duminică, august 31, 2008

Nice Sunday


Azi e bine. M-am trezit putin infrigurata, am pus de cafea si m-am bucurat ca e suficient de racoare in casa cat sa-mi pun sosetele roz pana la genunchi.

Acum cafeaua e gata. Si eu sunt gata sa povestesc. Despre ce? Despre cel mai prost film pe care l-am vazut in ultima vreme - "Dosarele X". La vremea lui, serialul mi-a placut. Chiar mult, din cate imi amintesc. Aseara am vazut un lung metraj fara nicio legatura cu serialul. Doua personaje obosite, care n-au nimic in comun cu vioiciunea personajelor din serial, replici incredibil de proaste (ce scenariu imbecil), o idee care, vorba cuiva, i-a venit unui rus scriitor de SF prin 1920... Suntem in 2008. Un calcul mic, va rog...

Tot filmul este, de fapt, o lalaia insuportabila intre Mulder si Scully despre daca sa se intoarca sau nu in FBI, ea devine un pic geloasa pe o fatuca care pare atrasa de noua barba a lui Mulder (ea moare mai tarziu in film, deci niciun pericol - chiar n-am inteles scopul personajului in sine), se da cu capul de pereti intreband de ce i-a spus unul "Don't give up" (cand ala de fapt vrusese si el sa zica ceva care suna bine). Scully merge continuu pe un coridor de spital punandu-si intrebari, ca un medic foarte informat ce e cauta informatii pe google despre interventii cu celule stem si apoi in doua zile e gata de operatie...Scully este acum o pisi cu parul lung cam emotiva...

Asa. Raufacatorii sunt niste rusi (wtf?!) cu nume de unguri care fura organe ca sa-l faca bine pe big boss, caruia ii tot cauta organe si membre de schimb. Ce prostie.

Interpretarea replicilor proaste este proasta in sine. Camera fuge de la un personaj la altul in timp ce ei vorbesc, intr-un mod foarte deranjant. Iar ei isi aclama replicile alea de parca ar fi actori incepatori de teatru ieftin.

Apare la un moment-dat si Skinner...

Aiurea. Complet aiurea. O imbecilitate, o pierdere completa de vreme. Asta ca sa nu va pierdeti si voi timpul.

miercuri, august 27, 2008

Lonely Soul

Observatie

Pe cat de tare ma deranjeaza cand imi vad frustarile cat casa crescute cu grija de imbecilii pozand in oameni misto pe care i-am intalnit, pe atat de mult ma bucur cand recunosc in mine influenta oamenilor mari si frumosi peste care am dat in drumul meu.

Asta e frumusetea cand acumulezi... Ca trebuie sa fie si o parte buna. Nu?

Si - in cultul asta al personalitatii pe care il practic din ce in ce mai evident - nu pot sa nu ma intreb - oare am influentat pe cineva intr-un fel atat de frumos?

Si ceva ce doream de mult sa pun pe blog. Incubus - Just A Phase - live. Caracteristic pentru mine acum :)Do listen, nu va sfiiti...

marți, august 26, 2008

Resuscitare, episodul 2



Beatsteakes - I don't care as long as you sing
Asculta mai multe audio Muzica »

De vreo saptamana avem si noi blog

Adica blogu' lu Scala.

Resuscitare

Hehe...





Tricky - Puppy Toy
Asculta mai multe audio Divertisment »

Asa.

Se ia una bucata manuta, se trage de guleras si se da cu capul putin de niste pereti ca sa isi revina creierasul dinauntru, lasat cam liber. S-a dilatat cutia craniana de-atata caldura si creierul sta chiar si mai lejer ca inainte. Asa ca a dat liber la prosteala.

Si acum se merge la somn.

luni, august 25, 2008

La dracu.

