Plec in lume

Ma duc in vacanta. 2 saptamani.

Sper sa-mi dau refresh. Am creierul plin de reziduuri zgomotoase. Am idei noi proaste de care trebuie sa scap. Ma ustura ochii de la ganduri urat mirositoare.

Pleeeec!

Sa-mi vad mersu'...

Insomnie

Intre acum si inainte-de-acum e o linie subtire si adanca. Un hau ingust in care ma mai uit din cand in cand.
De marginile zdrentuite stau atarnate amintiri. Ma aplec, inspir adanc, deschid toti ochii si uit de mine cate-o noapte-ntreaga.
Geana uraste geana, asa cum amintirile cu degete puternice se urasc intre ele. Beau un pahar cu apa.
Mi-e dor de casa, as vrea sa-mi fie dor de mine... Ba nu mi-e dor decat de somn. Si putin de ce a fost inainte-de-acum.

Manuela sau Cum a stricat Baselu' cantarea lu' Iulian Bisericanu

Aveam planuri mari pentru in seara asta. Baie, filme... ce sa iti mai povestesc. Am plecat de la serviciu cu pofta de sihastrie, nu inainte de a-i spune colegei Gabrijela sa il salute pe Julio din partea mea. Ca demn reprezentant al departamentului care are grija (sau nu) de bunastarea clientilor institutiei, domnisoara sus numita se afla in posesia unei invitatii VIP de 500 RON la concertul de pe stadionul Cotroceni. Mi s-a parut amuzant, dar am zis ca na, trebe sa se duca, trebe sa se duca...

Pre cand ma aflam deja pe peronul metroului, suna domnisoara VIP. Imi zice "bai, vii?". Eu - "unde?". "La concert, ca am subit o invitatie in plus". Sa va explic: 1) nu-mi place DELOC Julio 2) eram in haine de pescar amator 3) mi-era foame. Gabriejela zice :"trec sa te iau cu masina, mergem sa mancam ceva si dupa aia mergem la concert". Cu asta m-a convins.

Am asteptat-o la coltu' cimitirului Grivita, langa o toaleta ecologica - ca deh, se lucreaza pe toate strazile Bucurestiului... si ne-am dus, duse sa fim. Am halit rapid, si am ajuns la locul faptei.

Accesul sa zicem ca a fost ok - chiar ma gandeam cumva printre dinti ca macar de data asta nu mai trec prin haosul de la Rolling Stones. Mai bine ma gandeam mai bine, pentru ca ce a urmat depaseste limitele oricarei imaginatii.

Cu beletul in mana mergeam in sir indian eu cu ea si cu inca o colega racolata pe drum, undeva la coada. Si nu ne gaseam locurile. Dupa cateva clipe de confuzie, intrebam un domn cu alura sportiva de pe margine,cu badge de organizator, care e randul 6. Arata cu degetul la un rand pe care scria "5" si zice - "ASTA E". Noi ne asezam... dupa care ne dam seama ca nu stam bine. Pe el scria 5, dupa logica me 6 era unul mult mai in spate, la vreo 4 randuri... numerotarea sa zicem ca nu avea nici o logica. Incepem sa intrebam prin jur - toti oamenii erau mega nervosi si noi nu pricepeam de ce. Tipul cu alura sportiva era din ce in ce mai dubios. Vine unu' mic in camasa in carouri si scrie pe randul nostru Randul 6. Iee, stam bine. Problema era ca persoanele de pe randul 9 sustineau ca acela este randul 12. O cucoana mai tuciurie chiar a aruncat cu un scaun dupa cadrilat, a rupt foaia de hartie, si a inceput sa zbiere ca daca scrie el cu markerul si schimba randurile, il omoara cu mana ei si ca ne aflam pe stadionul tatalui sau (ca sa ma exprim finut). Duduile de pe fostul rand 10, mai nou 9, actual 12 care aveau bilet pe 9 s-au infiintat la noi. Pe 6. Unde aveam bilete pentru clienti.

Timp de 2 ore a continuat debandada si istericalele fanelor lui Hulio, timp in care tipul cu alura sportiva nu stia decat sa pazeasca randul in dreptul caruia se afla si sa spuna obsesiv ca randul nostru este randul 6. Despre care plasatoarele sustineau ca ar fi cand 9, cand 10, cand 7, cand 5... Oamenii au scos markerele si au inceput sa scrie pe scaune. Haos, zbierete, o noua serie de explicatii interminabile pentru fiecare persoana nou-aparuta. Nimeni nu stie nimic, nimeni nu poate sa te indrepte spre locul tau. Cumva din franturi de conversatie inteleg ca s-ar fi convertit cumva vreo 3 randuri in ultimul moment - cred ca nu s-au inteles apoi deloc la renumerotare, iar fetele alea care ar fi trebuit sa dea indicatii erau complet plecate cu barca.

Ce am vazut acolo e greu de descris. Oameni zbierand isteric - pana la urma am asezat clientele prin alte parti, unde s-au certat la randul lor apoi cu oameni care isi cautau locurile si nu pricepeau ca e totul in zadar.

Tipul cu alura sportiva imi era din ce in ce mai dubios. Pana cand, intr-un moment de maxima atentie am surprins o duduie care ii spunea ceva "sa stii ca nu ma intimidezi cu afirmatii din astea". Si mi-am dat seama. Era SPP-ist!!! Am inceput sa rup crampeie de informatii din jur. Cele 3 randuri erau ocupate de SPP!!!!! Dar oare cine vine? E o persoana importanta...

