Pai sa tatuam, domnule!

Subj: te rugam sa tatuezi in continuare Bucurestiul :)

Draga participant/a la Povestind Bucurestiul,

Daca primesti acest mesaj, inseamna ca ai cistigat o invitatie la cafea / suc / bere / alte cele - marti 31 martie 2009, la ora 19, la Cafe Lente din Str. Gen. Praporgescu, 31 :) [ detalii logistice - aici: http://www.lente.ro/index.php/en/contact ]
...unde ne vom intilni cu totii (participanti, organizatori, ceva juriu, prieteni si popor) sa vorbim de participarea ta la etapa urmatoare din Povestind Bucurestiul... Si implicit de a) glorie; b) o parte din premii (explicatii la fata locului).

Vorbim, deci, marti 31 - ca sa nu fie 13, dar sa fie inca martie...:>

In numele echipei proiectului, al juriului, al bucurestenilor mai vechi sau mai recenti etc.,
Lucian Branea

Ista-i mailu' primit seara trecuta. Exista un articol si pe Povestind Bucurestiul.

Pai ne vedem, vorbim, discutam, tatuam...

Suricate

Butonand telecomanda, am ajuns si pe Animal Planet. Si mi-am amintit cat de tari sunt creaturile astea:

Un moment

Stau cateodata si ma gandesc. A prost, asa, stau si ma gandesc... Stiu ca ma lamentez mult. Stiu ca traiesc egocentric si ca de fapt nu prea am de ce sa ma plang (si totusi o fac, ca na...). Si vine cate un moment in care imi mai dau seama asa, de niste lucruri... De exemplu de faptul ca majoritatea chestiilor de care ma plang pot fi indreptate de mine. Ca am de ales, ca pot sa le influentez prin vointa proprie etc. Stiti refrenul.

Am ajutat recent pe cineva sa scrie niste scrisori pentru o strangere de donatii. E vorba de unul din multele cazuri de lucruri rele care se intampla. Cu adevarat rele, vreau sa spun. Ca sa pot scrie relevant, am incercat sa aflu mai multe despre situatia in sine. E vorba de o fata tanara (cam de varsta mea), lovita pe o trecere de pietoni de o masina, care a suferit niste lovituri groaznice la cap cu niste consecinte la fel de groaznice si pentru care solutia inseamna vreo 840 de euro pe zi timp de un an de zile. Mda. Adica mai mult decat au multi dintre noi salariul intr-o luna. Pentru o singura zi. Povestea in intregime este aici.

Nu incerc sa sensibilizez pe nimeni referitor la cazul asta in sine. Stiu ca lucruri de genul asta se intampla din pacate in fiecare zi. Stiu. Doar ca e unul dintre momentele alea de gratie. Un moment din alea de care vorbeam la inceput. Cand stai si te gandesti.

Mi-a fost foarte greu sa scriu acele scrisori. Nu stiu exact care e argumentul cu care poti convinge pe cineva sa doneze niste bani pentru ceva anume, cand suntem bombardati in fiecare zi cu cereri de genul asta. E absurd. E un fel de competitie gen "ajutati-ne pe noi, ca avem un caz cu adevarat grav si trist". E cumplit de ingrat sa pui in competitie niste nenorociri (vezi porcariile alea de spectacole televizate cu mize de genul asta). Am putut sa zic doar asa:

V-ati gandit vreodata cum ar fi sa fiti acrosat de o masina in viteza in timp ce va aflati pe o trecere de pietoni – sa zicem…undeva in zona Aviatiei? Sa fiti lovit foarte puternic, prea puternic la cap, in asa fel incat sa fiti desfigurat si apoi sa suferiti niste operatii cu nume prea complicat pentru a fi repetat? Cum ar fi ca fiecare zi din anul care urmeaza sa va coste 800 de euro, o suma de cateva ori mai mare decat un salariu mediu lunar? Si in ce fel ar incerca prietenii dumneavoastra sa va ajute? Oare ar scrie randuri de genul asta incercand sa adune ajutor din cat mai multe parti, de oriunde? Si cum ar fi ca existenta dumneavoastra sa depinda de numarul oamenilor dispusi sa treaca de suspiciunile ce se declanseaza in mod automat, si sa citeasca macar randurile scrise?