Citeam la Runbaby chestia aia cu "o femeie e suma barbatilor care au facut-o sa sufere" si ma gandeam. Daca la barbati functioneaza cam ca in videoclipul ala al lu' Gnarls Barkley -adica vine una bucata femeie rea, le ia capu' si dupa aia ei trateaza ca niste moluste neverebrate in sictir tot restul femeilor, la femei e altfel. Asta - femeia in speta - se reface dupa fiecare chestie, se regenereaza, dupa care isi taraste frustrarile, le ingroapa adanc, intalneste un alt barbat care beneficiaza automat de prezumptia de nevinovatie. Care - invariabil - ii da un sut in cur, ea dezgroapa frumusel haznaua cu frustrari, alea toata ii sar la beregata, ea incearca sa le bage la loc si adauga Inca una - aia proaspata, si tot asa. Pana intr-o zi, in care frustrarile alea toate ingropate se fac frustrari-zombie, evadeaza, stau la colt si ii sar nefericitei in spinare. Ca dracu' in spatele lui Ivan Turbinca.

Doar ca eu n-am turbinca...

Inca o noapte fara somn


...sper doar sa nu fie asa pana la capat.

De ce problemele par intotdeauna mai mari decat in realitate atunci cand le etalezi? De ce in loc sa te usurezi esti si mai nefericit atunci cand cineva iti plange de mila? De ce pui intrebari daca nu astepti raspunsuri?

Am ajuns la concluzia ca am atins din nou un punct in care nu ma mai suport. Exact. Eu pe mine. Nu am niciun principiu, niciun respect de sine, in fine - cum s-ar zice popular, n-am niciun dumnezeu. O lalai asa, aiurea, de pe-o zi pe alta asteptand sa-mi pice mura-n gura raspunsurile la toate dilemele pe care mi le provoc din prea multa plictiseala. Nu-mi mai place de mine din niciun punct de vedere. Si nu vreau sa detaliez, ca se aplica treaba cu problemele care devin monstruos de mari atunci cand le pui pe tapet.

Ma sufoc, ma dau dintr-un perete in altul, sunt agorafoba si claustrofoba in acelasi timp, mi-e frica de oameni, de lumina, de mine, nu stiu ce vreau, nu stiu ce caut, nu stiu ce anume ar putea sa ma calmeze. Incep totul si nu termin nimic, nu mai pot sa mai aleg binele de rau si in general imi este foarte frica. Sunt rea, sunt invidioasa, sunt geloasa, sunt paranoica, sufar de mania persecutiei, nu mai am niciun soi de sentiment pozitiv in mine.

Am eu cu mine o relatie love-hate care tocmai a dat intr-una din extreme.

Haide maa, ce naiba.


vineri, august 22, 2008

Cine si de ce vrea sa demoleze Pasajul Victoria in articolul din Gardianul, asa cum a fost el scris

Daca aveti de gand sa faceti ceva in sensul asta, intrati aici si aici , copy paste, trimis mailuri si batut obraz. Daca aveti idei mai bune, feel free to share.



Copiat de aici

" Considerate a fi monument istoric, doua cladiri de la intrarea in Pasajul Victoria, din centrul Capitalei, se afla in pericol de fi demolate de catre detinatorii unei firme off-shore, inregistrata in Liechtenstein. Una dintre acestea, fostul Hotel Muntenia, arata deja ca dupa razboi, fiind distrusa cu buna-stiinta la interior. Desi cladirea este incadrata oficial la gradul de risc seismic III, nicidecum I, proprietarii off-shore-ului au atårnat buline rosii, cu de la ei putere, pe zidurile fostului hotel. Acestea anunta iminenta prabusire. Miza o constituie insa ridicarea pe locul a peste jumatate din ceea ce inca este Pasajul Victoria a unui building cu 17 etaje. In spatele firmei off-shore se afla nume ce amintesc de scandalul “Posta Romåna”, in care au fost implicati fostii ministri Tudor Chiuariu si Nagy Szolt.

Prin mai multe manevre iscusite, societatea Ronkifi Anstalt, cu sediul in Vaduz, Liechtenstein, a ajuns sa detina, in proportie de 93 %, fosta societate Muntenia International S.A. , transformata ulterior in SRL. Cele doua cladiri pe care Muntenia International SRL le detine in prezent la intrarea in Pasajul Victoria, dinspre strada Academiei, au un regim de inaltime de patru, respectiv cinci etaje. Intentia investitorilor de a demola respectivele cladiri a fost clara imediat dupa preluarea acestora, atunci cand au solicitat Primariei Sectorului 1 autorizatia de demolare (facsimil 1). In adresa este precizat foarte clar ca s-a solicitat autorizatia de demolare, dar ca “in afara de dezafectarea camerelor de hotel, nu s-a intreprins nici o actiune de demolare”. Cei care se ascund in spatele firmei din Vaduz au uitat insa ca la parter si subsol exista alti proprietari pe respectivele spatii. Trei dintre acestia declara ca au fost supusi unui adevarat maraton al controalelor de tot felul, al intimidarilor si al incercarilor de santaj pentru a vinde pe nimic spatiile lor firmei din Liechtenstein. Si, cum nu poti demola etajele si sa lasi in picioare doar parterul si subsolul, lucrurile au luat o intorsatura aproape hilara.

