 minute inaintea furtunii (pfiuh), dai si incearca sa dai de taximetristul sunat inca de la Milano sa ne astepte. Peripetii prin ploaie, multe telefoane. Evident ca eu nu mai aveam baterie la telefon inca de dinainte de Milano, ca asa mi-e mie sila sa-l incarc pe micut exact inainte de momentele in care STIU ca voi avea nevoie de el.

Gasit cu greu taximetrist in haosul si ploaia de la Otopeni. Trafic mare, trafic mare. Ajuns acasa cu gandul ca oricum nu mai prind niciun Killers, aia e. Caaaand, primesc un SMS cum ca inca n-au inceput, exact in momentul in care am constatat ca nu am cablu. Din cauza de neplata, fireste. Asa ca - cu bagajul nedesfacut in mijlocul casei- mi-am dat jos palaria, schimbat pantalonii si tricoul, pus niste pantofi mai seriosi in picioare, pelerina de ploaie, si dai si fugi catre Romexpo prin mega ploaie si balti. Jumate cu taxi, jumate pe jos. (ca jumatate de om schiop calare pe ce naiba era el calare).

Multumeeeesc Vlad (ca a iesit in timpul concertului sa-mi aduca biletul). Multumeeeesc tot Vlad pentru cadoul de ziua meaa. :) In fine, ideea e ca am prins Mr Brightside, All those things si Read My Mind (impreuna cu alte vreo 4 piese), deci misiunea a fost indeplinita. Am baut si o bere. Au fost draguti - ucigasii zic, doar ca ploua, lumea era cam ... plouata, si nah - dupa U2 si 100.000 de oameni si foarte putin somn si foarte putina mancare si mult timp in aeroport si nu tu facut un dus macar rapid, si dupa doua zboruri, eram un pic cam greu de impresionat. Oricum, au sunat bine. :) Si am ajuns la timp sa-mi aud cantecelele. O singura chestie am de zis - bah nene, e mai bun Ciucu' decat Estrella Damm aia a lor. Pe buneee. Si da, la noi costa 1 euro si un pic, la ei ...6. Mi-au dat fetele de la Coca-Cola si niste doze sa am acasa (frigiderul meu e porno adica nud adica gol), si iata ca la ora asta inca nu dorm.

Sigur nu sunt normala.

Dar se mai indoia cineva de asta?

Si s-a stins lumina, si ...

2009-07-02T01:29:00.000+03:00

...am intrat in alta lume.

Asa a inceput.

Set of the show

2009-07-02T01:13:00.000+03:00

Set of this show:
1. Breathe
2. No Line On The Horizon
3. Get On Your Boots
4. Magnificent
5. Beautiful Day
6. I Still Haven't Found What I'm Looking For
7. Angel Of Harlem / Man In The Mirror (snippet) / Don't Stop 'Til You Get Enough (snippet)
8. In A Little While
9. Unknown Caller
10. The Unforgettable Fire
11. City Of Blinding Lights
12. Vertigo
13. Crazy Tonight
14. Sunday bloody sunday
15. Pride
16. MLK
17. Walk on

encores

18. Where the streets
19. One
20. Ultra Violet (Light my way)
21. With or without you
22. Moment of surrender

Si unul dintre momentele mele favorite

2009-07-02T01:10:00.001+03:00

Inregistrarea nu e asa de buna, dar... listen to the song...

Bis-ul With or Without You

2009-07-02T01:04:00.003+03:00

Si uiteee ce mai stia The Claw sa faca...

City of Blinding Lights

Walk on, it's a beautiful day

2009-07-02T00:46:00.005+03:00

Acum sa va povestesc despre U2. Cand eram si eu mai mica, nu intelegeam care e treaba cu U2. Mi se parea cumva fada si monotona. Nu stiu de ce, nu stiu cum... dar nu intelegeam deloc what's the fuss. Era atunci "la moda" aia cu thrill me, omoara-ma, bate-ma - coloana sonora de la Batman. And it just wasn't my type. At all.

Si intr-o zi m-au prins cu o piesa. Cu "Still haven't found what I'm looking for". Era pe o complilatie pe care am cumparat-o in original. Mai erau pe ea The Who, INXS si niste alti baieti... A urmat marele amor, cu "One". Dupa aia cu "Where the streets have no name". A urmat perioada "With or without you". Dupa aia cu "Beautiful Day". Si a existat si zona "Vertigo".

Pe toate astea le-am vazut, simtit, auzit aseara live, in Barcelona. Pe astea si altele... Angel of Harlem, Pride, Magnificent, Ultraviolet, Walk On, In A Little While, City Of Blinding Lights. U2.

Cum a fost... nu stiu cum sa va explic. A fost asa cum ar fi trebuit sa fie.

Am gasit pe YouTube Beautiful Day de aseara. Inregistrata foarte bine, din zona VIP, care se afla practic in interiorul scenei. Si nu e nici macar a 10-a parte din ce a fost de fapt.

Stiti chestia cu "Trebuia sa fiti acolo", I guess... Unii dintre voi o sa fiti. Mie imi place sa cred ca niciunul din spectacolele viitoare nu va putea fi la fel de...de.... ca asta, le grand opening pe Camp Nou.

Si apropo de felul in care nu intelegeam eu U2... Ei bine, acum cred ca U2 e una din formatiile pe care trebuie neaparat sa le vezi live cat esti in viata.

Pe ultima suta de metri

2009-06-30T05:11:00.003+03:00

...it was all great. Abia incep sa ma obisnuiesc cu apartamentul asta care mi-a parut initial prea mic, cu aerul, cu oamenii...

Maine e concertul U2 + Snow Patrol.

Mai vreau. Se termina si simt ca abia incepea...

E un inceput foarte frumos pentru restul vietii mele.

As well... :)

Barcelona, mi amor

2009-06-29T00:47:00.004+03:00

Te-ai fi asteptat, de la o persoana ... complexa... cum sunt eu, sa postez de la Barcelona povestind despre evenimentele culturale, obiceiuri, locuri, intamplari, viata, noapte, zi... ceva.... ceva. Nu?

Ei bine, pentru moment tot ce am de zis este: frate, astia au salvamari buni rau.

Nu se vede bine din cauza fanei pe care o puteti observa in imagine, dar va pot asigura ca Baywatch era un film cu oameni diformi pe langa individul in cauza...

Well... hello there...

Va mai povestesc cand ma intorc.

Si ca o completare...

2009-06-21T06:33:00.006+03:00

... a postului anterior, am observat, uitandu-ma in rubrica"sent" ca am obiceiul de a ma asigura ca ucid regrete. Ca trimit mailuri catre sufletele care aleg sa se indeparteze, in speranta ca voi omori orice potential regret cu acest gest.

Am observat o oarecare repetitie (desi repet - urasc din tot sufletul repetitiile) in mesaj. Si nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb ce s-a ales de toate sufletele carora le-am scris macar o data un mesaj ucigas de regrete. Au devenit oamenii care isi doreau sa fie? Au intalnit ce vroiau sa intalneasca? Au invatat inaintea mea cum sa traiasca mai frumos?

Ia mai scrieti-mi si mie cate-un mail din cand in cand! Sa stiu si eu ce si cum. Stiu ca ma cititi, ce naiba... Sunt eu, fata care scrie mailuri frumoase.

Incercati sa folositi cat mai putin repetitii, totusi. Dar daca nu se poate... e ok si asa.

Si, btw, aveti aici o melodie de la mine. Pentru fiecare dintre voi am simtit ce spune femeia asta aici:

Etta James - My Dearest Darling
Asculta mai multe audio Muzica

Cuvinte

2009-06-21T06:24:00.004+03:00

Am scris atatea despre cuvinte. Si am scris tot in cuvinte. Pentru a spune lucruri despre cuvinte, e nevoie tot de cuvinte.

Mi s-a spus intotdeauna ca am cuvintele la mine. Ca stiu intotdeauna ce cuvant sa folosesc pentru a spune ceva anume. Ca am un talent aproape dureros de a reda in semne grafice emotii. Sentimente. Ca am darul de a-mi pune trairile la vedere in vocale si consoane in asa fel incat ele sa nasca reactii.

Si la ce bun? Adica stau acum si ma intreb- cu ce ma ajuta asta? Semantica? Cuvintele bune, cuvintele rele, limbile straine, intuitia, urechea muzicala? Nu e totul un fel de matematica? Un-doi-un-doi - aici vine un a, si aici vine un u, si stai, vuieste pe aproape un v. Si poate o aliteratie ar exprima mai usor nelinistea. Sau incarcatura.

Nu stiu mai mult de atat. Stiu doar ca stapanesc cuvintele. Sau ca ele ma stapanesc pe mine.

Dar inseamna asta, de fapt, ceva?

Oricum, urasc si iubesc in acelasi timp repetitiile. Si imi plac constructiile circulare. :) Se vede?

Aventuri in Tara Oglinzii

2009-06-17T13:10:00.007+03:00

Pe soundtrack de London Undersound al lui Nitin Sawhney. N-am vazut inca Londra, dar o s-o vad. Poate la anu'. Sau poate la toamna. Sau altadata.

Lucrurile sunt la fel, dar cumva parca se schimba radical zilele astea. E un fel de Alice in Tara Oglinzii. Nu, nu in Tara Minunilor. Nu stiti? Prima mea intalnire cu Alice a fost in Tara Oglinzii. Era o carte mare, cartonata, cu ilustratii alb-negru, unde am facut cunostinta cu Alice si intamplarile ei bizare. Nu se strecoara prin usi magice mancand prajituri cu efect neasteptat, ci trece printr-o oglinda si ajunge in lumea pieselor de sah, intrand in razboiul dintre ele. E acolo Humpty Dumpty, si Leul, si Unicornul, si multe alte personaje. Cartea asta m-a marcat iremediabil. Nah - Alice si basmele pentru copii si oameni mari. De fiecare cand o deschideam gaseam alt sens in paginile ei. Cu mintea aia a mea de 5 -6 ani (da, pe la varsta aia o citeam, I was a kind of a common prodigy) incercam sa gasesc un sens absurdului, si de fiecare data reuseam, dar cu un rezultat diferit.

De ce porneste Alice ca pion al Reginei de Alb, si de ce etapele prin care trece nu se supun unor reguli firesti, de ce unele lucruri sunt nedrepte, de ce e bine si totusi rau cand ajunge regina, toate lucrurile astea isi cautau explicatii in capul meu si si le gaseau intotdeauna sub o alta forma. Imi dau seama acum cata educatie mi-a facut cartea asta pe care atunci o gaseam fascinant de absurda.

De ce mi-am amintit acum? Pentru ca asa se intampla lucrurile de la o vreme. E realitatea pe care o stiam, in loop, dar cumva o vad intoarsa pe dos. Brusc fiecare replica pe care as ignora-o in mod normal pare a avea sensuri misterioase, si toate lucrurile din jur au o identitate cel putin dubla, pe care o vezi daca stai un minut si privesti in oglinda.