E un fragment.
Nu stiu ce sa mai adaug. A fost un moment de genul ala...

Adunatura de Sisifi

Asta suntem noi - oamenii ...din ziua de azi. Niste Sisifi lamentabili. Niste Sisifi care am uitat de lucrurile care ar trebui sa fie simple sau foarte, foarte simple. Impingem sau tragem prosteste la niste bolovani. Dimensiunea sau cantitatea variaza. Dar si noi variem - in dimensiuni, vointa, forta... Asadar tragem cu totii in disperare de niste bolovani.

Seara ne pare rau. Ne dam seama ce mutre avem cu bolovanii aia in brate, si ne dam doua palme in oglinda. Ne culcam si ne trezim cu creierele spalate. Inapoi la pietricele, la bolovani, sa impingem cu spor, poate azi ajungem in varf.

Sisifi patetici si atat.

Si acum ma amuz putin gandindu-ma ca din nou mana asta de oameni care imi citeste gandurile din cand in cand se va intreba ce am patit. N-am patit nimic - va raspund in avans. Nu s-a intamplat absolut nimic din ce nu mi se intampla in fiecare zi. Am facut doar un pas in spate si am inceput sa rad uitandu-ma la spinarea mea stramba de la bolovanii astia pe care ii imping de ani de zile fara nicio noima.

Watch out, world

Sunt o fire placida. Desi pot deveni isterica in conditii tensionate, starea mea generala este una destul de vegetala. Extreme, nah. Extreme temperate, ca sa zic asa.

Dar acum sunt cu adevarat furioasa. Furioasa si calma. Ati vazut fro'data prin filmele de actiune cate un close-up pe ochiul eroului principal care se inchide usor, si apoi se deschide si vezi acolo asa, o hotarare d-aia... o suparare d-aia... rece. Ei - picture this with me in the casting. Figuratie, rol principal, ce vreti voi, da' p-acolo.

Ziua asta a fost intr-un asa fel tacut si mocnit si rau si gresit si twisted si ... si... si...

Daca as fi acum pe un zgarie nori in New York si as fi barbat, mi-as sfasia tricoul (fara sa dau in promiscuitate) si as intreba undeva in sus, catre o divinitate incerta - WHAT NEXT?

Dar neah. Sunt o femeie (inca) tanara, intr-un apartament in Bucuresti, foarte obosita, cu un pahar de vin bun alaturi. Sunt epuizata, un pic nelamurita. Mi-e teama ca as putea face apendicita.

Si cu asta meditez:



Mariza vielas de alfama
Asculta mai multe audio Muzica »

Si ma intreb ce dracului se mai poate intampla maine...

Eu - cantand, din nou

Da,ma rog, e Amy Macdonald. Da' toata lumea zice ca semanam, asa ca ma gandeam ca poate va pacalesc :D




Radu zicea ca ar merge sa fac un porno si sa o santajez. Pare a castiga din ce in ce mai multi bani... Cel putin in ultimul an jumate, de cand am aflat de fenomenul "clona" o tot monitorizez si a avut o traiectorie perfect ascendenta.

Singura problema ar fi ca ar trebui sa-mi las iar parul lung. Nu-mi plac perucile. Plus ca in pat nu cred ca se vede ca sunt mai inalta... :P

Da' cre' ca merita...

Inca una cu prospatura - Maria Mena. Nevermind me.

Descoperirile de luni

Dhaaa, dhaaa, already on repeat.

We lie belly up in the pool of us.



Si un baiat:

Din capitolul "Barfe si alte rautati"

Pe Catavencu exista un articol despre teapa de proportii (ca deh, cre' ca d-aia a pus numele firmei "Bigger") de care ati auzit cu to(n)tii saptamana trecuta.

Cum si-a facut Straut bagaju' si cum n-au mai putut intra angajatii in firma.