Bulina care da dureri de cap
Astfel, in data de 30 iulie 2008, doi alpinisti utilitari au pus pe fatadele celor doua cladiri niste buline mai rosii si parca mai mari decat cele folosite de oficialii de la Primaria Capitalei. Cand au fost intrebati de proprietarii spatiilor de la parter si subsol daca sunt autorizati si in ce baza pun respectivele buline rosii pe cladiri, cei doi alpinisti s-au refugiat in fostul hotel, de unde i-a scos numai un echipaj de la Sectia 1 Politie. Agentii i-au legitimat pe cei doi alpinisti cu greu, dupa care acestia s-au urcat rapid intr-un Ford rosu, cu numarul de inmatriculare PH-48-SSS, si dusi au fost, caci politistii au uitat sa-i mai intrebe ulterior “de sanatate”. Intamplarea nu este deloc lipsita de importanta, intrucat cele doua cladiri sunt incadrate oficial in clasa III de risc seismic. O dovedeste adresa 1673/12.05.2008, eliberata de Primaria Capitalei si semnata inclusiv de seful Serviciului de consolidari al municipalitatii, Aurelia Radu. Ceea ce inseamna ca cele doua imobile nu prezinta deloc pericol de prabusire iminenta, asa cum mare sta scris acum pe pancartele fixate la vedere, pe strada Academiei. Tot circul are scopul de a-i alunga pe cei care inca rezista in spatiile de sub cladiri, angajati si patroni deopotriva.

Hotel Muntenia este cladire de patrimoniu
Un alt aspect de care nu au tinut cont cei care au preluat Hotel Muntenia este acela ca imobilul este clasat pe lista Monumentelor Istorice din Bucuresti inca din anul 1992. O dovedeste adresa numarul 345/13.11.2001, eliberata de Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural a Municipiului Bucuresti expediata catre ocupantul subsolului, care solicitase aviz pentru renovare, asa cum cere legea (facsimil 2). Ceea ce institutia din subordinea Ministerului Culturii a acceptat. Insa, cei care distrug cu buna- stiinta Hotelul Muntenia nu au avut, pare-se, nici cea mai mica grija privind distrugerea unor cladiri de patrimoniu. Mai trebuie precizat ca ridicarea unei cladiri de 17 niveluri intre altele de maximum cinci etaje, fix intr-o zona de cladiri de patrimoniu, ar arata ca nuca in perete. Asta, daca demolarea Hotelului Muntenia, care ocupa practic jumatate din Pasajul Victoria, va avea pana la urma loc.

Cine se ascunde in spatele afacerii
Potrivit Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC), in spatele off-shore-ului din Liechtenstein se afla oameni de afaceri importanti. Astfel, la societatea Muntenia International SRL apare ca si administrator un oarecare domn Alexandru Dan Andriesu. Aceeasi persoana o regasim, tot pe post de administrator, in societatea Lahovari Grup SRL. La aceasta din urma firma, asociati cu parti egale sunt doi oameni de afaceri destul de cunoscuti: Sandu Feig si Sorin Creteanu. De altfel, acesta este cunoscut publicului larg avånd in vedere concediile pe care le facea pe Coasta de Azur, alaturi de fostul primar general, Adriean Videanu. Creteanu detine trustul de constructii Comnord si este implicat in celebrul scandal numit generic in presa “Posta Romana”. In acest caz, procurorii de la DNA suspecteaza o asociere ilegala intre grupul lui Creteanu si Posta Romana pentru construirea tot a unui building pe Calea Victoriei, foarte aproape de Palatul Telefoanelor si nu departe de Hotel Muntenia. Toata ingineria a avut, la data respectiva, girul a jumatate dintre ministrii cabinetului Tariceanu, de la acea vreme. Scandalul “Posta Romana” a dus inclusiv la solicitarea procurorilor DNA de a-i cerceta pe fostii ministri Tudor Chiuariu si Nagy Zsolt, itele afacerii ducand insa pana la premierul Tariceanu. Desi firma “Lahovari Grup” SRL apare inscrisa la Registrul Comertului cu un capital social foarte mare, de aproape 15 miliarde de lei vechi, pe site-ul Ministerului Finantelor se poate vedea ca societatea are un singur angajat, probabil administratorul Andriesu.