A inceput concertu', pana la urma lumea si-a carat scaune de pe unde a putut si s-a asezat de-a valma... SPP-istii s-au inmultit. Unul avea si cascuta din aia cu fir carliontat in ureche. N-am reusit sa identific personalitatea, dar la un moment-dat am vazut o gorila trecand cu o ciocolata Milka si intorcandu-se fara ea.

Trecand peste detalii minore organizatorice, sa discutam acum despre CONCERT. Mai intai urca pe scena ilustrul Octavian Ursulescu. Am innebunit instantaneu. Dupa 10 minute de cv de "cantautor", de "slagare", de "familist convins" (imi vine deja sa vomit cand imi amintesc), eram in spasmele agoniei. Daca faza cu locurile m-a enervat cum nu m-au enervat 3 ani de munca, faza cu Ursulescu mi-a aratat ce inseamna cu adevarat suferinta. In final tot stadionul huiduia, iar un barbat din spatele meu urla cu durere in glas "GATA! GATA! GATA!".

Despre grandiosul concert pentru care am tinut in mana un bilet de 5 milioane de lei vechi...ce sa mai zic... Sonorizare de rahat. Julio suna ca pe disc - adica cu efect de nunta. Luminile imi aminteau de tineretea mea, cand aveam vreo 5 ani si taica-meu detinea o instalatie asemanatoare, e adevarat - la dimensiuni mai mici. Tipul mi s-a parut penibil - nu intelegeam nimic din ce spune, vorbea engleza cu un accent de romulan (da, da, la Star Treck ma refer) si cu celebrul efect de nunta. A aruncat cu un instrument de percutie pe care n-a reusit sa-l mai si prinda, a dat o gramada de rateuri - din cauza sonorizarii, s-a dezbracat de sacou si apoi nu mai nimerea manecile cand incerca sa-l puna la loc. A pupat toate vocalistele din cor pe gura si isi dirija orchestra si backing-ul ca un dresor de maimute. Tot timpul n-a facut decat sa se "rasteasca" din maini la aia. Si mai e si scund...

La sunet cred ca era un baiat usor turmentat care mai cadea din cand in cand pe butoane. In cor - 2 bunese si o negresa in rochie lunga. Cred ca si aia arata ok, dar ea era cea cu voce si cred ca si-ar fi stricat imaginea daca se imbraca in mini ca bunesele. Si ele 3 tot cu efect de nunta...

E adevarat ca am ras cu lacrimi. Nu m-a emotionat nimic, am ras de fiecare grimasa a lu' Iulica, am ras de un fluture ce venise in tepii baiatului din fata mea sa traga un pui de somn... N-am mai ras cand au inceput sa se repete piesele. Adica... cu Manuela am inteles - a avut cantautorul o obsesie. Am trecut peste panica intiala - tot insista sa cantam "Manuela" si mi-am zis "hait, nu plecam d-aici pana nu cantam". Bai nene, dar cand au inceput sa se repete toate m-am panicat total. La a doua Nathalie sa zicem ca am inteles, ca deh - e si ea importanta, nu numa' Manuela. Da' omu' nu se oprea, jur, luase totul de la capat. Alzheimer, exces de zel, nu ma intrebati. M-am intors la Gabriela si i-am zis: "la a 3-a Manuela eu arunc cu sticla pe scena si plec" - na, amenintarea suprema cu toti SPP-istii aia in jur.

S-a terminat, am aflat ca a fost Baselu' la concert (domnule presedinte, nu se face asa... nu se muta spontan fara niti o tinta si nici o regula 3 randuri de oameni care au dat 500 RON pe bilet, numai pentru ca vi s-a facut subit de Julio Iglesias). Si, btw, Milka ingrasa! Si nici nu inveti sa vorbesti mai bine englezeste de la ea, sac!

P.S.: Cel mai misto moment a fost la cea de-a doua Nathalie, cand intr-o scremere de geniu, Hulio (cum ii spun prietenii) cauta ceva in buzunarul de la pieptul sacoului. Pentru o secunda m-am gandit: asta scoate un pistol si se impusca in gura! Uel, asta ar fi fost... un eveniment... Dar n-a fost sa fie.

P.P.S.: Daca vad maine in ziarele de la metrou "Julio Iglesias a incendiat publicul bucurestean", ma supar si arunc cu sticla pe scena... asta... ma rog. Vad eu ce fac...

Later edit: titlu in ziarul gratuit de la metrou: "Julio Iglesias a vrajit 12.000 de oameni pe Cotroceni". Din continut: "ritmurile latino i-au incins pe cei prezenti, care au cantat si au dansat fara oprire pe celebrele piese Agua Dulce, Agua Sala, Baila Morena....... blablabla."

Astia sunt prosti.

Even later edit: Se pare ca nu Baselu', ci Basela junioara a stricat apele oamenilor care si-au dat jumate din venitul familiei pe un bilet la privighetorul spaniol.

Pentru Luci-k

Get this widget | Share | Track details

Now... this is nice...

Advertising Agency: Chemistry, Ireland
Creative Director: Mike Garner
Copywriters: Adrian Fitz-Simon, Emmet Wright
Art Directors: Adrian Fitz-Simon, Emmet Wright
Account Handler: Ray Sheerin
Published: 2006

Daaaaamn, gurl, zis rili is Sahara!

Aseara am avut iluzia ca a batut vantul... Nu stiu daca e de la ventilatorul cu care dorm la picioare... dar mi s-a parut ca a batut vantul si am dormit excelent.

