La locul meu

N-am fost vreodata "la locul meu". Mai degraba insistenta, smucita, nehotarata, impulsiva. Cuminte cand ar fi trebuit sa actionez si isterica cand ar fi fost bine sa am rabdare. Adica fix pe dos, si ne-"la locul meu". 

Dar ieri a fost o zi foarte la locul ei. Am mancat regulamentar, mi-am programat o ora de sofat, am plecat acasa si drumul s-a hotarat de la sine. Adica 205 pana la gara + 62 pana acasa, desi lucrez la piata Domenii si casa e in Militari. Totul a mers ca uns - am plecat, am ajuns in statie, a venit 205 liber, m-am suit (mecanic) am mers pana la capat, am facut 2-3 pasi, am ajuns in cealalta statie, a venit 62 (gol) care a alunecat usor pana acasa, fara sa se poticneasca prea tare in traficul din Cotroceni. Cu o coloana sonora potrivita - manusa, singura exceptie fiind in fata garii de nord cand a inceput "You Sexy thing" - "I believe in miracles/ Since you came along/ You sexy thing" - si in fata mi-a aparut un porumbel strivit. Dar am zis ca aia e poanta zilei si am ramas la locul meu. 

Seara am stat tot la locul meu, am fost mai putin recalcitranta decat de obicei si am urmarit "Guess Who's Coming to Dinner". Cel cu Sidney Poitier. Un film la locul lui. 

Si am dormit foarte la locul meu.