Filmuletul este asta:


Bigger Group – Better Ţeap’

Singurul comentariu pe care il am la aceasta chestiune este ca inca o data "instinctu' meu de fata mare nu ma-nseaaaala..". Am avut mereu o aversiune complet nejustificata vizavi de Starlink. Chiar si cand era in grupul Leo, simpatizam Starcom, uram de moarte Starlink. Nu stiu de ce, repet. Chestiune de instinct.

Sanatate si virtute, va anunt daca se inchide si pe la noi... :P

Hiperactiv + hipoactiv = love

Adica stau si zac - fizic - in timp ce mintea imi alearga pe rotite de hamsteri. Stanga- dreapta-sus, jos, cu viteza, in slow motion, analiza, contemplatie, de ce, cand, cum, scenarii, ce sa zic, dar ce sa nu zic, scopuri si cauze se dau de-a dura impreuna, se imbina, explodeaza in miliarde de litere care imi formeaza gandurile.

Asta in timp ce stau.

O sa fie bine. Ce bine suna asta. O sa...

Zac a rau

Dar imi vine sa fac misto de mine pe tema asta. Cum face Diana, asa:

diana: ce-ai
eu: nimic
eu: sunt doar depresiva
eu: n-am nimic concret
eu: am o stare d-aia de nu pot sa ma misc din pat si stau si zac dar nu zac a bine, zac a rau, asa
diana : :)))))
diana : iarta-ma
diana : dar suna bestial asta
diana : zac a rau, asa
eu: :)
diana : (hug emoticon)

Sa fii femeie

Ce inseamna sa fii femeie? Vorbim de anul de gratie 2009, de epoca cocalarilor si de zilele nesigurantei. Ce inseamna sa fii femeie?

Care sunt limitele in care fapturile umane de sex feminin isi creeaza aura aia de "femeie"? Sunt suspinele in perna? Mai este inca valabil visul dupa feti frumosi (aia din feti-frumosia)?

Traiesc intr-un context definit de o lupta a creaturilor de sex feminin pentru teritoriu, fara ca asta sa fie un matriarhat. Sa fim seriosi. Traim inca in spatiul mioritic, suntem inca impinsi de la spate de "principii" printre coji de seminte de floarea soarelui. Si in contextul asta noi, fiintele de sex feminin, ne luptam totusi pana la sange pentru o suprematie in jumatatea noastra de rasa.

Esti mai femeie atunci cand iti indrepti pletele si vanezi masculi potenti financiar? Sau poate esti mai femeie atunci cand dansezi pe joculete din filmul "hard to get"? Evident mai exista si modul de a fi o "femeie cool" - trendy-shit. Nu? Sa-mi spuneti...

Nu stiu de la ce anume incepusem. Ideea a inflorit in capul meu cand mergeam catre scara blocului calcand apasat pe tocurile mele ce ma fac inca si mai inalta decat sunt deja, mandra ca l-am umilit pe taximetrist cu un bacsis mai mare decat il merita. S-a diluat pe drum si m-am trezit singura in fata tastaturii ridicand intrebari cu un grad destul de ridicat de non-sens.

Si totusi, domnilor mioritici... Ce este aceea o femeie?

Scaunul

Il am din liceu... chiar de la inceput, cred. Daca nu cumva de prin clasa a 8-a. Cand m-am mutat la Bucuresti l-am luat cu mine. E drept ca pe la camin nu a ajuns, dar cand m-am mutat aici, in acasa2, m-a urmat credincios. E slabit, decolorat dar inca rezista. Si am ajuns la concluzia ca ma cunoaste cel mai bine. Stie dupa cum ma asez, dupa cum ma inclin, exact ce stare am si prin ce am trecut. Stie in ce fel ma sprijin daca flirtez cu cineva, cum ma apas cu toata greutatea daca am nervi si cum aproape il distrug fortandu-i "balamalele" daca am avut o zi proasta si ma intind cat sunt de lunga sprijinindu-mi picioarele undeva pe fotoliu sau pe noptiera.

Imi cunoaste starea de spirit si dupa cum ma invart cu el, dupa fumul de tigara pe care il inhaleaza sau nu, dupa felul de muzica pe care o aude.

Cateodata intru in camera si imi simte pasii apasati. Si-si spune "oh, boy. Here we go again."