De dimineata m-am trezit voioasa ca o prigorie si am zis sa ma ocup de treburi. Adica, sa platesc cablul, internetul, sa dau neste telefoane pe la orange sa vad cum imi aman plata facturii pana dupa concediu... sa fac niste asigurari de sanatate pentru plecare...

Am ales pentru asta o zi perfecta. Ziua cu faimosul Cod Rosu, ziua in care institutia in care functionez e de asemenea in Cod Rosu - zgriptul de la Viena is back in town. Si ca un pinguin respectabil ce ma aflu, am mancat tacticos un sandwich, am baut o cafea, am mai tras o barfa pe messenger - cat sa se faca pe bune cald afara - si am pornit in aventura unei zile de vara. Ce vara nene, de hipervara.

Am iesit usurel, am inceput deplasarea catre punctul de colectare al taxelor rcs... am zis sa sun si la orange. Fata multifunctionala, ce sa mai...Dupa jumate de ora de taclale sentinta Orange a fost "s-a rezolvat, nu se poate". "Nu, nu va putem amana plata, nu, nu va putem activa roaming decat daca platiti un avans de 120 de euro." Te pup, Nelu! Pe bune? Adica eu va zic ca n-am bani sa achit factura, si voi imi cereti si pt roaming avans? Nooo way. I am so using the VODAFONE cartela...

In timp ce duduia de la Orange ma tot lingea in partea dorsala cu "doamna Radulescu" la fiecare 38 de secunde (fetita, sunt domnisoara Radulescu pe viitor, ok?)... am ajuns la casieria aia blestemata. Unde aflu ca nu mai e casieria, ca s-a desfiintat - pe 1 iunie. Ok, I admit, platesc rar cablul. Da' de ce nu anuntati ma nene? Dati si voi o circulara, ceva...Ma tarasc catre statia de autobuz - era aproape 11 trecute... cald sa mori. Cand... simt o senzatie acuta de deshidratare. Ma duc sa caut resurse de H2O, si gasesc o dugheana Astra. Sa fac asigurarile, zic... Le fac, bine asta dupa ce tanti aia de acolo s-a targuit mai bine de jumatate de ora cu un bajet mai colorat care avea de vanzare o camera video sony cu doar 200 de euro. Uel... am facut asigurarile. Femeiusca nu avea schimbat, asa ca m-am dus la shopping sa schimb banii - apa, croissante pentru o colega ce dadea semnale repetate pe telefonul mobil cum ca piere de foame - si m-am intors. IEEEE, am plecat cu asigurarile.

3 statii cu 336... 3 statii de cosmar... 3 statii in care cred ca am aflat ce simteau oamenii lui Schindler in vagoanele alea... am gasit si urmatoarea casierie rcs, am platit socant de repede.

Un sfert de ora mai tarziu inca imi cautam taxi. Bon, am gasit si taxi. Blocaj pe Virtutii, undeva in dreptul strandului din Crangasi. Normal, normal, lucrari!!! lucrari!!! eu - cu evantaiul in spate. Deosebitul automobil model Nova nu avea aer conditionat. Soferu' zice - "da' ce, numai dumneavoastra aveti?" si scoate si el un evantai . Moama, m-a facut la faza asta gandesc... In dreptul nostru 2 bajeti superbi intr-o masina gen papuc pe care scria "instalari geam termopan ceva" radeau de se prapadeau. Si ii zic ei lu' nenea cu evantaiul: "ce e barbate, ti-ai luat aer conditionat?". El : " pai ce ma eu am ca voi?!". Ei: "pai ce bre, noi avem? ... si i-ai dat si clientei evantai?". Ala : "nu, ca avea deja". Bajetul superb din dreapta se inclina subversiv, si ii zice: "intreab-o (sau intreabo - ca sa respectam tipologia personajului) daca nu vine cu mine la mare". Taximetristul intr-un moment de geniu ii da replica: "N-ai sa vezi...". Ha-ha! 1-0 SUCKEEEERRRRS!

Asteptam cu nerabdare continuarea evenimentelor, caci ziua nu s-a terminat si ... hehe. In Sahara many things could happen, I tell ya!

Quijote - Olivia Ruiz

... o melodie primita cadou de ziua mea.

Regret

Regretele sunt ceva
ce am lasat intr-un borcan
colorat.

Le lasam acolo
la macerat.

Poate intr-o zi or sa spuna
tare, dar tare si raspicat
ca e cazul sa ne para rau.

Numaratoare

Numar zile... numar sute
numar mii

E zi? Deja? Eu numar...
Sunet cu sunet
Numar sute
Numar mii

Cred numai ce vad
si vad numai ce cred
Stau la rand.

Sa apari, sa nu apari
E tot o numaratoare
dupa un-doi vine trei si dupa aia
vin sute
si vin mii.

m-am inhamat la rate

Nu la rate de credit... nici macar la rate pentru o masina de spalat.

M-am inhamat la rate pentru suferit. E naspa, e aiurea, e o tampenie, dar asta am facut. M-am scarpinat eu un pic in cap, si am gandit asa: fato, vrei sa facem circ? Nu? Boon. Pai atunci o dozam. Ne prefacem pentru o perioada ca nu s-a intamplat nimic, si dupa aia mai vedem. Ia sa calculam: ai potential sa platesti? A, ok. Pai imi dai cu taraita. E ok.

Si acuma asta fac. Platesc nene. Pentru tot ce n-am scos afara. In loc de crize, dau cateva luni de letargie.

Ramane de vazut daca merita.