I'm walkin' out that door

2009-06-17T12:51:00.000+03:00

The Strokes - Last Nite
Asculta mai multe audio Muzica

Novocaine for the soul

2009-06-17T12:41:00.000+03:00

"Ultima declaraţie (de dragoste), ultima declaraţie (de război)"

2009-06-16T17:40:00.002+03:00

De pe CATAVENCU:

"Subsemnata Pătraşcu (Moţoc) Gabriela-Victoria declar în deplină cunoştinţă de cauză şi nesilită de nimeni că aceasta este ultima mea declaraţie despre cele ce mi s-au întâmplat în zilele de 13, 14 şi 15 iunie 1990. Da, recunosc că în vara anului 1990 eram studentă a Facultăţii de Litere din Bucureşti şi da, recunosc din nou, am participat la aşa-zisa manifestaţie din Piaţa Universităţii cam din luna aprilie.

După cum am mai declarat anterior, în cele şase interogatorii ale Procuraturii Militare şi în cele patru declaraţii scrise (din care nu mai există decât una la dosar), am participat de bunăvoie, pentru că aşa am vrut, pentru că aveam 19 ani, eram frumoasă, tânără şi plină de speranţe.
Pentru că acolo, în Piaţa Universităţii, am exersat lângă cunoscuţi şi necunoscuţi cum e să râzi, să plângi şi să fii liber.

Evenimentele despre care voi relata mai jos şi-au avut punctul de plecare în noaptea de 12 spre 13 iunie, când Poliţia a intrat în forţă în corturile celor care refuzaseră să părăsească Piaţa după alegerile din mai 1990. Potrivit presupunerilor mele, aceşti "rezistenţi", care nu erau violenţi, mai "întârziaseră" şi ei puţin pe acolo, ameţiţi fiind încă de atmosfera de carnaval a Pieţei Universităţii şi de neaşteptatul şi superbul exerciţiu al libertăţii care se desfăşurase acolo.

Declar că nu am putut explica termenul de "exerciţiu al libertăţii" angajaţilor Procuraturii Militare, dar o voi face, ulterior, în instanţă, dacă mi se va cere.

"Rezistenţii" din Piaţa Universităţii au fost "curăţaţi", aşadar, în noaptea de 12 spre 13 iunie de către "curăţătorii" regimului Iliescu, obsedaţi atunci şi acum de "imaginea României în lume". În activitatea de curăţire au fost folosite bastoane de cauciuc, scuturi şi pumni ai unor aşa-zişi angajaţi ai Ministerului de Interne, iar spre dimineaţă Piaţa Universităţii, cu excepţia unor mici băltoace de sânge pe ici, pe colo, era curată, gata să se prezinte Europei drept buric al României.

Întreaga zi de 13 iunie mi-am petrecut-o în interiorul Universităţii împreună cu alţi membri ai Ligii Studenţilor încercând să înţelegem ce se întâmplă. Spre seară am ieşit împreună cu Mugur Vasiliu, coleg în anul al treilea al aceleiaşi Facultăţi de Litere, până la Calea Victoriei, unde am urmărit şi filmat luptele dintre civili şi persoane îmbrăcate în uniforme ale Ministerului de Interne, despre care cred că ar fi fost poliţişti. Declar că sus-amintitul coleg al meu a filmat oameni morţi şi cartuşe adevărate. Elicoptere cu însemne militare survolau zona, Ministerul de Interne era incendiat şi fuseseră împrăştiate gaze lacrimogene.

Declar că, din cauza unui sentiment de frică, inerent, cred eu, într-o asemenea situaţie, m-am întors în sediul Universităţii, unde am plănuit să stau până la orele 5,00 a.m., ora la care de obicei pleca prima garnitură de metrou cu care urma să ajung la domiciliul meu de flotant din căminul A al Complexului Studenţesc Grozăveşti.

Declar în deplină cunoştinţă de cauză şi fără urmă de îndoială că la orele 3,00 a.m. ale zilei de 14 iunie 1990 luptele de stradă luaseră sfârşit, se înstăpânise liniştea în centrul oraşului Bucureşti, iar clădirea Universităţii era înconjurată de mai multe şiruri de oameni îmbrăcaţi în uniforme închise la culoare, despre care bănuiesc că ar fi fost soldaţi antitero.

Nu am putut preciza cu certitudine în declaraţiile anterioare şi nici în cadrul interogatoriilor cărei instituţii îi aparţineau acei soldaţi. Fiind un simplu soldat neinstruit, nu cunosc uniformele şi gradele militare, dar, întorcându-ne la evenimentele relatate, nişte oameni în uniforme despre care bănuiesc că ar fi fost jandarmi păzeau perimetrul Universităţii.

Cer pe această cale cadrelor Procuraturii să nu mă mai întrebe de ce era păzită Universitatea pentru că nu cunosc răspunsul la această întrebare.

În jurul orelor 4,00 a.m., vreo cinci autobuze, estimez eu, au oprit în perimetrul Pieţei Universităţii, iar bărbaţii în uniformă pe care îi bănuiesc a fi parte jandarmi, parte foşti securişti au părăsit în mare grabă dispozitivul.

Peste o jumătate de oră, cam pe la orele 4,30 a.m., în aceeaşi zi de 14 iunie 1990, au năvălit în Piaţa Universităţii aproximativ 200 de bărbaţi îmbrăcaţi în haine de lucrători minieri despre care bănuiesc, în lumina evenimentelor ulterioare, că ar fi fost parte mineri adevăraţi, parte angajaţi ai Ministerului de Interne şi parte foşti securişti. Aceştia erau foarte agresivi, fiind înarmaţi cu bâte, bastoane de cauciuc, securi şi târnăcoape. Au lovit cu bâtele, bănuiesc până la moarte, un tânăr care tocmai ieşise din gura de metrou Universităţii în faţa Teatrului Naţional. Bănuiesc că fără viaţă, dar în mod cert fără suflare, tânărul însângerat a fost aruncat cu capul într-un coş de gunoi care se afla în acele zile lângă primul stâlp de iluminare de lângă gura de metrou Universităţii, pe stânga. Înfricoşată de cele văzute şi temându-mă pentru integritatea mea fizică şi chiar pentru viaţa mea, am fugit de la geamul de la etajul doi al Facultăţii de Geologie, unde mă aflam, la etajul al treilea împreună cu doi colegi şi o tânără care a spus despre ea cum că s-ar numi Maria. După ce am alergat o vreme pe holuri în încercarea de a găsi un loc unde să ne putem ascunde, fata care pretindea că se numeşte Maria ne-a indicat un amfiteatru al cărui nume nu mi-l mai aduc bine aminte şi ne-am ascuns toţi patru sub un podium pe care erau aşezate băncile şi pupitrele, mai exact sub o podea. Cam după 10 minute, unul dintre băieţii alături de care mă ascunsesem, al cărui nume nu mi-l mai aduc aminte, a urinat, deşi eu bănuiesc că "s-a pişat pe el de frică".

Cam de trei ori până când am fost găsiţi am auzit deasupra mea paşi, bănuiesc eu, ai acelor bărbaţi îmbrăcaţi în haine de miner. Aceştia foloseau un limbaj injurios la adresa studenţilor şi intelectualilor, cu expresii ca: "vă omorâm pe toţi, băi căcănarilor", "morţii mamelor voastre", "futu-vă muma-n cur". La un moment dat am auzit o voce pe care o bănuiesc ca aparţinând lui Miron Cozma cerând o ambulanţă pentru a-l duce pe Marian Munteanu la Spitalul Colţea.

În jurul orei 9,00 a.m. am fost descoperiţi de patru bărbaţi îmbrăcaţi în haine de miner despre care bănuiesc că erau securişti pentru că erau tunşi regulamentar şi nu puţeau. Aceştia ne-au adresat cuvinte injurioase din familia semantică a celor amintite mai sus şi ne-au lovit cu pumnii şi picioarele. Un bărbat mic şi îndesat, brunet, cu ochi căprui, fără barbă, dar cu o guşă mare s-a ridicat pe vârfuri şi mi-a tras un pumn în ochi, apoi alţi doi care mă ţineau de braţul stâng, respectiv drept, m-au lovit cu picioarele şi m-au îmbrâncit pe scări. M-am rostogolit de la etajul trei la etajul doi unde, în patru labe fiind, un alt bărbat m-a apucat de coadă şi le-a spus celorlalţi cum că aş fi drogată pentru că îmi joacă ochii în cap. Precizez că nu consumasem substanţe din cele clasate în categoria drogurilor, iar ochii îmi jucau în cap doar pentru că eram ameţită de atâta rostogolit pe scări. Până la parter am trecut printr-o ploaie de lovituri diverse: palme, pumni, bastoane de cauciuc pe spate şi şuturi în fund.

Ajunsă la parter, un domn înalt cu ochelari metalici care afirma despre el că este profesor la Facultatea de Geologie a încercat să inducă în eroare pe cei îmbrăcaţi în miner spunându-le să mă elibereze pentru că mă cunoaşte şi sunt una dintre studentele lui. Bărbatul cel mic şi îndesat nu a ascultat de spusele acestuia şi l-a lovit cu o bâtă peste faţă adresându-i următoarele cuvinte: "Taci, porcule!".

Nu-l cunoşteam pe acest aşa-zis profesor căruia i s-au spart în acea zi nasul, capul şi ochelarii, dar presupun că doar grija pentru viaţa mea l-a îndemnat să mintă asupra relaţiilor dintre noi.

Bărbatul m-a împins în Piaţa Universităţii strigând: "Moarte studenţilor şi intelectualilor!".

În Piaţa Universităţii, grupuri de oameni îmbrăcaţi în haine de miner despre care bănuiesc cum că ar fi fost mineri, poliţişti şi securişti alegeau, după nişte criterii pe care nu le-am înţeles, oameni cărora le aplicau corecţii fizice, fie cu pumnii şi cu picioarele, fie cu bâte, securi sau bastoane de cauciuc.

S-au aruncat şi asupra mea vreo şase, lovindu-mă la întâmplare peste cap, spate, mâini şi picioare. Unul dintre ei a încercat să mă lovească în picior cu o secure, dar nu a reuşit decât să-mi taie pantalonii. Am fost deposedată de geantă, ochelari de citit, brăţară din piele şi geacă.
La un moment dat, am fost apucată de braţe de doi bărbaţi tineri îmbrăcaţi în uniforme care s-au recomandat a fi ofiţeri de poliţie şi care m-au îndemnat să fug alături de ei pentru că nu mai stăpânesc situaţia. Am alergat înspre Piaţa Unirii şi am fost pusă cu faţa la zid undeva în zona Strada Doamnei. În acea zonă se afla populaţie civilă. Cam o sută de oameni, care pretindeau a fi susţinători ai acţiunilor bărbaţilor îmbrăcaţi în mineri, ai lui Ion Iliescu (pe atunci preşedinte al României) şi ai Frontului Salvării Naţionale, m-au pus în genunchi, m-au numit "curvă din Piaţa Universităţii" şi mi-au turnat lapte în cap. Menţionez că nici înainte, nici în timpul şi nici după aceste evenimente nu am prestat favoruri sexuale pentru bani sau alte beneficii.