Augustin Andreiu "

Daca ati avut vreodata vreo indoiala...

Iata ca m-au prins. M-au desconspirat. Acum stiti cu totii.

luni, august 18, 2008

Let me laugh my insomnia away :))

De la Hotel Universal

Si de aici.

HAMLET
(FACEBOOK NEWS
FEED EDITION).

BY SARAH SCHMELLING

- - - -

Horatio thinks he saw a ghost.

Hamlet thinks it's annoying when your uncle marries your mother right after your dad dies.

The king thinks Hamlet's annoying.

Laertes thinks Ophelia can do better.

Hamlet's father is now a zombie.

- - - -

The king poked the queen.

The queen poked the king back.

Hamlet and the queen are no longer friends.

Marcellus is pretty sure something's rotten around here.

Hamlet became a fan of daggers.

- - - -

Polonius says Hamlet's crazy ... crazy in love!

Rosencrantz, Guildenstern, and Hamlet are now friends.

Hamlet wonders if he should continue to exist. Or not.

Hamlet thinks Ophelia might be happier in a convent.

Ophelia removed "moody princes" from her interests.

Hamlet posted an event: A Play That's Totally Fictional and In No Way About My Family

The king commented on Hamlet's play: "What is wrong with you?"

Polonius thinks this curtain looks like a good thing to hide behind.

Polonius is no longer online.

- - - -

Hamlet added England to the Places I've Been application.

The queen is worried about Ophelia.

Ophelia loves flowers. Flowers flowers flowers flowers flowers. Oh, look, a river.

Ophelia joined the group Maidens Who Don't Float.

Laertes wonders what the hell happened while he was gone.

- - - -

The king sent Hamlet a goblet of wine.

The queen likes wine!

The king likes ... oh crap.

The queen, the king, Laertes, and Hamlet are now zombies.

Horatio says well that was tragic.

Fortinbras, Prince of Norway, says yes, tragic. We'll take it from here.

Denmark is now Norwegian.

- - - -

Oh, cat mi-am dorit nopti de genul asta in timpul sesiunilor...


Adica din astea in care nu pot sa lipesc geana de geana si sa ma duc direct spre activitate. Ca aseara. O fi de la eclipsa, o fi de la concediu, o fi de la piticii din capul meu care s-au reactivat un pic si tropaie nervos in ritm de mars...Cert e ca inainte de prima zi de munca de dupa concediu n-am putut sa dorm nici macar un minutel. 

Am citit. M-am uitat la atletism pana a inceput sa doara. Am fumat ultima tigara. Am baut apa. M-am mai demachiat inca o data, mai atent. Am iesit pe geam sa iau o gura de aer poluat. Am dat o tura pe messenger sa vad care ma poate face sa dorm... Toate astea intre 2 si 6.30. La 6.30 in panica totala, am bagat beethoven si mozart la ipod. Artileria grea carevasazica. NIMIC!!! Cascam de-mi trosneau falcile, lacrimam mai ceva ca o desdemona, dar somn - ioc! 

La 6.45 am zis ca gata. Asta e si e trist. It's gonna be a looooooooooong painful day. Asa ca am dat drumu' la hbo si am vazut finalul unui film d-asta romantios cu unii de se tot pupa facand schimb de noroc si dupa aceea am revazut inceputul de la Juno. Cafea, mancarica, spalare, frezare, imbracare, machiaj.... am facut pana si curat in camera. Cu toate chinuirile mele, mai tarziu de 8.15 n-am reusit sa plec din casa. Si cu tot ocolul pe la magazin si plimbatul agale pana la si de la metrou, la 9.15 eram la serviciu. In conditiile in care programul incepe la 9.30 iar eu mai devreme de 10.30 nu cred ca am ajuns vreodata in viata asta. (a, ba da, o data cand am dormit la Gabrijela si aveam meeting la 10. Si, recunosc, cred ca au mai fost 2-3 meetinguri pe la 10, dar la toate am intarziat macar un pic). 