Revenim cu completari. Sper sa nu creasca dobanda, urati-mi bafta...



PS: eu zic sa va duceti sa vedeti filmu'. Mie mi-a atenuat o jumate de rata...

Parca acum o secunda

... a fost dimineata in care mi-ai sarutat umarul si ai plecat cu pasi apasati catre iesire. Nu obisnuiesc sa pastrez amintirile vii. De obicei le acopar cu un strat de tarana, si apoi ma uit la ele ca la filme cu Audrey Hepbourn. Dar momentul asta mi-a ramas cumva marcat pe piele. Mi-ai sarutat umarul si ai plecat repede, temandu-te ca nu cumva sa ma uit in urma.

Am ramas acolo cateva secunde - doamne, cum imi amintesc secundele alea, le retraiesc in fiecare seara de atunci... M-am dus la usa, am incuiat... ca de fiecare data cand plecai. Am avut pentru o clipa senzatia ca ai plecat sa iei o sticla de bere,o paine sau o conserva de ceva. Am vrut sa ma asez pe pat, dar picioarele m-au dus automat - total necontrolat - in balcon. Am dat mecanic la o parte o jaluzea, tin minte si ce deget am folosit pentru asta, in timp ce cu cealalta mana imi aranjam o suvita de par, una din restul ravasite de prea multe cuvinte grele aruncate in atmosfera in orele de dinainte. Si am asteptat. Ai aparut, ai mai facut cativa pasi, si te-ai suit in primul taxi pe care l-ai vazut. Te-ai mai uitat o data inspre mine - nu o sa stiu niciodata daca erai constient de faptul ca te privesc - si ai plecat. De tot.

Sper sa fie asta seara in care arunc cu tarana peste amintirea asta. Ma chinuie de prea multa vreme.

Azi sunt nostalgica...

Led Zeppelin - Babe, I'm gonna leave you

Get this widget | Share | Track details

Sa vorbim putin despre arta...

This is HILARIOUS, people!!

Tks Bogdan.

Mi-am luat inca o leapsa

De la aici.

Pentru mine, cea mai misto inventie este lentila da contact. Da, nene, mai scap si eu de ochelari.

Mai departe la Adina si Albina. Deci, dragelor, intrebarea este "Care credeti ca e cea mai tare inventie ever?".

Care-mi da o palma?

Am mai intrebat asta? E, atunci mai intreb o data. Care-mi da o palma peste ceafa?

Am impresia ca mi s-au ars niste beculete, si ma gandesc ca poate daca le scutur un pic isi revin. Sunt o desdemona patetica, sunt o placinta, cineva mi-a sugerat un inceput de hepatita (doamne-fereste). Nu stiu nici macar daca sunt trista... sunt INGROZITOOOOOR de amortita, nu mai traiesc!! Sunt doar spectator - unul prost, care nici macar nu pricepe la ce se uita. Ma plang, dar nu stiu exact de ce ma plang. Zilele trec aiurea si eu le pierd. Mereu am tendinta sa le apuc de coada cand ajung undeva spre final, dar le las sa se tarasca si sa dispara, oricum n-am ce face cu cozile lor.

Mi s-a intamplat sa rup cozile unor zile de cateva ori. S-au zvarcolit de 2-3 ori si dupa aia au... murit. Mi-a parut un pic rau - cred ca si de o reptila mi-ar parea rau daca i-as rupe coada... Ce sa fac eu cu cozi moarte de reptile?! Eh - asa e si cu cozile zilelor.

Sunt ca un vulcan. Erup, fac urat, parjolesc in jur, distrug case, otravesc fantani, dupa care, pace nene. Liniste... atata cat sa-si mai faca niste fraieri casute undeva la poalele "muntelui astuia dragut si aburind". Acuma sunt in starea de pauza.

Vreau sa fiu un munte normal. Se poate ? Hello? Ma aude cineva acolo? Mic, pajiste, verde, alea, o caprioara, o capra neagra... Lava asta ma enerveaza cumplit.

Nobody's Wife

Yup...that's me...

Draguta,

Am pus piesa de la tine pe blog. Nu de alta, dar m-am uitat la clip si era cu mare si nisip. M-a convins.

Iar tu, celalalt draguta, asculta atent versurile. Da, da, tu, exact. Stiu ca te simti cu musca pe caciula. Exaaaact despre tine e vorba.

mostra:

There is nothing left to say
I had my fill, I went away
Your crying eyes won't change a thing
It was just a fling

Well how could an angel break my heart
He said: We could still be friends




Bai nene, sa ne traim mult. Si bine. Si sa ne batem copii cand sunt mici ca sa nu ajunga ca noi. :)))

Sunt obosita...

...dupa 2 zile jumatate de agitatie. A fost frumos, a fost groaznic, am ras, am plans, am urat si nu prea am iubit, mi-a fost cald, mi-a fost frig, am alergat si am zacut, m-am uitat intr-o singura directie ore in sir, dupa care in toate directiile in doar cateva minute...

Mi-am dat seama ca n-am vazut niciodata situatia clar... Si cu atat mai putin o vad acum :) . Ca lucruri de care m-am agatat cateva luni in sir au fost false, explicatii pe care mi le-am dat una dupa cealalta au fost inutile... ca oamenii nu sunt asa cum vrei tu sa iti imaginezi ca sunt. Ca uneori in spatele a nimic e... chiar nimic. Sunt putin suparata ca locul in care fugeam de obsesii a devenit unul populat de ele, si ca nu pot face nimic in sensul asta. Nu mi se pare corect - locul in care imi calmam creierul s-a transformat intr-unul care ma face sa sufar. Dar... cine-a zis ca exista ceva corect pe lume?