Am remarcat eforturile unui bătrânel scund şi foarte zbârcit care, fiind împiedicat să ajungă la mine, striga: "Vreau să dau şi eu, vreau şi eu, lăsaţi-mă şi pe mine". Menţionez că a ajuns la un moment dat şi m-a scuipat între ochi.

Am ajuns în jurul prânzului, cu o dubă de Poliţie, la o unitate militară despre care am aflat ulterior că se numea Măgurele. Am fost întâmpinată de un şir de elevi militari care mi-au tras şuturi în fund. În hangar eram cam 400 de oameni bătuţi şi răniţi. Nu ni s-au acordat îngrijiri medicale, hrană sau apă până în dimineaţa zilei de 15 iunie 1990.

Am stat pe colţul unei saltele alături de mai multe femei aparţinând etniei rome care, deşi deposedate de bunuri, mai păstraseră, în locuri despre care nu am cunoştinţă, nişte pachete de ţigări Carpaţi pe care le-au împărţit cu mine.

În dimineaţa zilei de 15 iunie 1990 au sosit nişte domni îmbrăcaţi în haine civile care s-au recomandat a fi procurori militari. Nu am îndrăznit să-i întreb mai mult, pentru că teama pentru viaţa mea nu mă părăsise încă, aşa că nu pot furniza date privitoare la numele persoanei care m-a anchetat şi care mi-a luat declaraţia.

Apoi am fost fotografiată faţă-profil şi acolo l-am recunoscut pe Nica Leon care avea faţa tumefiată. Mi s-au luat amprentele şi mi s-a spus că cea care pretindea a fi Maria nu era Maria, ci o proxenetă din Brăila pe nume Laura. Menţionez că la ultima întâlnire cu procurorii am găsit într-un album foto al celor arestaţi în acele zile fotografia acestei femei, care se pare că se numea totuşi Maria, aşa cum ne spusese şi ea.

În jurul orelor 13,00 a apărut în hangarul unde eram cazată un bărbat îmbrăcat în uniformă, despre care bănuiesc că era securist, care avea actele mele de identitate introduse într-un portofel care nu era al meu. M-a întrebat dacă acelea sunt actele mele şi mi-a spus că sunt liberă şi că, în cazul meu, se făcuse o regretabilă eroare. Am fost lăsată să mă spăl, mi s-a pus la dispoziţie un pieptăn şi am fost pansată de către medicul unităţii despre care am aflat că era din Drăgăşani, oraş apropiat de Râmnicu Vâlcea, locul naşterii mele.

Doi bărbaţi îmbrăcaţi civil, pe care-i bănuiesc a fi fost securişti, m-au condus cu o maşină neagră până în Grozăveşti sugerându-mi să nu povestesc chiar tot ce mi s-a întâmplat.

Declar, susţin şi semnez declaraţia de mai sus pretinzând daune morale şi materiale după cum urmează:

Cer ca pentru cele pătimite în acele zile, Ion Iliescu, fost preşedinte al României, pe care îl consider vinovat moral pentru linşajul din Piaţa Universităţii, să fie judecat şi, după părerea mea, condamnat.

Tot Ion Iliescu, fost preşedinte al României, să-mi ceară scuze publice pe un post naţional de televiziune la o oră de maximă audienţă pentru faptul că în cadrul unei emisiuni televizate a spus că aparţin istoriei (istorie este el!).

Să-mi fie înapoiate bunurile de care am fost deposedată în data de 14 iunie 1990 – geanta, ochelarii, un pachet de ţigări BT, 1.000 de lei trimişi de mama, permisul de la BCU, o brăţară de piele făcută de Uleia, geaca, un cercel de argint şi, la sugestia avocatului meu, cei nouăsprezece ani pe care i-am avut atunci.

Pentru conformitate,
Victoria Pătraşcu

(Text extras din Almanahul "Senzaţii tari", A.C. 2008)"

Pentru cine s-a intrebat ce naiba zice de fapt femeia aia

2009-06-16T00:12:00.010+03:00

It's a pity you already have a wife

Un rezumat: ce pacat ca ai nevasta, smechere, si eu am pe unu'. Daca m-as trezi dimineata cu tine m-as lasa de baut si de petreceri si m-as pune pe facut copii. Daca societatea evolueaza poate o sa te putem imparti, deocamdata hai sa ne intalnim in spatele discotecii, te iubesc, sa moara mama. E o chestie superficiala da' eu as zice ca ar fi bine sa fie pe bune, ai grija la Fifi si Tanta ca sunt mari informatoare. Nu stiu ce simti,da' io sunt clar in limba dupa tine. Iti respect nevasta si copiii si pe gagica-meu, da' hai sa ne mai pupam un pic, as vrea sa facem o fetita frumoasa, da' ar fi pacat sa nu-i pot zice cine e taica-sau, asa ca hai s-o lasam asa. Pana una alta, mare pacat ca ai nevasta.

Varianta telenovela (pentru cititorii sensibili din fire): cel mai mare pacat din lume e ca ai pe alta si ca eu sunt deja a altcuiva. De m-as trezi dimineata si ti-as vedea chipul alaturi de al meu, pe perna, lumea ar capata brusc un sens si mi-as dori sa-ti pot darui un copil. In alta lume poate te-as putea imparti cu ea, dar asa...Te iubesc ingrozitor de mult. Nu stiu ce simti tu, dar pentru mine tu esti totul. Stiu ca pentru tine e doar o stare trecatoare, dar singura mea dorinta in momentul asta este sa iti dai seama ce mult am putea avea impreuna. Fii atent la oamenii din jur, nu toti sunt ceea ce par. Iti respect familia si imi respect relatia dar nu pot renunta la tine. Mi-as dori sa avem o fetita frumoasa, dar ar fi nedrept pentru ea sa nu poata trai frumos. Regret enorm ca esti deja al altei femei.

Haha.

Da' e buna rau de dansat :))

Si ce mai ascultam in seara asta

2009-06-15T23:58:00.003+03:00

Ansamblul vocal-instrumental Cot va interpreta pentru dumneavoastra in exclusivitate slagarul "Ticalos pretentios" (de o calitate tehnica indoielnica spre final):

elbow picky bugger
Asculta mai multe audio Muzica

Cronica.ro

2009-06-15T22:31:00.005+03:00

Sau, mai exact "thechronicle". Adica unde trebuie sa dati un click ca sa cititi chestii interesante.

As vrea sa fiu ceva mai originala, si sa scriu propria viziune despre thechronicle. Nu pot sa spun decat ca sunt mandra ca am fost intre primii care au dat click pe cronica (cel putin asa cred eu), cand era inca in stadiul de proiect. Acum, ca m-am laudat, sa va zic exact cum scrie in comunicatul de presa de la lansare(de unde aveti si foto, mai sus), ca scrie bine:

Bucureşti, 11 iunie 2009. thechronicle.ro, revistă exclusiv online de softnews şi lifestyle, este o premieră pe piaţa de new media din România. Pe modelul unui blog colectiv, thechronicle.ro adună comentarii şi analize semnate de unii dintre cei mai importanţi jurnalişti, critici şi artişti de renume din ţara noastră: Mihaela Michailov, Elena Voinea, Laura Dragomir, Maria Coman, Marian Voicu, Cătălin Ştefănescu, Dan Popescu, Daniel Apostol, Alec Bălăşescu etc.

Revista se adresează unui public care vrea să iasă din blazare, unui public extrem de atent la ceea ce citeşte, la ceea ce i se oferă. De aceea, aduce în atenţia cititorilor subiecte de actualitate, întâmplări, evenimente reflectate într-o manieră personală, unică autorului. În fiecare articol se găseşte şi o recomandare: de conduită, de judecată, de atitudine.

thechronicle.ro acoperă subiecte din artă (cinema, teatru, fotografie, performance art, literatură etc.), politică internă şi mai ales internaţională (evenimente, analize, previziuni), societate, sport, lifestyle, media, ştiinţă, reality, opinii, interviuri, conţinut video & foto propriu.

Daca va gasiti prin UK vara asta

2009-06-15T14:18:00.004+03:00

Uite ceva ce n-ar trebui sa ratati: (via Poet Dead)

Din seria "incredibil, dar adevarat"

2009-06-15T13:31:00.002+03:00

Asta e una din putinele ocazii in care ma veti surprinde, probabil, cu un copil in brate.

Asa ca priviti bine.

Si da, you can call me "ze godmother". "Ze wicked godmother".

28 pe 8 in Vama Veche

2009-06-09T15:25:00.010+03:00

Culmea, oamenii de la stat s-au gandit sa dea zi libera tocmai de ziua mea. Nu ma intereseaza motivele religioase, dar coincidenta a fost fix pe sufletul meu.

Cu tot cu beton, cu toate pet-urile si carmolistii care dorm sau iti aterizeaza in cap, eu continuu sa merg in Vama. Nu fac parte din generatia de vamaioti "originali" - nici nu agreez nudismul si nici tocmai flower power nu sunt... port ochelari de soare, haine, nu tu hamsii... Ma tavalesc imbracata pe nisip doar ocazional. Nici cu cortul nu m-a convins inca nimeni sa merg la mare. Sunt unul dintre soriceii de asfalt pe care ii urasc "vamaiotii" de moda veche.

Si tocma' d-aia ramane inca locul meu preferat de destrabalare. Resping cu toata forta orice seamana a Mamaia, mi-e frica de cocalarismul din Costinesti, si nici pe la Corbu n-o sa ma vezi prea curand, nu sunt pe modelul nostalgic/ naufragiat. Nu deocamdata. Atata timp cat prind un weekend in Vama care sa nu semene totusi cu apocalipsa (vezi - ora de varf pe Magheru), e in regula. Cum a fost asta de acum, de ziua mea.

Urmeaza Barcelona si Bestfest.

Se anunta o vara geniala.

V-am zis vreodata ca sunt maritata?

2009-06-05T16:09:00.005+03:00

Ei bine... da. Sunt maritata. In gluma, dar asta nu schimba cu nimic realitatea. Asadar, astazi sotul meu a gasit de cuviinta sa ma santajeze. Adica m-a amenintat cu divortul daca nu scriu despre noua lui ocupatie. Asadar, oameni buni, nu - nu iau bani pentru chestii de genul asta (daca vreti totusi sa-mi dati, nu ma supar, ne auzim pt un iban), dar de data asta - o fac sub amenintarea cu despartirea. Amenintarea este una inutila, pentru ca mi-a ajuns pe la urechi ca dumnealui vrea sa se insoare for real. Adica sa-mi dea eject, cum sa zic. Dar - suflet sensibil cum ma aflu, ma voi supune si o sa va povestesc astazi despre revista She's Got Nerve. Trebuie sa va mai zic ca n-am avut brief. Adica lucrez "la liber", asta poate fi si bine, poate fi si rau. Pot sa va zic inca sigur-sigur ca nu scriu "la comanda". Ce sa zic:

1) imi place titlul. Andrei, nush daca tu l-ai facut, dar e foarte bun.