Nu vreau sa stiu cum o sa ma simt pe la 15-16. Dar insomnie mai crunta ca asta n-am trait in viata mea si nici ca vreau sa mai traiesc. M-am chinuit sa adorm cu fiecare por din piele. Am vizualizat lanuri de grau in bataia vantului, oite suprarealiste trecand prin cadru, am incercat sa fac filme cum fac de obicei si merge (transformand scenariul in vis)... Tot ce am reusit sa fac a fost sa starnesc nervi, angoasa, panica, idei negre, teama si in final nici urma de somn.

Si iata-ma acu', cu ochii impaienjeniti pe sub ochelari, lasand acest ultim mesaj in caz ca mi se intampla ceva diseara, in drumul spre casa.  Cum ar fi, de exemplu... sa adorm in metrou si sa mor axfisiata. Sau altceva exotic de genul asta. 

Hai, somn usor! Asta... serviciu usor! 

duminică, august 17, 2008

Coincidente, coincidente...



Acum 2 ani am trait saptamana "Magnolia". Sa va povestesc, si jur ca nu exagerez cu nimic. Impreuna cu prietenul meu de pe vremea aceea, am hotarat sa vedem "Magnolia" - the movie. Am adormit la jumatate, pentru ca eram franta. El l-a vazut pana la capat. (am reusit si eu sa-l vad cu alta ocazie, dar nu despre asta este vorba). A doua zi merg la serviciu - adica marti sau miercuri - si un coleg zice tare - "Bai, ati vazut Magnolia?". Eu, amuzata de situatie zic - "a, ce tare, chiar aseara am vrut sa-l vad, dar am adormit.". Clara imi trimite pe messenger o melodie. "One". Ii dau play, vad ca e din coloana sonora a filmului "Magnolia". Foarte amuzant...

In urmatoarea zi avem first creative meeting cu un regizor suedez pentru filmarea unei reclame. Tipul vine cu treatment-ul in buzunar. Aproape sa reactionez sonor cand ajungem la soundtrack si acolo scria clar "Reference - theme from Magnolia". That was toooooooo much.

Si nu se opreste aici. In urmatoarea zi merg la PPM, la Saga Film. La plecarea de acolo, intru la metrou. Pe ruta "noua" - imgb pipera. Vine un metrou nou. Aia a fost ziua in care am aflat ca trenurile alea au nume inscriptionat pe bot. Pe al meu il chema "Magnolia". M-am uitat de atunci la fiecare tren, am intalnit diverse alte nume, dar pe Magnolia nu l-am mai gasit.

Sirul intamplarilor se opreste in ziua filmarii, cand una dintre scene se filma intr-un restaurant exact langa cofetaria "Magnolia" - care exista pe undeva pe langa Downtown / Rooms, ceva de genul asta...


Ei si ca sa revenim... cred ca intru in perioada "Mozart". Intai mi se promit marti niste bomboane "Mozart" de la Viena. Aseara cunosc un tip pe care il cheama Wolfgang, iar azi zic sa ma uit la un film. Complet aleatoriu si fara sa o iau in seama, dau play la Amadeus. Incepe filmul si aud primul cuvant "MOZZAAAART". OK, Mozart, asta e doar inceputul. Stiu. E ca la faza cu Magnolia. WHAT DO YOU WANT FROM MEEEEE? :))))

Probabil ca ar trebui sa termin cartea "Viata mea cu Mozart" a lui Eric - Emmanuel Schimtt. Good idea...

Laura

Am avut o colega de scoala generala si apoi de liceu (dar am fost in clase diferite). In clasele 1-8 eram una dupa cealalta la catalog - respectiv ea dupa mine. A fost si ziua ei recent, daca imi amintesc corect - pe 12 august. Dar nu despre ea vreau sa vorbesc. Ea era o persoana foarte misto - si sper ca e la fel in continuare.

Dar in afara de ea, cand aud numele asta, gandul ma duce la o persoana rea, poate perfida, foarte vicleana, care seduce barbatii foarte usor si care fura barbatii altora.