Kings of Leon - Use somebody
Asculta mai multe audio Muzica »

De doua ori despre muzica

Da, o stiti de mult. Si eu o stiu de mult, dar abia acum mi-a intrat in sange. Aaaaaaa, si nu pot s-o dau afaraaaaaa :)



Kings Of Leon - Sex On Fire
Asculta mai multe audio Muzica »

In oprirea numarul doi, vorbim despre Alina Zaharia. Am ajuns aseara la concert in Expirat, dupa o interventie din seria "puss'n'boots" a domnisoarei stie-ea-cum-o-cheama-si-ce-santajista-este.



Si dah, na, ca sa ma laud, o cunosc pe domnita din filmul de mai sus. O sa vedeti voi cand o sa ma platiti sa va fac rost de autografe cum o sa fie...

Duminica. Din nou. ('cause "I've made mistakes, but at least they're mine")

Duminica tragem concluzii. Ce am facut? Ce n-am facut? De ce? Dar de ce nu?

Cate momente remarcabile am "ouat" timp de 7 zile. Da' cam cat timp am pierdut, din nou?

Uaaaah, ne intiiindem lenesi. E duminica, si concluziile sunt inutile dar trebuie trase.

Today I'm Easy

Some mainstream RnB with just a twist of Rock.

Numa' bun pt o vineri 13.



Ar trebui sa ma apuc sa scriu telenovele. I'm in the Tabu roman, cica. Mda, fiecare cu specialitatea lui...

Later edit: se intampla ciudatenii. Dupa faza cu Tabu care cica mi-a preluat fragmentelul cu amendamente si blabla, primesc un mail de la sapte seri, cica am castigat un abonament la solar. EU LA SOLAR :))))

In fine, imi amintesc ca am scris acum vreo 3 saptamani ceva, pe site-ul lor. Just for the fun of it. Asta:

"Fat Frumos traieste in Fat-Frumosia si se trage dintr-o familie veche de masculi umanoizi. Trasatura ce staruie de-a lungul timpului este numita “prezenta principiilor”, dar ea a imbracat diverse forme. Cavaler, nobil, gentleman, a trecut chiar si prin curentul hippie ca sa ajunga in zilele noastre la denumirea de “domn”."

Si ei ma trimit la solar. Bravos natiune.

Bai, ce e azi?!

Traiesc vremuri ... vii

Se intampla multe lucruri, multe si frumoase. Incep sa cred ca martie e luna mea preferata, starea de bine se repeta de la an la an. Lumea normala devine astenica, eu imi reintru in normal. 

Pentru ca imi place sa nu mai fiu invidioasa si rea, imi place sa merg la cate un concert si la cate o piesa de teatru (mai ales daca e cu Malaele), imi place sa fac jucarele din plastilina, imi place sa fiu duminica la 8 in parc, chiar daca cu o doza considerabila de alcool in sange (:)). Va recomand, sunt pisici si pasarele, doar aveti grija la lumina. Poate fi dureroasa. 

Mda. Doamnelor, domnilor... dans!

Din nou despre Povestind Bucurestiul

Sellers

Inspirata de Urmuz si de al lui "It's been a hard day's night", am gasit filmuletul de mai jos. Enjoy!

Galagie mare la fereastra

Ma apropii tiptil (ca deh, doar sunt tiptila)... si ce sa vezi!

Familia Gugustiuc isi facea de cap printre stropii de ploaie, acompaniati de cateva demoazele vrabiute.

Lunch time!

Program cultural

Se facea ca aseara cascam ochii timp de 4 ore la oamenii dantuitori, intrebandu-ma daca o sa fiu si eu in stare vreodata sa dansez asa. Mda. Trebuie :))

Trezita cu ochii bulbucati inca de la un nou vis complet cretin, am zis sa dau putin pe Feeder sa vad ce mai e de facut. Iata - azi avem Zero db la mash up, iar vinerea viitoare cred ca ma destrabalez cu niste Black Sun Empire la fabrica (asta dupa practica celebra in care sper sa invat un pic mai mult sa dansez ca domnii si doamnele de aseara).