2) look-ul mac-alike da bine

3) "este revista digitala gratuita ce se adreseaza femeilor independente, aflate in cautarea unui look trendy cotidian." - ok, in cautarea look-ului trendy cotidian nu-mi place deloc cum suna. Grr. Nu stiu de ce. E o redundanta subinteleasa acolo careia nu-i gasesc originea, dar e ceva ce nu e ok.

4) e o revista digitala pentru femei la inceput, promite. Mie-mi place cum arata, si as recomanda-o. Ce sa mai zic.

Intrati si voi aici, ca sa vada domnul ca m-am straduit.(si ramane intre noi).

De pus in playlist-ul pentru drumul pana la mare

2009-06-04T17:46:00.001+03:00

Sa revenim la lucruri serioase

2009-06-03T14:04:00.002+03:00

Adica sa ne radem un pic. Sunt sigura ca vi s-a luat de cioace si ca le primiti oricum pe messenger. Probabil o stiti si pe asta.

Dar DHAAAAA, THIS IS FOAAARTE AMUZANT!!!!! =)) =)) Bai, pe bune, dati un play, ca trebuie neaparat sa rada si altii cum am ras eu =))

Storm

2009-06-02T23:50:00.003+03:00

Dupa o ora de mers cu 300-le in cerc - adica de la domenii la romana, orizont si inapoi la piata chibrit si apoi luat altul nou pana in romana, o ora de holbat in gol pe geam intr-un punct fix, si adunand si mai mult si mai mult si mai mult, am considerat ca e momentul in care pot merge sa inot.

Incepusera si fulgerele. Si vantul. Si cred ca am intrat inauntru odata cu primii stropi. Apoi am inotat. Am inotat aproape o ora, aproape in continuu. Vedeam fulgerele afara si atat. Si inotam, inotam, inotam, pana am simtit ca nu mai pot sa mai inot si m-am tarat afara din apa.

Eram deja un pic mai usurata. Am facut dus, mi-am uscat parul, m-am schimbat si cand am iesit am vazut rezultatul. Catastrofa. Toti copacii aia pe jos. Senzatia de cataclism. Si m-am simtit ca si cum eu am adus furtuna. Ca si cum eu am daramat toti copacii aia. Si eram asa, sleita, si cumva ma simteam bine.

Am plutit pana acasa printre frunze si picaturi de apa reci si calde in acelasi timp. Si parca a fost prima oara cand am reusit sa imi aranjez esarfa fara sa incerc.

Feelin' easy again

2009-06-01T11:16:00.001+03:00

So - ce poate fi mai potrivit decat asta?

John Legend Stereo
Asculta mai multe audio Muzica »

Povestind Bucurestiul

2009-05-26T08:58:00.006+03:00

Ma tot tin de vreo doua zile sa povestesc ce si cum. Sa povestesc cum e cu povestind Bucurestiul. Sa ma bucur cum s-a bucurat bucuroaia de bucuria lui bucurel... Si nu stiu de unde sa o apuc, pentru ca e o experienta pe care daca n-ati trait-o imi va fi greu sa v-o reproduc. I-a iesit destul de bine lui sunkissed (celei careia eu i-am explicat la telefon, in parc, ca n-am regrete... si n-am mintit :) ). V-ar mai putea povesti gabrijela-mea si Raluca , pe care le-am aruncat in labirint.

Am ajuns si eu in labirint, si spre marea mea uimire, m-am lasat dusa de val. Multumesc mult pentru taximetrist. E exact taximetristul din povestirile mele. Mie mi-a povestit printre altele ca a fost la parada anti-gay si cand i-am spus ca eu sunt de parere ca fiecare ar trebui sa fie asa cum simte, m-a intrebat daca sunt nonconformista. I-am zis ca nu, ca sunt toleranta. Si mi-a raspuns tot cu o intrebare "cum, domnisoara, nu sunteti beserecoasa?". "Nu". "Nu tineti posturi, alea?". "Nu.". Hehe...

Recunosc ca ma asteptam ca cei 3 golani sa nu poata intra bine in rol cu mine de fata, pentru ca statusem seara cu ei de vorba, chiar cand isi pregateau personajele. Si - recunosc - credeam ca nu vor reusi. Pareau niste copii buni :) Nu mi-i imaginam in rolul de "baetasi". Da' le-a iesit. Si m-am bucurat! Ei faceau scandal si eu zambeam bucuroasa ca le iese :) Au mirosit a bere, mi-au spus "pisi", mi-au citit titluri obscene din tabloide, m-au luat de gat, mi-au pupat mana, a fost ce trebuie.

Am vazut apoi niste poze frumoase alb-negru cu niste femei din bucurestiul interbelic in portbagajul unui olcit abandonat, am dat cu subsemnatu' pentru oazele din bucuresti... Era cat p-aci sa nu raspund la telefonul public din parc care suna pentru mine. Eram prea ocupata sa ma intreb ce cred taximetristii aia de la colt despre telefonul ala care tot suna, si ce urmeaza, si sa ma gandesc ca e o zi frumoasa, si sa vad cu coada ochiului toti "spionii" de pe traseu cu care ma intalneam din 2 in 2 metri plimbandu-se nonsalant de parca nici nu ma cunosc. Noroc cu Maria care a venit nervoasa la mine si mi-a spus "suna telefonul, mai bine raspundeti pana nu deranjati tot parcul". Hehe...

Mi-am sustinut in continuare teoria cu lipsa regretelor si in fata donsoarei cu barca de hartie... Asa ca am scris o dorinta pe o barcuta, in lipsa unui regret. Sa va zic ce, sau nu se mai indeplineste?

Am trecut si eu pe la hippiotul nostalgic de 21 de ani, care nu stia despre ce sa fie nostalgic... si caruia i-am povestit din amintirile mele legate de anii 80.... am ajuns apoi cu celalalt la expozitie, si s-a terminat. Parca mai vroiam ceva.... dar s-a terminat, iar eu m-am bucurat ca am trecut prin experienta asta.

Am mancat apoi cu fetele care erau inca un pic ametite (ca si mine, de altfel), dupa joaca din labirint, si am plecat spre padure, la Iarmaroc Fest. Da' asta deja e alta poveste :)

L.E.: si cum s-a vazut expo de catre cineva de la Sapte Seri :)

Attention, everybody!! This is porn!!! So what?! Get the bloody cow award!!

2009-05-22T16:13:00.000+03:00

In 10 plec

2009-05-21T13:34:00.004+03:00

Ma duc la expo. Cum care expo? Asta:

Si sunt foarte, foarte bucuroasa ca am vazut ieri cartolina cu Regele Maidanezilor. Le gasiti tot acolo.

Get the bloody cow award!

2009-05-20T23:27:00.002+03:00

Daca va stiti cu scurt metraje prin buzunare, uite ce va sugerez:

Si va mai sugerez sa cautati si celelalte filmulete de promovare pe youtube, sunt foarte tari! :D

Pentru mai multe detalii, jurizari si alte chestii, www.muuuvi.ro

Made by the hungarian... :D

Me - teasing you

2009-05-15T20:14:00.003+03:00

Va astept de luni pana duminca (da, saptamana asta) la Casa Mincu, sediul Ordinului Arhitectilor din Romania, in Str. Pictor Arthur Verona 19, unde se intampla expozitia si performance-ul (doar in weekend) Povestind Bucurestiul.

Si poate vad iar ca-mi dati cu chiul...

Se intampla

2009-05-15T14:19:00.002+03:00

Se intampla sa intri in tot felul de lucruri si proiecte si intamplari... Asta ca alternativa la atunci cand se intampla sa nu ai absolut nimic de facut.

Si atunci umpli blogul cu muzica. Nu e rau, sper macar ca ati apucat sa o ascultati. Imi pare doar rau ca n-am mai apucat sa mai scriu mai nimic. (da, "mai"-ul e autoironic. Si suntem in luna mai).

Promit sa revin.

Intre timp... muzica, DJ! :D

Se aude cam prost... DAR mi s-a parut interesanta ideea :)

Cea mai scurta cale catre "zen"

2009-05-12T18:14:00.004+03:00

Reminiscenta tot de la Rocknrolla - faza cea mai "deep" (cea cu pachetul de tigari). Monologul lui Johnny Quid.

Schumann.

Who's the real Rocknrolla?

2009-05-11T11:42:00.007+03:00

Pe musiu Rocknrolla l-am vazut prima oara in februarie, si acum 2 saptamani a doua oara. Vad rar un film de doua ori, mai ales intr-un interval scurt. Inteleg ca a dezamagit pe cativa dintre fanii Guy Ritchie, mai ales pe cei care se asteptau la o continuare a trilogiei de care stim cu tontii. Ei bineeeee, mie mi-a placut foarte mult. Si tocmai chestia asta -ca a reusit sa-si pastreze stilul recognoscibil, facand in acelasi timp ceva diferit, mi-a placut cel mai mult.

De coloana sonora presupun ca e inutil sa va zic ca e de zile mari. DOO EGZEMPLE aci. Trebuie sa va avertizez ca THEY ARE DEEPLY ADDICTIVE. Eu smucesc din cap pe ele de ceva timp, si nu cred ca-mi trece prea curand.

Eram masochista de mica

2009-05-08T01:48:00.005+03:00

Adica ascultam melodii triste cu lumina stinsa si sufeream. Cam cum sunt astia emo acum. Adica eram o mica emo. Nu ma taiam si nici nu-mi dadea prin cap sa fac asemenea chestii (m-am gandit doar la pastile prin clasa a 9-a, dar eram doar teribilista, n-as fi facut asa ceva ever), dar sufeream mult, si eram foarte neinteleasa. Ziceam eu. Cand am mai crescut un picut am trecut de la Sam Brown si alte siroposenii la The Who si al lor "Behind Blue Eyes". Fumam pe geam, cu usa de la camera incuiata, si imi imaginam ca melodia e despre mine. Ca doar am ochi albastri - duuuh... De aia remake-ul Limp Bizkit m-a lasat complet rece. Cand altii ascultau in delir pe biscuitii respectivi, eu ma simteam in lumea mea nemuritoare si rece, pentru ca suferisem cu ceva ani inainte pe ORIGINAL.