Intorcand moneda, ma bucur ca am trait-o si pe asta. Am baut mai mult decat pot duce si nu mi-a fost rau, am dansat mai mult decat pot dansa, am tipat mai mult decat pot tipa, am simtit mult. Am simtit fiecare vibratie, am colectat toate gesturile, toate formele, toate culorile si le-am absorbit si acum inca le mai simt.

Am trait 2 ani in 2 zile.

Eu si brandu' meu

Tema a venit de aici . Nu mi se pare o realizare, dar e buna de omorat timpii morti :P

O parte din brandurile cu care am treaba intr-o... sa zicem... saptamana...

De dat o dau la cine vrea sa o ia...

Bonus pentru weekend

Hooverhonic - The Last Thing I Need Is You

O mai veche obsesie

Lhasa - El Desierto

Get this widget | Share | Track details

Asteptare

Incepe cu o furnicatura la incheietura mainii stangi... Ma duc sa spal vasele. Dupa care fac patul. Patul meu. Intind bine panza, cu indarjire as putea spune. Trag de timp cu fiecare lingurita pe care o duc la chiuveta. Numar componentele mochetei pe care le calc in picioare. Nu apari.

Stau, tacticos. Poate totusi imi lipseste ceva. Nu e prea tarziu... As spune chiar ca e devreme. Lumina intra pe geam, si eu ii zic: tampito, du-te la tine acasa. Eu astept... si asteptarea nu are farmec daca nu e pe intuneric

O tigara, si inca 3, si inca 10... yann tiersen... cine mai e si individul asta, sa ma lase cu acordurile lui vagi.

Dau cu cotul peste pachetul de tigari. Crezi ca m-am imbatat? Nu, mai, esti la tine acasa, cum ai putea sa te imbeti la tine acasa? Ce tampenie...

E tarziu? De ce aplauda oamenii astia? Ce? sunt inregistrati pe o banda? Mira-m-as. Mie imi par a facand parte din visul asta de absint. Nu, serios? Stii tu ce e absintul? Te hazardezi in afirmatii de genul asta? Stii ce, m-am saturat de oameni mici si de cuvinte mari. Du-te dracu' si te culca. Si vezi-ti de visele tale.

lalalaaa...

Anul trecut pe vremea asta...

marţi, iulie 11, 2006

Marea alienare urbana
Un oras este un loc in care oamenii sunt ingramaditi la un loc, impinsi unul in altul, un loc care teoretic ar trebui sa fie raiul socializarii. E ca si cum ai ridica marginile fetei de masa dupa ce ai mancat friptura de pui cu cartofi prajiti si mujdei de usturoi. si toate firimiturile de paine si cojile de usturoi s-ar strange undeva in mijloc, buluc, fara nici un drept la replica, s-ar baga unele in altele si si-ar impartasi toate secretele la ureche, repejor, sa mai apuce un pic de veselie pana la apocaliptica alunecare spre ghena.Numa' ca realitatea e un pic altfel. Omuletii nostri din marile aglomeratii urbane se comporta ca pilitura de magnet. Adica isteric. Fug unii de altii lipindu-se inevitabil intre ei. Atmosfera urbana naste multa paranoia, multa mania persecutiei, si incredibil de multa alienare.Va dau doar un exemplu. Ati observat vreodata cum oamenii evita in autobuze sa stea pe scaunele "lipite"? Cum toti prefera scaunele individuale? Daca se elibereaza vreun scaun liber, se naste brusc o tensiune intre toti cei aflati pe scaune "lipite" care vaneaza scaunul proaspat eliberat, calculandu-si sansele de a ajunge acolo. In toate mijloacele de transport in comun exista o atitudine de genul "stati acolo, raiosilor, nu va atingeti de mine, nu va mai holbati la cearcanele mele. Hai sa stabilim: aia e zona ta, si asta e zona mea. NU!! STAI ACOLO! NU IMI RESPIRA AERUL!!!! NUUUU!!!!! MA TOPEEEEEESC!!!!". Scaunele "lipite" sunt doar putin mai bine decat in picioare. Mai ca iti vine sa le cedezi babelor, ca lor oricum pare ca nu le pasa. Eroareee!! N-am vazut creaturi urbane mai obsedate de locurile individuale decat babele. Babele de pe locurile "lipte" fug spre locurile individuale eliberate spontan mai rapid decat serpii cu clopotei in plin atac. E ceva de genul: statie. Inchizi ochii. Ii deschizi si in jurul tau a fost o mare rocada.Parca s-a dat un semnal de "cautati locuri mai bune... 1... 2... 3... si!!", si toate babele fug ca apucate catre scaune mai insorite...Asa ca ne infigem mai adanc castile in urechi, ochelarii de soare tre sa fie cat mai fumurii, ca nu cumva sa detecteze CEILALTI in ce parte ne uitam. Sacosica stransa la piept, si numaram secundele...

BAAAA

Io nu ma suport. Cum ce?? Chestia asta. Lumea asta. E o lume prea mica, mult prea mica, toata lumea cunoaste pe toata lumea, toata lumea s-a culcat la un moment-dat cu prietena ta, toata lumea a trecut la un moment-dat pe la un anumit chiosc sa isi ia tigari, toata lumea TOATA LUMEA, TOATA LUMEA. Parca toata lumea s-a spalat cu periuta ta de dinti si dupa aia a spalat-o in veceu - asta e sentimentul.