Cred ca am avut vreun vis cretin. Care e faza?! De ce ma gandesc la chestia asta???

sâmbătă, august 16, 2008

Ultimele ganduri dinainte de somn


Beau un pahar de Porto. Fumez o tigara, o savurez ca si cum ar fi ultima si ma gandesc la diminetile de la 18 ani cand ajungeam acasa si fumam o ultima tigara pe bancuta din fata blocului plina de mana-maicii-domnului. Cand doream foarte, foarte tare sa pot face chestia asta acasa. Acum o fac acasa, in balconul asta mare si primitor, si n-am uitat inca in astia 9 ani sa ma bucur de ea (doamne, ce mult suna 9 ani, si cat de putin par acum...). De senzatia de intimitate, de libertate, de liniste. Si ma intorc cu gandul la importanta faptului de a trai frumos. La cliseul cu "carpe diem" completat cu notiunea de bucurie. De cateva luni nu ma pot dezlipi de ideea asta a importantei frumosului din fiecare zi, probabil e un semn de inceput al ... batranetii? Maturizarii (ca sa sune mai credibil)? In fine. Batranete in tinerete si viata chiar si peste moarte. Ceva de genul asta.

Am pus un slide-show cu pozele din Portugalia si nu ma mai satur de ele. E pentru prima oara in ani cand ma intorc cu amintiri asa frumoase. Eram obisnuita sa ma intorc cu informatie, cu lucruri noi in bagaj, cu povestiri proaspete etalate la umbra din Green Hours in fata prietenilor. Dar atata frumusete in rucsac nu sunt obisnuita sa declar la vama.

Cantecelul e cantat de Cesaria Evora cu Mariza. Si ele, doamnele, spun ca e tare dulce sa mori in mare. Ei... asta n-as putea sa afirm, cred ca de fapt e cam nasol, dar sa ascultam si sa ne bucuram...:)



Cesaria Evora - E doce morrer no mar
Asculta mai multe audio Muzica »

Dap, fotografiile imi apartin. Chiar am fost acolo :).

La sugestia Lolei

All that she wants, varianta a capella :)))

vineri, august 15, 2008

All That She Wants

Am aflat azi ca Ace of Bace vin in Romania, in noiembrie. Am zambit. N-au intarziat, oare, cam ca americanii? :) Cu vreo... sa zicem 12-13 ani? :P

Intru la Jeriko pe blog si aflu ca exista un cover "All That She Wants" facut de Kooks. Genial :)



The Kooks :: All That She Wants (Ace of Base cover)
Asculta mai multe audio Muzica »

Gnarls Barkley - Who's Gonna Save My Soul Now

Foaaaarte tare clipul - de la Duda. Watch it, watch it, watch it!!!!

joi, august 14, 2008

De dragul afiselor

cu Mariza pe care le-am vazut in TOATA Portugalia.


Povo Que Lavas No Rio - live in Londra



Cavaleiro Monge





Bonus - de dragul oceanului - Dolce Pontes - Cancao do Mar

miercuri, august 13, 2008

M-am intors

Si am adus cu mine amintiri frumoase. Amintiri dintr-o tara verde, cu oameni exagerat de calmi si lenti. Cu ocean si hauri ametitoare, plaje cu stanci, miros de peste, cantitati impresionante de mancare, cafea foarte buna la amiaza, palmieri si multe flori. Margarete in brazi, cactusi, pescarusi, baiatul cu broaste, cabo de sao vicente, cabo da roca, masina inchiriata fara asigurare, briza, piri-piri, luna oglindita noaptea in ocean, plaja secreta, vinho verde, vinho de porto, biserici cu cappuccino, tramvaie galbene, lustragii in strada...

Cred ca revelatia vacantei a aparut chiar din start, odata cu oamenii frumosi pe care i-am cunoscut. Si se stiu ei care sunt.

In rest, atencao, depilacao, revolucao, aparicao, visitacao, afixacao, exposicao, promocao, pao, cao, prisao. An so on, and so forth...

Pentru imagini, consultati picasa :).

Portugalia


vineri, august 01, 2008

Plec in vacanta



Va las cu o melodie frumoasa.



THEM (Van Morrison) - It's All Over Now baby Blue
Asculta mai multe audio Muzica »