Si am dat pe YouTube peste clipusorul asta cu Dr House. O noua placere vinovata de-a mea. Da, recunosc, imi place si mie de mor tipul asta cinic, uratel si schiop.Adica Limp (ce ironie). Admir felul (halul - pozitiv zicand) in care e construit personajul asta. Cel mai tare personaj neo-romantic. Sunt fascinata, ce sa mai.

oaaaaaaau, ce mi-am amintit

2009-05-06T23:32:00.000+03:00

Cei trei purcelusi. My fave of them all.

Sonata lunii

2009-05-06T21:44:00.001+03:00

Nu partea aia de Moonlight Sonata pe care o stie toata lumea drept Moonlight Sonata. Alta parte. Mmmm...

Pentru ca se intoarce

2009-05-06T18:03:00.002+03:00

L-am pierdut toamna trecuta. Aveam bilet, dar am renuntat la el pentru o seara aparte. Ar trebui sa-mi para rau, dar nu obisnuiesc sa cultiv regrete. Mai ales ca se intoarce. Tot in septembrie. Si de data asta n-o sa-l mai schimb pe altul :)

Now in vienna theres ten pretty women
Theres a shoulder where death comes to cry
Theres a lobby with nine hundred windows
Theres a tree where the doves go to die
Theres a piece that was torn from the morning
And it hangs in the gallery of frost
Ay, ay, ay, ay
Take this waltz, take this waltz
Take this waltz with the clamp on its jaws

Oh I want you, I want you, I want you
On a chair with a dead magazine
In the cave at the tip of the lily
In some hallways where loves never been
On a bed where the moon has been sweating
In a cry filled with footsteps and sand
Ay, ay, ay, ay
Take this waltz, take this waltz
Take its broken waist in your hand

This waltz, this waltz, this waltz, this waltz
With its very own breath of brandy and death
Dragging its tail in the sea

Theres a concert hall in vienna
Where your mouth had a thousand reviews
Theres a bar where the boys have stopped talking
Theyve been sentenced to death by the blues
Ah, but who is it climbs to your picture
With a garland of freshly cut tears?
Ay, ay, ay, ay
Take this waltz, take this waltz
Take this waltz its been dying for years

Theres an attic where children are playing
Where Ive got to lie down with you soon
In a dream of hungarian lanterns
In the mist of some sweet afternoon
And Ill see what youve chained to your sorrow
All your sheep and your lilies of snow
Ay, ay, ay, ay
Take this waltz, take this waltz
With its Ill never forget you, you know!

This waltz, this waltz, this waltz, this waltz ...

And Ill dance with you in vienna
Ill be wearing a rivers disguise
The hyacinth wild on my shoulder,
My mouth on the dew of your thighs
And Ill bury my soul in a scrapbook,
With the photographs there, and the moss
And Ill yield to the flood of your beauty
My cheap violin and my cross
And youll carry me down on your dancing
To the pools that you lift on your wrist
Oh my love, oh my love
Take this waltz, take this waltz
Its yours now. its all that there is.

(FEDERICO GARCIA LORCA)

Sia - Soon We'll Be Found

2009-05-06T17:39:00.001+03:00

No further comment

Mergem la Waldeeeeck

2009-05-05T23:25:00.003+03:00

Am fost si data trecuta, in septembrie. A fost supraaglomerat si m-a deranjat faptul ca am fost calcata pe bataturi de o gramada de oameni care n-auzisera in viata lor de Waldeck. Erau acolo pentru ca stiau ca se intampla "ceva cool".

De data asta sper sa se tina de cuvant oamenii din organizare cu "biletele limitate" si sper ca cele doua zile sa fie de ajuns ca sa nu se mai creeze busculada.

In rest: ieee!!! Mergem la Waldeck!!!

In programul artistic de astazi: Au Revoir Simone

2009-05-04T16:48:00.002+03:00

Preferata mea e "the lucky one". Dar Twitter-ul mi-a adus azi surpriza asta:

Si da, nu ma abtin, avem si pesa no2 - de care ziceam mai devreme:

Despre Bulgaria mea - numai de bine

2009-05-04T02:22:00.011+03:00

Cand am acceptat oferta de 1 mai la Nessebar am facut-o doar de dragul deciziilor spontane, din seria "de ce nu?", "si in definitiv ce am mai bun de facut", "cat poate fi de rau" etc. Stiam deja toate povestile cu hotii de masini, cu hotii de orice, cu politistii bulgari etc. Totusi faptul ca urma sa ne deplasam cu un autocar m-a facut sa trec peste toate chestiile astea. Stiam deja ca Bulgaria e o tara mai amarata ca a noastra, mai saracacioasa, mai pustie, nimic de genul "paradisul vacantelor" - mai ales pentru mine, care nu gust dixtractiile de genul Nisipurile de Aur, Albena sau ... Mamaia. Mai ales dupa ce am vazut cateva tarisoare si orase cu adevarat frumoase...

Peste ce am dat, la o distanta de cativa kilometri parcursi pe jos (spre marea mea mandrie), de la hotelul de 5 stele unde huzuream cu restul vanatorilor de "olinclusiv" a fost un colt de lume pe care nu-l asociam nicicum cu Bulgaria. Stradute intortocheate dar curate, monumente vechi din secolele 8-14... Ruine ingrijite si integrate cumva in tot restul peisajului... sau poate ca peisajul s-a construit in acord cu ruinele... Mancare buna, servire impecabila, un aer mai degraba grecesc decat bulgaresc, frumusete multa si neasteptata si - in ciuda hoardei de romani ce au navalit odata cu noi - putina liniste. Multe magazine de antichitati, si bazaruri in care pana si kitsch-ul arata mai...putin kitsch. Multa stradanie de a vinde produse locale si de a pastra unitatea arhitecturala inclusiv in incercarea de a vinde ochelari de soare (m-am intors cu o crema de maini cu ulei de masline indigena minunat de eficienta, fara parabeni, pe care am dat cam un euro). Cateva minute in care am putut sta cu picioarele atarnate deasupra nisipului, in fund, pe faleza, si am putut sa ma uit in zare, sa aud zgomotul marii, sa nu fie nici cald si nici frig, multi pescarusi si soare cat sa-i simt 2-3 raze pe fata.

Almost Famous

2009-04-29T17:59:00.002+03:00

L-am vazut acum mult timp si a ramas intre filmele mele preferate. Azi am realizat ca nu l-am mai vazut de mult si ca ar fi momentul. Pentru ca I am almost free.

Asa-i ca va e lene?

2009-04-26T13:12:00.010+03:00

Imi vine sa urechez oameni, dar e-n natura umana. Asa ca raman doar dezamagita. Si ideea ca in cazul in care mi s-ar intampla ceva rau oamenii care m-ar putea ajuta ar face la fel (adica le-ar fi lene sa o faca) ma sperie si ma intristeaza.

Concertul a fost tare misto. Kumm a sunat mai bine ca niciodata. M-am indragostit iremediabil de Go To Berlin. A fost o seara misto, dar din cei 30-40 de oameni pe care mizam, au venit 12. Dintre care vreo 4 pe care nici nu-i luasem in calcul. Ba nu, 5. (later edit - imi dau seama ca de fapt din cei 12-13 oameni care au venit dintre cei pe care ii cunosc, mizam doar pe 4 - vorbesc despre Luciana, Andrei, Lili si Bogdanel)Si chestia asta s-a aplicat procentual in cazul tuturor oamenilor care ar fi trebuit sa vina aseara. "A fost cutremur, a fost frig, au fost alte evenimente, ce are si asta cu noi, asta e, mor copii in Somalia in fiecare zi si cainii dorm singuri pe strazi, in frig, si o serie de alti copii sufera de boli grave la 2-3 anisori. Doar n-o sa ne apucam sa salvam acum universul. Si in definitiv... o cunosti pe fata asta?". Nu, n-o cunosc, si nu, n-am cum sa salvez pe toata lumea. Nici macar pe mine nu pot sa ma salvez. Dar pot sa incerc macar sa fac cate un strop aici, un strop acolo... cat pot. La un moment-dat am obosit sa tot chem oameni doar ca sa aud scuze care nu sunt scuze de fapt, luand in calcul miza. Miza pe care n-o vede nimeni!!! Asta mi se pare partea cea mai trista, ca refuzul a fost inregistrat in capul "telespectatorilor" ca pe un refuz de a iesi la un concert. Un concert (culmea) cu trupe foarte tari, intr-un loc foarte misto - ca daca era vorba de un beci imputit cu manele, as fi inteles rezerva.

Asadar 3 trupe FOARTE misto, foarte bine cotate in momentul asta, plus un DJ care chiar stie sa puna muzica, au acceptat sa isi miste curu' si sa performeze pe gratis. Unii au venit din alt oras. Sa cante ca oamenii, publicul sa dea niste bani pe care in mod normal ii primesc ei, care bani sa ajute pe cineva a carui viata depinde de treaba asta. Mai mult, nenea cu spatiul s-a angajat sa dea si banii din incasari. Adica - uite ca se poate. Si toata treaba asta, tot angrenajul, toate rotitele s-au blocat in LENE. Ptiu. Cu totii functionam pe principiul "ca o sa fie si mare diferenta daca nu vin eu". Si se aplica la orice, la reciclare, la mizerie, la atitudini vizavi de altii, mereu, de 2000 de ori pe zi acelasi lucru.

Si da, sunt revoltata.

Azi am inima buna

2009-04-23T22:12:00.004+03:00

De fapt eu am inima buna mereu, si cine ma cunoaste stie chestea asta (da, da, hai, ca stiti ca asa e, sunt prea buna pentru lumea asta). Dar azi mai mult ca niciodata am decis ca e cazul sa fiu foarte buna. Asadar dupa ce v-am povestit de tabara asta a lu' Mai Mult Verde (am auzit ca prin weekend se lasa si cu concerte si alte nebunii, asa ca va sfatuiesc SINCER DE TOT sa va bagati, ca aveti multe de invatat si o sa fie fun fun), a venit vremea sa va cant si eu la melodie cu cei 2%.

Sufletul meu este indoit. In privinta celor 2%, in afara faptului ca eu si declaratiile oficiale de avere, venit sau orice altceva de genul asta, nu ne avem prea bine, mi-e si foarte greu sa va sfatuiesc. De ce?

Pai 1. - avem in coltul din stanga Charity Gift. Proiect in care eu m-am implicat din cand in cand, e adevarat ca nu atat de mult cat as fi vrut, dar suficient cat sa prind drag de el. Iar 2. - in coltul din dreapta avem SMURD . Despre SMURD nu trebuie sa va povestesc multe, pentru ca stiti cu siguranta cam care e treaba si cat de misto sunt. Extra-argumentul care ma impinge de la spate sa vorbesc despre ei este faptul ca ai mei colegi de plantatie au investit niste eforturi si niste idei foarte dragute in campania 2% pentru SMURD.

Asadar, nu pot sa va spun exact ce sa faceti, dar tocmai v-am dat niste idei. Si daca tot vi le-am dat, investigati si voi (ca d-aia v-am dat link-uri la botu' calului) si luati niste decizii BUNE. (ca de iresponsabili care nu pot lua decizii sunt satula pana peste cap).