Bucurestiul asta e din ce in ce mai fierbinte si mai mic. Il simt ca pe un streang care mi se catara inspre gat. Ma sufoc anticipat, ma auzi? Sunt sufocata, simt cum traheea mi s-a ingustat, LA DRACU'. Nu mai am aer, fa ceva, nu te mai uita asa la mine. Nu sunt de jucarie, sunt pe bune, si ma sufoc!

Sa ne distram cu pinguinu'

Mintea mea este pe campi total de ceva vreme. Cu motiv sau fara, sunt pe campi de tot. Definitiv. Irevocabil. Cu doua stegulete galbene in maini asteapta venirea O.Z.N.-urilor. Mintea - care este.

Asa ca saptamana trecuta, cum am pus gheara pe salar, am zis sa platesc si eu factura la telefon. M-am dus la un masin din asta de da si ia bani, si m-am apucat sa tastez. Mereu am emotii din alea dure cand bag codul de client. Imi imaginez satisfactia de pe fata unui alt muritor care primeste mesaj ca i-a fost platita factura. E o chestie in loop, o vad in fata ochilor pana termin de platit.

Asa, si bag codul, plec linistita acasa.

Azi pe la pranz, primesc un sms de la domnii de la firma portocalie, cum ca vezi-doamne n-am achitat factura. M-au luat toti nervii de pe lume. Transpiratii, spasmofilie, de toate. Chiar aseara verificasem codul de client de pe chitanta, tocma' ca sa ma asigur ca am platit - ca vedeam ca nu imi mai vine confirmarea. Ajung acasa, nici n-am lasat geanta, nu m-am descaltat, n-am lasat sticla de apa din mana (adica eram hotarata de tot), am rascolit tot sertarul cu chestii - SI AM GASIT-O. CHITANTA. Iee, victorie. Eram cu mana pe telefon, formasem deja la serviciu cu clienti gata sa ii iau rau de tot la spurcat, cand un mic detaliu de pe fituica imi atrage atentia. STUPOARE. Acolo scria Vodafone. Ma, da' tampita mai sunt...

Rascolesc dupa celalalt telefon, cel pe care nu il mai folosesc de mult si care functioneaza pe cartela in reteaua recent mentionata. Sun la intamplare la cineva de la relatii cu clientii - din fericire dau peste un tip. Ma inteleg mai bine cu barbatii astia - robotei, decat cu femeile. Mai ales la stirea pe care o aveam de dat... si zice asta placa -buna ziua, blabla, cu ce va pot ajuta. Eu ii lansez bomba. Dom'ne, am 2 telefoane, si am platit la bancomat in contul vodafone niste bani pe codul de client Orange. Ala - pe moment n-a priceput bine. Incepuse cu o placa "da, nici o problema, sunati la...". Se opreste brusc, rade 2-3 secunde si zice :"ce ati facut?". Eu - da, exact ce ati auzit. Am bagat niste bani aiurea la dumneavoastra in conta. Erau pt Orange". Asta - ia aer in piept - se blocase rau. Zice... ok. Sa vedem. Avem 2 posibilitati - retur direct in cont - in 5 zile, sau virament la Orange, dureaza 2 saptamani." Zic: "lasati, dati-i direct la mine, ca nu vreau sa-i mai ametesc si pe cei de la Orange la telefon, si mai platesc eu o data". Imi da omu' nr lui de fax, numele, ma perie un pic ca "vai, dar cat de bine ca ati pastrat chitanta" (in mintea lui probabil continua fraza cu "mare minune pentru o tampita ca dumneavoastra"). Dupa care zice: "nu s-a mai intamplat niciodata asa ceva, dar exista o procedura". Sa mori tu! Normal ca nu s-a mai intamplat. Unde ai mai auzit tu de tampiti care sa greseasca operatorul de telefonie.

Asa ca maine ma vorbesc pe fax cu Catalin de la Vodafone. Sa-mi dea banii inapoi! Huo! Hotii!!


Later edit: I've got my money back. aha-aha!

E.... si cu asta ne revenim

Si daca tot suntem la capitolul beri...

...people, this is me being lame :) un cantecel din ala... Snow Patrol - "You could be happy".

Feeling de 4 beri

Snow Patrol - Chasing Cars

Cu, sau ... fara?

In seara asta am inceput o discutie interesanta cu prietenii mei. Fratilor, intrebarea e simpla: cu, sau fara sutien? Intrebarea e simpla, da. Dar raspunsul imi chinuie creierul umflat de somn in fiecare dimineata. E o veritabila drama matinala! Eu am mai multe: ochelari vs lentile de contact, fusta vs pantaloni, geanta verde vs geanta neagra, papuci vs conversi... dar pe astea le rezolv mult, mult, MULT mai usor.

Asa ca - trec direct la subiect. Am dat search. Exact! Am googalit sutienul! Si ce mi-a rezultat... dumnezeule mare... discutii interminabile pe forumuri.

Pentru delectarea dumneavoastra, reproduc aici cateva dintre intelepciunile internautilor in legatura cu purtatul sutienului:

Nu trebuie sa mi-o luati in nume de rau, dar este un procentaj de 50% de sutiene lipsa. Iar din cele 50% care il poarta sunt aprox 90% femei peste 35 ani. Imi place ce vad, in majoritatea cazurilor, dar trb sa aveti grija si de cei din trafic (dau peste ei daca ma uit in alta parte )!!