Marti Fortuna va decide daca merg la teatru sau la cursurile de dans, miercuri se anunta o intalnire cu niste fosti colegi de facultate (pot sa fac pariu de pe-acum ca voi fi curiozitatea, mutatia, femeia cu barba etc - but it's always fun), joi cursurile de dans se tin cu siguranta. Ramane sa vedem ce fac cu ziua de luni. Probabil ii bag niste fimo pe gat, sa taca.

Si acum gata cu vorba, ca tre sa fac niste moke-up-uri pentru o prezentare de luni. Din fimo.

Eticheta

De ce etichetele de Jidvei sunt toate la fel? Si de ce imi ies mie in cale? Adica vad un Sauvignon Blanc si iau prima sticla. Doar ca acasa constat ca Sauvignonul meu s-a transformat intr-o Feteasca Regala de toata frumusetea. Damn it.

Sauvignon transsexual, zau asa...

Pinguinul visator

Adica iar viseaza al naibii pinguin... cu culori, sunete, tot ce vreti.

Azi noapte m-am plimbat la mare. Mai intai am plecat de una singura, noaptea - si m-am intors noaptea urmatoare. Din motive foarte greu de inteles, m-am dus la Mamaia, unde tot ce am facut a fost sa dormitez imbracata pe nisip si sa ma gandesc " ia uite, nisipul asta seamana cu nisipul de la Praia da Rocha", iar seara cand oamenii au inceput sa petreaca eu m-am dus la tren si m-am intors acasa.

Dupa care a venit momentul weekend-ului in vama. Imi amintesc drumul cu trenul si felul in care calea ferata se intersecta perpendicular cu o alta cale ferata, pe care venea in maaare viteza o locomotiva very SF looking (o vedeti in desenul atasat), pe care am "ratat-o" la mustata noi cu trenul nostru, de ma gandeam eu "bre, ce sincronizati sunt astia cu trenurile lor... o secunda mai tarziu si ar fi facut poc..."
Ajungem in Vama. Unde exista un local faimos dar nou unde aveam si rezervare (rezervare in vama, a? ce ziceti de chestia asta...). Gazda la care stateam zice - hai sa va vand un pont, chiar daca mergeti acolo, nu mancati - ca e scump si prost. Sa va invat eu unde sa mergeti? La care zic - "pai mai e ceva in picioare din locurile vechi? Soni mai e?" Asta zice - "da, au scapat cativa, stati sa va fac lista."

In fine, multe detalii neinteresante, ma intalnesc printre altele cu o colega din generala (cu care am avut o rafuiala scurta prin facultate). Evident ca rafuiala s-a prelungit si pe taram oniric - dar intre mine si o prietena de-a individei. Stiu ca am zis "Eu... am glumit. Tu... esti cam proasta".

hahahaha, cum sa visezi d-astea? Aaaaaaaaa.

A venit primavara pe bune!

Cand zburd prin soare si ma duc sa ma tund cantand (mai mult in gand), cumpar ceai de mango si cadouri de la Carturesti si apoi mananc bruschete + happy strawberry la cafepedia, este clar.

Doamnelor si domnilor, e pe bune. A venit primavara!

Verzi si proaspete

Gata! HA!

Fimo s-a mutat pe Mainile au suflet. Sau "verzi si proaspete". Cum vreti voi. :)

Fluturele buclucas

In entuziasmul care ma prinsese mai devreme, uitasem un fluturas... Statea ratacit pe un colt de mobila... Vaaaaai... L-am aruncat repejor in cuptior si iacata-l:

A venit primavara!!!

Si odata cu ea fluturi! Fluturi! Fluturi peste toooot!! :)

Cineva s-a gandit sa faca o surpriza colegelor. Nu spunem inca cine, nu spunem ce colege... (Nu, nu e vorba de mine :) )

Asa ca azi am fluturit, si am fluturit, si am fluturit si as mai fluturi si acum daca nu m-as fi oprit la un moment-dat.

Si asa aratau fluturasii exact atunci cand au iesit de la cuptor:



Fiecare fluturas are pe spate numele celei care-l va purta. Dar nu deconspiram inca surprizaaa...:)


Acum sunt gata ambalati, nerabadatori sa ajunga la destinatie :):