Da-te-n barci cu Mai Mult Verde. Sau in plute. In fine.

2009-04-23T22:01:00.006+03:00

V-am povestit cand am fost eu la rafting, acum vreo 3 ani? Pe Bistrita cea umflata? Cand a ramas Gonzales fara frane pe Cheile Bicazului? Mmm... Frumos, frumos.

E, acuma - daca vreti puteti sa faceti si voi plute, cu care se vor da niscaiva vedete prin iunie. Stiu, n-ati inteles. Mmm... Deeeci, se face o tabara pentru liber. Adica for free. Cu Mai Mult Verde. :D Pe 4 mai se face o tabara foarte tare, in care m-as inscrie si eu daca nu mi-as fi papat deja zilele de concediu pe Bulgaria si pe Barcelona de la vara.

Sa respiram si sa devenim coerenti. Asadar. E asa: vorbim despre recrutarea potentialilor lideri de voluntari in tabara Recycle, Raft & Race care incepe pe 4 mai si pentru care termenul limita de inscriere este 28 aprilie. Despre ce e
vorba, mai exact: e o tabara in care participantii sunt invatati despre
voluntariat si leadership, se face un pic de curatenie si prin Valea Prahovei,dupa care cele invatate se aplica si in jurul casei, cu voluntari. Din PET-urile care se vor strange cu ocazia curateniei se vor face patru plute care se vor intrece, cu vedete la carma, pe un lac de langa Bucuresti, in iunie.

Comunicatul Mai Mult Verde asa cum a fost el scris e asta de mai jos (daca totusi n-ati priceput nimic din ce am zis - nah, se mai intampla):

MaiMultVerde si Heineken Romania organizeaza la Busteni, in perioada
4-30 mai, tabara de formare de lideri de voluntari Recycle, Raft &
Race, la care vor participa 100 de persoane (4 serii saptamanale X 25
participanti/saptamana). Participantii vor invata sa se orienteze in
natura, sa acorde primul ajutor, sa recruteze si sa mobilizeze
voluntari la actiuni de mediu si sa comunice eficient. Ulterior, ei
vor beneficia de asistenta MaiMultVerde pentru a organiza propriile
actiuni de mediu, cu voluntari, in comunitatile lor. Toti
participantii vor lua parte si la actiunile zilnice de curatenie in
locuri turistice de pe Valea Prahovei. Din PET-urile colectate se vor
realiza patru plute care se vor intrece, sub coordonarea a patru
echipe de vedete, intr-o competitie finala organizata in luna iunie,
pe un lac de langa Bucuresti. Toate cheltuielile legate de
participarea la tabara sunt acoperite de organizatori. Detalii pe
www.maimultverde.ro. Termen limita pentru inscriere: 28 aprilie 2009.

Ca sa indulcim ziua :)

2009-04-23T15:45:00.001+03:00

Sampling. Nice, good sampling. Wax Tailor again.

2009-04-23T12:57:00.001+03:00

Si inca un clipuleeeeeeeet draguuuuuut. Our dance.

T'es beau

2009-04-22T13:19:00.001+03:00

Hitul zilei - de la Dj Mucian

2009-04-22T13:00:00.000+03:00

Ca bine le zice baietii.

Cameleon

2009-04-20T14:57:00.005+03:00

Am adunat multe de spus zilele astea. Bune, rele, majoritatea bune.

Dar ma regasesc totusi, ca in toti ceilalti ani, stand pe nuca asta de tristete. Exact asa ma vad - sunt o nuca mica de tristete concentrata, invelita in doua milioane de straturi de veselie. Multe, dar firave. Si cu fiecare an nucusoara asta creste si mai mare, iar straturile care o protejeaza sunt din ce in ce mai subtiri.

Mi-a spus acum un an cineva ca privind pozele cu mine din adolescenta nu ma recunoaste, pentru ca nu aveam tristete in ochi. A urmat intrebarea - si anume ce e cu nota aia de tristete din privirea mea. (intrebarea mi-a parut cam ipocrita, pentru ca a contribuit si el putin la tristetea aia, si o stiam deja, amandoi).

Altcineva mi-a spus acum o luna ca n-ar putea sa ma inchipuie bolnava, pentru ca sunt mult prea plina de viata ca sa fiu bolnava.

Straturi, straturi...perceptii... si din cand in cand se vede ce e in interior.

Si parca nici eu nu ma pot hotari ce e cu mine.

Pentru Raluca

2009-04-16T15:18:00.003+03:00

Va povesteam acum ceva vreme despre asta. Uite, acum chiar se intampla. Eu va astept acolo, o sa fie un eveniment frumos, iar cauza e una nobila. Si ma supar rau rau rau daca nu veniti.

Va astept la intrare, sa va numar.

Si amenintarea no 2: PRELUATI AFISUL ASTA PE BLOGURI, CA DE NU, SCHIMBAM 2-3 VORBE SI N-OR SA FIE TOCMAI DULCI.

Si stiti ca va iubesc, nu e asa? :D

Inca o melodie... valoroasa :)

2009-04-15T16:07:00.001+03:00

Un alt "remember"

2009-04-14T18:01:00.001+03:00

Geez, I love this song:

K's Choice - Another Year
Asculta mai multe audio Muzica »

Domnu' Bebe strikes again. Twice.

2009-04-14T14:37:00.003+03:00

Observati asemanarile. Castigatorului - un bax de Golden Brau si o cartela reincarcabila Orange.

Sursa - neobositul Dog the Blog.

Reascultat de curand, placut la fel de mult

2009-04-14T14:02:00.002+03:00

La padure

2009-04-12T23:35:00.003+03:00

L-ati vazut cumva pe Zdreanta, cel cu ochii de faianta? Nu? Dar pe pinguinul mofturos caruia ii place sa doarma mult si nu merge cu cortul l-ati vazut? Daca da, probabil ca stiti ca pinguinul mofturos este si destul de capiat, asadar daca dupa 2 nopti nedormite i se propune sa mearga la un party undeva afara din Bucuresti, noaptea, in padure, urmand sa doarma in masina (care la un moment-dat se transforma in cort) e posibil sa accepte. Asta in ciuda faptului ca e un pinguin mofturos si somnoros, cum ziceam mai devreme.

I am running out of batteries. Dormit doar de la 9 la 3 azi, dupa 3 zile (ieee), dupa 2 ore chinuite in cort cu sunete dubioase venind dinspre party - blairwitch project e nimic, trust me. Pinguinul mofturos si somnoros este acum un pinguin devastat si racit, dar totusi el s-a trezit din pat si a trecut pe la targ sa se vad cu Charity Gift-ul, tarat la cafepedia, bagat pe sub nas diverse bruschete si vegetale, tarat inapoi acasa cu oase rupte si ochi bulbucati de somn, terminat de scris la celebra telenovela, facut cartofi prajiti si apoi confesat pe blog cat se prajesc cartofii.

Si gata! Gata, nene. Somn. Intuneric. Pa.

Not... QUITE

2009-04-10T16:55:00.000+03:00

Dar mi-a placut super mult piesa. Furata de pe blogul donsoarei Sad Affair, care mai nou pare ca e Happy Long Term.

Cu Madrugada ma stiu de mult, dar recunosc ca nu stiam piesa asta. Si e foarte tare.Beware - Addictive Material!!!!

La targ, la targ, mergem la targ!!!

2009-04-08T14:11:00.003+03:00

Sambata si duminica avem targ de Florii. Unde, cand, de ce, cu cine - vedeti in poza aia colorata de deasupra. Eu o sa fiu acolo de la 17 la 20, la standul Charity Gift.

Vi pup si ne vedem de Florii (cand e si ziua mea, da' nu va zic de ce :P ).

Gegen die Wand / Head On

2009-04-08T01:47:00.011+03:00

Dupa ani si ani si ani in sfarsit vad si eu filmul asta. Am citit de curiozitate mai multe opinii, post vizionare. Pareri multe, variate, si tocmai de aia am ajuns la concluzia ca e loc si pentru a mea.

I was very much into it. Ca sa zic pe romaneste, a fost fix pe gustul meu. Nu va povestesc despre ce e pentru ca daca l-ati vazut stiti, si daca nu l-ati vazut probabil vreti sa aflati singuri.

O sa amintesc si eu ca am iubit "I feel you" ala in ambele dati in care a aparut, nu cred ca era melodie mai buna de pus acolo. Ochii... ochii aia negri ai tuturor personajelor. Ok, recunosc I'm a sucker for deep black eyes (adica aia altfel decat ai mei), dar - uau. Asa ochi negri si adanci ca in filmul asta nu cred ca am mai vazut. Deh, turci. Ce sa zic. Bai, bai, si faza aia cand iese ala din puscarie si ajunge in lumina si i se vad ochii sub ochelarii de soare... M?

Citeam pe un blog in seara asta ca autoarea nu intelege cum unii traiesc asa random. Sunt asa haos. Mm. Pai... despre asta e. Pasiune, haos, random. Lipsa de control din cauza unei intensitati care arde. Foarte, foarte tare!

Si da, am eliminat la solutie salina la un moment-dat de era sa inund salteaua.

Va mai zic ca personajul feminin e nascut pe 16 iunie (dhaaa, si dhaaa - am remarcat) si ca actrita care il joaca e ex-pornostarleta.

Pentru exemplificare am ales ceva gasit pe youtube, un videoclip la o melodie tiganeasca de pe soundtrack - Fanfare Ciocarlia care estem interpretand - care treeeeece asa frumusel prin cam tot filmu':

Bai, tare misto film.

Later edit: "I feel you" - ce va spuneam...

Pantofii perfecti exista

2009-04-07T22:20:00.003+03:00

Era cat p-aci sa trec pe langa ei. Evident, cautam fara toc, pentru ca deja m-am saturat sa arat ca o capra (vorba Lolei) la inaltimea mea calare pe catalige... Si cand i-am vazut... Tocuri totusi mici... draguti... i-am pus in picioare si WOW. Sunt si comozi (umblasem toata ziua pe tocuri si ma resimteam, si totusi...).

I am in love.

Cred ca fac ca atunci cand eram mica si dormeam cu pantofii noi in picioare.

How to change feelings about Hip Hop

2009-04-04T01:10:00.001+03:00

It worked with me...

Rest Assured
Asculta mai multe audio Muzica »

Pentru toti cei care mi-au trimis mesaje incarcate de ura

2009-04-03T17:13:00.002+03:00

...WATCH THIS AND WHIP.

Dupa seara cu Aurel Vlaicu a venit seara cu Lente

2009-04-02T02:45:00.006+03:00

Asadar, dupa ziua cu dubla intalnire cu nenea Aurel, a venit seara de la Lente. Unde am intrat in posesia a doua carti care mi se par FOAAAARTE TARI, si a unu Moleskine pe care marturisesc ca mi-l doream de mult, dar nu indrazneam sa-l cumpar, incadrandu-l in categoria "mofturi nejustificate". Dar m-am bucurat taaaaarte, tare, tare, tare mult cand l-am vazut acolo, la pachet!