Nu e cazu sa se mai bucure nimeni de chestia asta . Am vazut si eu d-astea o groaza . Problema e ca nu intotdeauna se vede ceva placut si ca in viitor o sa avem o mare cantitate de tzatze cazute pana la buric

va zic eu care-i problema. NU MAI SUNT LA MODA!

Probabil persoanele care nu le mai poarta considera ca sunt mai dragutze, mai sexy, mai atragatoare si astfel X,Y si/sau Z vor fi mai interesate sa intre in discutie cu ele. Singura problema este ca marea majoritate a acestor persoane nu poate "discuta" decat cu sanul la vedere. Mai bine deschide decolteul decat gura. Nu vreau sa fiu misogin dar asta-i realitatea.

Sa inteleg ca sutienul este doar pentru persoanele (am spus persoane ca deh mai sunt si traves......... si nu vreau sa-i jignesc) peste o anumita varsta???? Eu cred ca si aici trebuie stabilit un fel de standard de calitate. Sa existe undeva un label care sa zica fiecarei persoane in parte: tu esti apta sa porti sutien, tu esti inapta sa porti sutien. Nu de alta dar fiecare crede despre ea/el, ca are sanii cei mai frumosi care trebuie sa puncteze prin tricou, si de multe ori nu este asa

Ziceti merci ca nu e ca-n unele state din US unde femeile pot primi amenda daca nu porarta sutien. Si e cald de mori pe acolo

Cred ca sunt femei care chiar sunt incantate ca se uita barbatii sau poate chiar femeile la sanii lor. Exemplu: acum 2 sapt la semafor cred ca era 23:30 eu pe banda 1 o solenza pe banda 2, ma opresc la semafor dupa solenta si stateam si ma uitam la semaforul de la pietoni. Cand aduc privirea spre bordul masinii mele, okelarii imi raman in decolteu uneia (soferita din solenza). Si kiar nu am reusit sa-mi desprin okelarii, am indrugat eu ceva "Ce sa fac, daca mi-au ramas okii in decoltaul tau" (nu puteam sa spun ca ma holbam la tatele ei ca nu suna frumos). Fata nu a auzit desigur ca avea geamul inchis, si eu am zis destul de incet ca deh imi era rusine ca mi-a gasit okelarii la ea intre tate. In loc sa se supere si sa-mi arunce o privire din aia cu injuraturi, a oprit muzica si a deschis geamul sa ii mai spun o data ce zisesem mai sus. Concluzia: cred ca se tin sanii fara perdea (sutien) si pentru a satisface un nu stiu ce launtric

eu consider ca e bine sa avem o limita ...si nu trebuie sa expunem tot ce avem in public ..un pic de ''mister'' la o femeie prinde mai bine


Daca ai sa te uiti pe la TV ai sa vezi ceva documentare despre popoarele din Africa si din alte parti alea lumii a treia unde nu se poarta sutien . O sa observi acolo ca toate femeile au sanii ca niste clatite . Concluzia : indiferent din ce material e facuta femeia respectiva sanii vor ceda gravitatiei si vor ajunge sa arate ca niste pungi pline cu apa . Totusi vorbim despre o atitudine de respectare a regulilor de bună purtare

Da sutiene cu climatronic (un san cu 21 grade si unul cu 17 grade) estem? Sau macar unul cu parctronic? E frumos unul la 12 grade, cand dai o limba sa ai impresia ca lingi o inghetata. Oricum eu salut noua moda (Prin Constanta nu am vazut sani de peste 30 de ani fara vesta kevlar ... inca). Ce e frumos si lui D-zeu ii place, nu? Mie nu-mi mai fug ochii dupa ele cand sunt la volan. (anul trecut m-am infipt intr-unul din fata pe motivul asta si m-am calmat


hahaha eu am luat-o in usa din dreapta (si) din acelasi motiv. anyway: marketingul. fiecare iese pe poarta cu ce are. mai un copan, mai o pereche de pepeni. iar cine n-are inchide taraba si se duce acasa sa urle la barbat ca nu i-au mers afacerile.

mosule, tu de ce crezi ca se duc fetele la biliard in fuste scurte? sa li se vada creierii? crezi ca alea nu-si dau seama fix ce expun? pana la urma la marketing se reduce totul. cum prezinti cat mai bine ceea ce ai astfel ca masculu/femela minune sa te aleaga pe tine in locul concurentei. si asta indiferent daca ceea ce ai reprezinta creier, sani sau orice altceva.

La baza sta dorinta femelei de a gasit cel mai bun mascul pt urmasii sai. maimutele se bat pt asta, femeile isi expun sanii si curul si ... etc

Lasa domnule ca e bine fara sutiene. Nu risti sa te intepi cu urmatoarea schema: Dai banii pe pepeni si te alegi cu cirese. (Definitia push-up-ului)

o femeie increzatoare in sine si care a depasit stadiul de "femela" nu va simti nevoia sa se expuna excesiv pentru a atrage atentia. ea poate castiga atentia unui barbat daca vrea si fara sa-si ridice tricoul sau fusta. cand te folosesti si esti preocupat prea mult de fizic, inseamna ca ai de compensat greu de tot pe undeva... femeile alea "bune" care intra in baruri sa joace biliard semi-dezbracate nu cred ca sunt trecute de liceu. dar in fine, dupa cat de repede se dezvolta copilele in ziua de azi.. who cares???

