Se facea ca m-am trezit si ca imi era infernal de rau. Dar rau, tata, rau. M-am aruncat intr-un taxi condus de o femeie. O femeie cu opinii pe care si le-a exprimat tot drumul. Pe drum am primit un mesaj care m-a linistit, facandu-ma sa cred ca in ciuda faptului ca vomitasem de 3 ori la trezire saptamana incepe intr-un mod ok. Am ajuns la munca, am mancat o napolitana de la un coleg si mi s-a facut iar rau. Nu de la napolitana - aia chiar m-a calmat - ci asa, aiurea. Am plecat inapoi acasa. Am avut intentia sa iau 41, dar am esuat din nou intr-un taxi. Mi-era rau in continuare, dar eram linistita ca saptamana incepe ok. Am ajuns acasa si dintr-o conversatie ... cam aiurea pe care am starnit-o pe messenger am aflat ca proaspata mea relatie (sau ce credeam eu ca este un inceput de relatie) este de fapt doar o frumoasa relatie amicala si ca sunt complet idioata. Am aflat asta dupa ce am fost sa vomit din nou - m-am intors si toata informatia era acolo, pe monitor. Ciudat vis...
Se facea apoi ca m-am apucat sa scriu o carte, cartea pe care visez ca ma apuc sa o scriu de nu stiu cand. Si ca mergea chiar bine. Mai picam in melancolie blegoasa din cand in cand, dar faptul ca scriam de iesea fum din tastatura ma facea sa ma simt mai bine.
Am plecat mai apoi acasa la o prietena. Am baut un pahar de martini si ne-am uitat la o telenovela - visul devine, deci, din ce in ce mai bizar. Am dormit bizar de bine. M-am trezit, am ajuns la munca unde toate o luasera razna. Bancpost amestecat cu Vodafone. Toate joburile vietii erau pe capul meu.
Ajung acasa si visul atinge apogeul cand ma hotarasc sa ies in oras la... karaoke. N-aveam de gand sa cant, dar ma gandeam ca nu pot rata performantele muzicale ale altora... Intru in locul respectiv. Dupa vreo ora, toate fortele iadului se declansasera. Un grup de ceva ce pareau a fi adolescenti straini se stransesera in jurul mesei mele si zbierau in ritmuri de Like a virgin si Dancing queen. Scaunul imi trepida, ma tineam strans de o bere si tot universul se invartea. Aia deveneau din ce in ce mai isterici, scandau, se aclamau, isi smulgeau parul din cap, aproape ca incepusem sa vad stelute verzi. Dupa o ora jumate s-au calmat si a inceput o melodie 3SudEst.
Am plecat acasa amuzata, in bizareria visului.
M-am hotarat sa ma culc, nu inainte de a scrie un post pe blog.
vârful tocit al unui papuc de satin
Acum un an
4 comentarii:
hmmmm...ciudat mai visezi şi tu!
Da... nu-i asa?
sounds pretty real to me...
Ei, da! Cum asa?? Stai... oare pentru ca e intr-adevar real? :))
Trimiteți un comentariu