Si dupa aia mi-am luat Narcise.

Si am vazut un film britanic dragut acompaniat de o cantitate indecenta de floricele home made.

Dupa care am reascultat un Ani DiFranco foarte, foarte tare - Parameters. O sa vreti sa-l ascultati, mark my words.

Ziua in care am ajuns de doua ori la Aurel Vlaicu

2009-04-02T01:12:00.002+03:00

Ca sa stiti - am ajuns o singura data pana in ziua respectiva la Aurel Vlaicu. Intr-o seara speciala care s-a dovedit a fi ... doar o seara, dar relevant acum este ca a fost o singura data.

Si in ziua asta iata ca ajung la ora 9 si ceva dimineata la Aurel Vlaicu. Sa dau "sala". U know- carnetu'. Cu vara-mea. Iesim prin viforu' statiei de metrou, mergem pe coclauri, intampinam vicisitudinile cartierului etc. Ajungem in incinta. Urcam scari, ne invartim, gasim un ghiseu de inscrieri. Unde nu primeau "atentii" - asa scria la toate ghiseele. Whateva, nici nu aveam atentii cu mine, deci complet neinteresant. Un pusti imi face poze, completeaza chestii (in timp ce vorbea la telefon cu un amic ceva de niste gagici dintr-un club). Da' era politist, nah. Imi da actele - cica - pe 6 aveti traseu'. Eu - pai pacatele mele, nici n-am dat sala, ce sa mai zic ca n-am mai condus din octombrie, nu pot sa pun mai tarziu? Nu. Pe 6, e un dat, daca nu va prezentati puteti sa veniti 30 de zile mai tarziu. Deci - pe 6 sau in mai.

Booon, ne taram cu actele la o duduie unde mirosise vara-mea ca ar fi examenu' in sine. Asta - tipa, se uita la hartogaraie si imi scoate la o mini-imprimanta un bonulet cu un cod de bare, si imi zice parola - sala 18. Vara-mea era la sala 19. Sala 18 era exact langa - intru(usa era deschisa) - vad o sala ca de internet cafe, asa, plina cu masculi care se holbau in monitoare si o duduie politai care ii supraveghea. Duduia zice "nu e niciun calculator liber, asteptati putin". Un minut mai tarziu un nene se ridica glorios de la un monitor si iese fericit. Intru - timida - zic - "se poate?". Ea - "da, sigur, acolo". Imi pun haina pe spatar, arunc megageanta pe jos si ma asez. Ma uit in jur - no tastatura. Ups. Pe ecran scria - introduceti codul. Ma intorc cu o privire speriata si neajutorata catre duduie, asta vine zice - "da?". Eu - cu privirea neajutorata in continuare. Tipa imi ia codu' de bare si il scaneaza. Dhaaa, monitorul avea scanner undeva dedesubt. Tare. Imi apare pe ecran "sunteti xyz?". Si optiune de "da" pe monitor. Zic - "taci, fata, ca e cu touch screen, nebunie completa". Dau cu destu' pe ecran si incep intrebarile de incalzire."2+2=?", "cate minute sunt intr-o ora", "care din urmatoarele alimente sunt fructe" deja ziceam ca astia fac misto de mine. M-as fi uitat dupa camerele ascunse, da' nu erau ascunse, ca erau deasupra monitoarelor. Bon, monitoru' zice ceva de genu' "acum ca v-ati incalzit, sa incepem".

Si incep intrebarile.

Era ca la joace. Adica aparea asa sus - intrebari parcurse, intrebari ramase, raspunsuri corecte, raspunsuri gresite si timp ramas. (aveam 30 de minute).

Prima - corect.

A doua - gresit.

A treia - corect.

A patra - gresit.

Booooon. Nu merge asa, eram panica deja. O gresesc si pe a 7-a. Situatia era asa: Intrebari parcurse - 7. Intrebari ramase - 19. Raspunsuri corecte - 4. Raspunsuri gresite - 3. Timp ramas - 27 min. Booon. Deci mai aveam o viata si 19 intrebari. La a 5-a gresita era game over. Ma gandeam sa o intreb pe tipa daca pot sa plec. ACUM.

Dupa aia n-am mai gresit niciuna. Am ginit-o p-aia cu giratoriu, p-aia din ecologie o stiam ca am retinut-o, p-aia cu vehiculele cu tractare animala ce sa mai zic...

Mi-a picat aia la care am ras rau. Adica urmatoarea:

Sunteti pe drum, blabla. Cate o banda pe fiecare sens. In fata dumneavoastra - obstacooool. Din contrasens vine nenea. Ce faceti:

a) incetiniti, eventual opriti.
b) va dati jos si inlaturati obstacolul.
c) stati pe loc si asteptati echipele de interventie.

M?

Dhaaa.
L-am luat, am iesit dupa 8 minute. Masculii erau acolo, cum i-am gasit asa i-am lasat. Sanatate si virtute.

A luat si vara-mea, in caz ca va intrebati.

Seara am ajuns iar la Aurel Vlaicu. Sa-i dau lui Fabiano actele ca sa poata lua biletele la U2, la Barcelona, in numele meu. Eram zob, nestiind de mine, zaceam pe o bancuta la 7 jumate seara si ma intrebam care dracului e faza de ajung iar in statia asta nenorocita de metrou nedormita de sambata.

Vestea buna e ca Fabiano a luat biletele. Deci mergem la U2.

Traiesc

2009-04-02T00:37:00.004+03:00

Traiesc mult.
Rapid.
Acum, inainte de
dupa aia.

Sunt prea mult pentru multi
si nu suficient
pentru cativa.

Ma consum cu viteza luminii,
ma dau peste cap,
ma transform,
ma agit.

Asta-s.

Tine pasul cu mine cu Dan de la OCS
Asculta mai multe audio Muzica »

Pai sa tatuam, domnule!

2009-03-29T23:05:00.004+03:00

Subj: te rugam sa tatuezi in continuare Bucurestiul :)

Draga participant/a la Povestind Bucurestiul,

Daca primesti acest mesaj, inseamna ca ai cistigat o invitatie la cafea / suc / bere / alte cele - marti 31 martie 2009, la ora 19, la Cafe Lente din Str. Gen. Praporgescu, 31 :) [ detalii logistice - aici: http://www.lente.ro/index.php/en/contact ]
...unde ne vom intilni cu totii (participanti, organizatori, ceva juriu, prieteni si popor) sa vorbim de participarea ta la etapa urmatoare din Povestind Bucurestiul... Si implicit de a) glorie; b) o parte din premii (explicatii la fata locului).

Vorbim, deci, marti 31 - ca sa nu fie 13, dar sa fie inca martie...:>

In numele echipei proiectului, al juriului, al bucurestenilor mai vechi sau mai recenti etc.,
Lucian Branea

Ista-i mailu' primit seara trecuta. Exista un articol si pe Povestind Bucurestiul.

Pai ne vedem, vorbim, discutam, tatuam...

Suricate

2009-03-28T20:30:00.001+02:00

Butonand telecomanda, am ajuns si pe Animal Planet. Si mi-am amintit cat de tari sunt creaturile astea:

Un moment

2009-03-27T13:33:00.005+02:00

Stau cateodata si ma gandesc. A prost, asa, stau si ma gandesc... Stiu ca ma lamentez mult. Stiu ca traiesc egocentric si ca de fapt nu prea am de ce sa ma plang (si totusi o fac, ca na...). Si vine cate un moment in care imi mai dau seama asa, de niste lucruri... De exemplu de faptul ca majoritatea chestiilor de care ma plang pot fi indreptate de mine. Ca am de ales, ca pot sa le influentez prin vointa proprie etc. Stiti refrenul.

Am ajutat recent pe cineva sa scrie niste scrisori pentru o strangere de donatii. E vorba de unul din multele cazuri de lucruri rele care se intampla. Cu adevarat rele, vreau sa spun. Ca sa pot scrie relevant, am incercat sa aflu mai multe despre situatia in sine. E vorba de o fata tanara (cam de varsta mea), lovita pe o trecere de pietoni de o masina, care a suferit niste lovituri groaznice la cap cu niste consecinte la fel de groaznice si pentru care solutia inseamna vreo 840 de euro pe zi timp de un an de zile. Mda. Adica mai mult decat au multi dintre noi salariul intr-o luna. Pentru o singura zi. Povestea in intregime este aici.

Nu incerc sa sensibilizez pe nimeni referitor la cazul asta in sine. Stiu ca lucruri de genul asta se intampla din pacate in fiecare zi. Stiu. Doar ca e unul dintre momentele alea de gratie. Un moment din alea de care vorbeam la inceput. Cand stai si te gandesti.

Mi-a fost foarte greu sa scriu acele scrisori. Nu stiu exact care e argumentul cu care poti convinge pe cineva sa doneze niste bani pentru ceva anume, cand suntem bombardati in fiecare zi cu cereri de genul asta. E absurd. E un fel de competitie gen "ajutati-ne pe noi, ca avem un caz cu adevarat grav si trist". E cumplit de ingrat sa pui in competitie niste nenorociri (vezi porcariile alea de spectacole televizate cu mize de genul asta). Am putut sa zic doar asa:

V-ati gandit vreodata cum ar fi sa fiti acrosat de o masina in viteza in timp ce va aflati pe o trecere de pietoni – sa zicem…undeva in zona Aviatiei? Sa fiti lovit foarte puternic, prea puternic la cap, in asa fel incat sa fiti desfigurat si apoi sa suferiti niste operatii cu nume prea complicat pentru a fi repetat? Cum ar fi ca fiecare zi din anul care urmeaza sa va coste 800 de euro, o suma de cateva ori mai mare decat un salariu mediu lunar? Si in ce fel ar incerca prietenii dumneavoastra sa va ajute? Oare ar scrie randuri de genul asta incercand sa adune ajutor din cat mai multe parti, de oriunde? Si cum ar fi ca existenta dumneavoastra sa depinda de numarul oamenilor dispusi sa treaca de suspiciunile ce se declanseaza in mod automat, si sa citeasca macar randurile scrise?

E un fragment.
Nu stiu ce sa mai adaug. A fost un moment de genul ala...

Adunatura de Sisifi

2009-03-27T01:03:00.004+02:00

Asta suntem noi - oamenii ...din ziua de azi. Niste Sisifi lamentabili. Niste Sisifi care am uitat de lucrurile care ar trebui sa fie simple sau foarte, foarte simple. Impingem sau tragem prosteste la niste bolovani. Dimensiunea sau cantitatea variaza. Dar si noi variem - in dimensiuni, vointa, forta... Asadar tragem cu totii in disperare de niste bolovani.