Concluzie cele care umbla fara sutien si aproape dezbracate inseamna ca au o problema si deci un complex pe undeva prin alta arie!!!! Complexatele astea care stau cu sanii pe afara!!!

mie mi se pare de prost gust in a nu purta sutien. ca femeie, a nu se intelege gresit ce dracu' mergem pe strada cu ei balanganindu-se? chiar si cei de dimensiuni mai mici, tot ...."freamata"(?) pe sub tricou, bluza, etc. si nu da bine.....dar ma rog..... in privinta costurilor unui sutien...sa fim seriosi.....exista pt. toate buzunarele

Daca ar fi fost internet-ul acum 100 de ani, topicul ar fi fost de genul de ce nu mai poarta femeile corsete. Acum 50 de ani ne-am fi intrebat cum pot sa umble femeile in pantaloni pe strada. si tot asa. Au mai ramas sutienele acum, care nu mai sunt obligatorii. nu stiu daca isi dau seama dar cei/cele care militeaza pentru purtarea sutienelor, accepta totusi faptul ca au devenit un obiect facultativ de imbracaminte. eu banui ca le este mai comod fara hamurile alea care sa le ridice sanii. Si cand fac plaja topless, in vazul tuturor, de ce le-ar mai fi rusine ca le salta sanii sub bluza? Chiar asa argumenta cineva: cum sa ma mai rusinez ca nu port sutien si de ce imi trebuie, cand oricum prietenii sau colegii m-au vazut de nenumarate ori cu sanii goi? Si argumentatia este logica. probabil ca vor disparea complet, insa nu prea rapid ca este o industrie importanta, numai daca ne gandim la cercetarea de noi materiale gen microfibra sau altele elastice, de pe urma carora multi mananca o paine. Personal nu cred ca mai este vorba ataa de pudoare cat de profituri.

Eu inteleg ca sutienul este o forma de respect! Masculul din mine zice: Sa nu va prind ca ma respectati fetelor!!!! Cele care aveti cu ce sa nu ma respectati, celelalte: Putina decenta, ce dracu'!!!!

Poate sa fie la moda sa nu mai porti ceva? Eu credeam ca e o moda sa porti o chestie in plus: palarie, joben, fusta scurta sau lunga, cravata etc. Corect ar fi "nu mai este la moda sutienul". Sau ca tinde sa nu mai fie la moda. Cum ar fi sa vezi acum pe strada o tipa purtand jupa creponata (nu stiu cum se chema exact) de acum 100 de ani? Adica am spune ca este la moda sa nu mai porti jupa aia? Cu alte cuvinte moda nu mai obliga femeile sa aiba sanii stransi si ridicati cu ajutorul sutienului. Chiar nu inteleg de ce sa fie mai de prost gust sanii lasati liberi, decat fusta mini, sau pantalonii cu talie joasa sau celebrii tanga samd. Tranzitia socheaza la inceput, pana ce se transforma intr-o noua normalitate, dupa care nimeni nu-si mai aduce aminte cum era inainte. Ca d-aia se cheama moda, ca-i trecatoare!


Ei fratilor, eu m-am pierdut in... reprize de ras... intre toate opiniile astea...colorate. Nu ma simt nici complexata, nici curva, nici la moda, nici in afara modei...

Bai, stiti ce? Pe foc cu sutienele!Sau...

E misto de nasol...

...cand te prinzi ca cineva te evita, sau ca incearca sa se ascunda de tine, sau ca incearca sa te minta si crede ca nu te-ai prins. Bai, sa mor eu ca e misto. Prima senzatie e nasoala, ca nu intelegi de ce. Adica filme, alea, incerci sa gasesti o explicatie. Dupa care iti dai seama ca esti cu un pas mai sus. Ca tu stii, iar el nu stie ca tu stii. Foarte tare. Si de aici incepe distractia.

Ce sa mai. E ... misto. E ca atunci cand ditamai obeza de pisica se piteste dupa pantof si pentru ca ea nu te vede are senzatia ca nici tu nu o vezi.

E ca in jocul de-a soarecele si pisica. Iar la final, cel mai dragut si mai politicos e sa ii spui totusi ca ai stiut de la inceput. Pentru ca poti.

Vraiste

Sunt vraiste. See? :)

Protest

Ma alatur miscarii anti-telejurnal de care am aflat de aici .

"Daca sunteti revoltati de presiunile politice care se fac asupra TVR puneti in semn de protest o hartie igienica pe televizor, asa cum am facut noi deja – vezi fotografia alaturata. Transmiteti o fotografie cu acesta ‘instalatie’ la presa@cdep.ro, presa@senat.ro, precum si catre noi la office@mma.ro, staff@cji.ro, office@crji.org. Fotografiile colectate vor fi puse pe o pagina de web special creata pentru acest protest la www.transparentamedia.ro."


Traiasca hartia igienica!

Am un talent fenomenal.

In afara de vaga ureche muzicala, o oarecare inclinatie catre scris si lipsa totala a talentului la desen, am un talent nemaipomenit. Mai exact, ala de a-mi bate joc de mine. Dar fac foarte urat: dau cu pietre, scuip, injur, arunc cu oua stricate.

Cedez tuturor tentatiilor, chiar daca tentatiile nu imi cedeaza, si ma chinui cateodata asa de tare, incat ma intreb cu ce mi-am gresit. Sunt doua persoane inauntrul meu: una da cu pumnul, cu sutul, cu ce apuca, iar cealalta incaseaza loviturile.

O sa dureze asa pana intr-o zi in care n-o sa pot sa ma mai ridic de jos. O sa stau acolo, cu curu-n nisip pana o sa ma dezintegrez. Sau poate da domnu' si innebunesc, si macar n-o sa mai fiu constienta de ce mi se intampla.