Oaia solitara a familiei

Sunt la Pitesti. Azi e ziua lui tata. Aseara - petrecere in familie. Muzica la maximum, taica-meu asasinandu-i pe toti cu Migra a lui Santana. Cam mult alcool - eu iesind din cand in cand pe balcon pentru ca desi tata stie ca fumez, nu pot sa o fac in fata lui pentru ca el n-a fumat niciodata in fata mamei lui. Adica bunica-mea, cea cu care eu fumam inca din clasa a 10-a. Asadar omul are un principiu, iar eu incerc sa i-l respect.

Eram un pic in afara peisajului. Teoretic eram cu ai mei, practic eram un pic pe dinafara. Unul dintre unchi, care se abtiguise bine (ca si restul, de altfel) zice - si te-ai obisnuit acolo, nu? Ce curaj pe tine, asa, sa te descurci singura. Nu ti-e frica? Am zambit. Normal ca mi-e frica. Doar ca la inceputul aventurii vedeam totul in alte culori. Toata treaba asta imi parea fascinanta, capacitatea de a face lucruri singura mi se parea recompensa absoluta. Si in continuare asta e lucrul care ma ridica cand mai cad si ma julesc in genunchi.

M-am asteptat la intrebari clasice si idioate despre maritis, copii... Am primit in schimb altceva. Dovada ca in sfarsit au inteles care e treaba cu mine.

In final, unul dintre unchi povestea ceva despre niste pisici. Celalalt zice - un berbec arunca-n jur cate-o cacareaza/ I-a intrat o musca-n cur si-l cam deranjeaza.

Uite-asa sunt eu cate un pic din fiecare. Nu ca mi-as dori sa dau in reclame Orange, dar ... asta e.

Am gasit mai devreme aici un cantec care mi se pare potrivit pentru momentul (oarecum) lacrimogen. Aveti mai jos. Timpuri Noi.



Later edit:

Hit-ul serii :))):



SANTANA - Migra
Asculta mai multe audio Muzica »