Seara ne pare rau. Ne dam seama ce mutre avem cu bolovanii aia in brate, si ne dam doua palme in oglinda. Ne culcam si ne trezim cu creierele spalate. Inapoi la pietricele, la bolovani, sa impingem cu spor, poate azi ajungem in varf.

Sisifi patetici si atat.

Si acum ma amuz putin gandindu-ma ca din nou mana asta de oameni care imi citeste gandurile din cand in cand se va intreba ce am patit. N-am patit nimic - va raspund in avans. Nu s-a intamplat absolut nimic din ce nu mi se intampla in fiecare zi. Am facut doar un pas in spate si am inceput sa rad uitandu-ma la spinarea mea stramba de la bolovanii astia pe care ii imping de ani de zile fara nicio noima.

Watch out, world

2009-03-26T23:53:00.007+02:00

Sunt o fire placida. Desi pot deveni isterica in conditii tensionate, starea mea generala este una destul de vegetala. Extreme, nah. Extreme temperate, ca sa zic asa.

Dar acum sunt cu adevarat furioasa. Furioasa si calma. Ati vazut fro'data prin filmele de actiune cate un close-up pe ochiul eroului principal care se inchide usor, si apoi se deschide si vezi acolo asa, o hotarare d-aia... o suparare d-aia... rece. Ei - picture this with me in the casting. Figuratie, rol principal, ce vreti voi, da' p-acolo.

Ziua asta a fost intr-un asa fel tacut si mocnit si rau si gresit si twisted si ... si... si...

Daca as fi acum pe un zgarie nori in New York si as fi barbat, mi-as sfasia tricoul (fara sa dau in promiscuitate) si as intreba undeva in sus, catre o divinitate incerta - WHAT NEXT?

Dar neah. Sunt o femeie (inca) tanara, intr-un apartament in Bucuresti, foarte obosita, cu un pahar de vin bun alaturi. Sunt epuizata, un pic nelamurita. Mi-e teama ca as putea face apendicita.

Si cu asta meditez:

Mariza vielas de alfama
Asculta mai multe audio Muzica »

Si ma intreb ce dracului se mai poate intampla maine...

Eu - cantand, din nou

2009-03-25T14:09:00.005+02:00

Da,ma rog, e Amy Macdonald. Da' toata lumea zice ca semanam, asa ca ma gandeam ca poate va pacalesc :D

Radu zicea ca ar merge sa fac un porno si sa o santajez. Pare a castiga din ce in ce mai multi bani... Cel putin in ultimul an jumate, de cand am aflat de fenomenul "clona" o tot monitorizez si a avut o traiectorie perfect ascendenta.

Singura problema ar fi ca ar trebui sa-mi las iar parul lung. Nu-mi plac perucile. Plus ca in pat nu cred ca se vede ca sunt mai inalta... :P

Da' cre' ca merita...

Inca una cu prospatura - Maria Mena. Nevermind me.

2009-03-24T03:52:00.000+02:00

Descoperirile de luni

2009-03-23T15:03:00.002+02:00

Dhaaa, dhaaa, already on repeat.

We lie belly up in the pool of us.

Si un baiat:

Din capitolul "Barfe si alte rautati"

2009-03-23T12:36:00.003+02:00

Pe Catavencu exista un articol despre teapa de proportii (ca deh, cre' ca d-aia a pus numele firmei "Bigger") de care ati auzit cu to(n)tii saptamana trecuta.

Cum si-a facut Straut bagaju' si cum n-au mai putut intra angajatii in firma.

Filmuletul este asta:

Bigger Group – Better Ţeap’

Singurul comentariu pe care il am la aceasta chestiune este ca inca o data "instinctu' meu de fata mare nu ma-nseaaaala..". Am avut mereu o aversiune complet nejustificata vizavi de Starlink. Chiar si cand era in grupul Leo, simpatizam Starcom, uram de moarte Starlink. Nu stiu de ce, repet. Chestiune de instinct.

Sanatate si virtute, va anunt daca se inchide si pe la noi... :P

Hiperactiv + hipoactiv = love

2009-03-22T04:11:00.003+02:00

Adica stau si zac - fizic - in timp ce mintea imi alearga pe rotite de hamsteri. Stanga- dreapta-sus, jos, cu viteza, in slow motion, analiza, contemplatie, de ce, cand, cum, scenarii, ce sa zic, dar ce sa nu zic, scopuri si cauze se dau de-a dura impreuna, se imbina, explodeaza in miliarde de litere care imi formeaza gandurile.

Asta in timp ce stau.

O sa fie bine. Ce bine suna asta. O sa...

Zac a rau

2009-03-21T16:35:00.003+02:00

Dar imi vine sa fac misto de mine pe tema asta. Cum face Diana, asa:

diana: ce-ai
eu: nimic
eu: sunt doar depresiva
eu: n-am nimic concret
eu: am o stare d-aia de nu pot sa ma misc din pat si stau si zac dar nu zac a bine, zac a rau, asa
diana : :)))))
diana : iarta-ma
diana : dar suna bestial asta
diana : zac a rau, asa
eu: :)
diana : (hug emoticon)

Sa fii femeie

2009-03-21T06:06:00.003+02:00

Ce inseamna sa fii femeie? Vorbim de anul de gratie 2009, de epoca cocalarilor si de zilele nesigurantei. Ce inseamna sa fii femeie?

Care sunt limitele in care fapturile umane de sex feminin isi creeaza aura aia de "femeie"? Sunt suspinele in perna? Mai este inca valabil visul dupa feti frumosi (aia din feti-frumosia)?

Traiesc intr-un context definit de o lupta a creaturilor de sex feminin pentru teritoriu, fara ca asta sa fie un matriarhat. Sa fim seriosi. Traim inca in spatiul mioritic, suntem inca impinsi de la spate de "principii" printre coji de seminte de floarea soarelui. Si in contextul asta noi, fiintele de sex feminin, ne luptam totusi pana la sange pentru o suprematie in jumatatea noastra de rasa.

Esti mai femeie atunci cand iti indrepti pletele si vanezi masculi potenti financiar? Sau poate esti mai femeie atunci cand dansezi pe joculete din filmul "hard to get"? Evident mai exista si modul de a fi o "femeie cool" - trendy-shit. Nu? Sa-mi spuneti...

Nu stiu de la ce anume incepusem. Ideea a inflorit in capul meu cand mergeam catre scara blocului calcand apasat pe tocurile mele ce ma fac inca si mai inalta decat sunt deja, mandra ca l-am umilit pe taximetrist cu un bacsis mai mare decat il merita. S-a diluat pe drum si m-am trezit singura in fata tastaturii ridicand intrebari cu un grad destul de ridicat de non-sens.

Si totusi, domnilor mioritici... Ce este aceea o femeie?

Scaunul

2009-03-18T20:01:00.004+02:00

Il am din liceu... chiar de la inceput, cred. Daca nu cumva de prin clasa a 8-a. Cand m-am mutat la Bucuresti l-am luat cu mine. E drept ca pe la camin nu a ajuns, dar cand m-am mutat aici, in acasa2, m-a urmat credincios. E slabit, decolorat dar inca rezista. Si am ajuns la concluzia ca ma cunoaste cel mai bine. Stie dupa cum ma asez, dupa cum ma inclin, exact ce stare am si prin ce am trecut. Stie in ce fel ma sprijin daca flirtez cu cineva, cum ma apas cu toata greutatea daca am nervi si cum aproape il distrug fortandu-i "balamalele" daca am avut o zi proasta si ma intind cat sunt de lunga sprijinindu-mi picioarele undeva pe fotoliu sau pe noptiera.

Imi cunoaste starea de spirit si dupa cum ma invart cu el, dupa fumul de tigara pe care il inhaleaza sau nu, dupa felul de muzica pe care o aude.

Cateodata intru in camera si imi simte pasii apasati. Si-si spune "oh, boy. Here we go again."

Kings of Leon - Use somebody
Asculta mai multe audio Muzica »

De doua ori despre muzica

2009-03-17T14:32:00.004+02:00

Da, o stiti de mult. Si eu o stiu de mult, dar abia acum mi-a intrat in sange. Aaaaaaa, si nu pot s-o dau afaraaaaaa :)

Kings Of Leon - Sex On Fire
Asculta mai multe audio Muzica »

In oprirea numarul doi, vorbim despre Alina Zaharia. Am ajuns aseara la concert in Expirat, dupa o interventie din seria "puss'n'boots" a domnisoarei stie-ea-cum-o-cheama-si-ce-santajista-este.

Si dah, na, ca sa ma laud, o cunosc pe domnita din filmul de mai sus. O sa vedeti voi cand o sa ma platiti sa va fac rost de autografe cum o sa fie...

Duminica. Din nou. ('cause "I've made mistakes, but at least they're mine")

2009-03-15T15:49:00.003+02:00

Duminica tragem concluzii. Ce am facut? Ce n-am facut? De ce? Dar de ce nu?

Cate momente remarcabile am "ouat" timp de 7 zile. Da' cam cat timp am pierdut, din nou?

Uaaaah, ne intiiindem lenesi. E duminica, si concluziile sunt inutile dar trebuie trase.

Today I'm Easy

2009-03-13T16:14:00.002+02:00

Some mainstream RnB with just a twist of Rock.

Numa' bun pt o vineri 13.

Ar trebui sa ma apuc sa scriu telenovele. I'm in the Tabu roman, cica. Mda, fiecare cu specialitatea lui...

Later edit: se intampla ciudatenii. Dupa faza cu Tabu care cica mi-a preluat fragmentelul cu amendamente si blabla, primesc un mail de la sapte seri, cica am castigat un abonament la solar. EU LA SOLAR :))))

In fine, imi amintesc ca am scris acum vreo 3 saptamani ceva, pe site-ul lor. Just for the fun of it. Asta:

"Fat Frumos traieste in Fat-Frumosia si se trage dintr-o familie veche de masculi umanoizi. Trasatura ce staruie de-a lungul timpului este numita “prezenta principiilor”, dar ea a imbracat diverse forme. Cavaler, nobil, gentleman, a trecut chiar si prin curentul hippie ca sa ajunga in zilele noastre la denumirea de “domn”."

Si ei ma trimit la solar. Bravos natiune.

Bai, ce e azi?!

Traiesc vremuri ... vii

2009-03-12T14:12:00.004+02:00

Se intampla multe lucruri, multe si frumoase. Incep sa cred ca martie e luna mea preferata, starea de bine se repeta de la an la an. Lumea normala devine astenica, eu imi reintru in normal.

Pentru ca imi place sa nu mai fiu invidioasa si rea, imi place sa merg la cate un concert si la cate o piesa de teatru (mai ales daca e cu Malaele), imi place sa fac jucarele din plastilina, imi place sa fiu duminica la 8 in parc, chiar daca cu o doza considerabila de alcool in sange (:)). Va recomand, sunt pisici si pasarele, doar aveti grija la lumina. Poate fi dureroasa.

Mda. Doamnelor, domnilor... dans!