Pacatosi din lumea intreaga, uniti-va!

A fost mult prea tare. Trebuie sa povestesc, ca altfel o iau razna. De ras, nu de alta!

Azi, in semidepresie, am decis sa ies in oras. Am fost la un concert, apoi cu ceva amici intr-un ... loc. De unde, doamnelor si domnilor, am subtilizat o scrumiera. RECUNOSC!!AM FURAT!! Pe principiu "na, ca pot" si "na, ca am tupeu", am subtilizat-o. Am izolat-o, am acoperit-o si apoi am bagat-o in geanta. Faza cea mai tare e ca nu era pentru mine, ci pentru una dintre insotitoare. Bon. De acolo, contrar asteptarilor mele depresive, am plecat in Expirat. Unde am mai consumat ce am mai consumat, dupa care... pe la 6 si un sfert... hai sa plecam. Eu si insotitoarea cu scrumiera, care imi mai e si vecina.

Mai intai ne-am deplasat pana la Petromul cel de langa Expirat, am luat niste mancare toxica si apa. Dupa care eu am sunat la taxi. Am stat pe o bordura balotand chipsuri pana a venit taxi-ul.

Dupa ce ne-am suit, eu am scos grandomania de scrumiera pe care o carasem eroic pana atunci si am inmanat-o insotitoarei. Ea tinea scrumiera in brate. Taxiul mergea. Si mergea. Pana ne-am prins ca nenea asculta un post religios. Si era, taica, un preot furios la radio, care tinea o prelegere "Pacatosule! A venit vremea sa te caiesti! In curand vom fi cu totii in locuri cu verdeata si atunci veti sti cuvantul Domnului! Pacatosule! A venit clipa!". etc etc etc. Am dat intr-o criza de ras de genul ... celor din liceu. De la meditatiile de economie cand imi imaginam ca sprancenele impreunate ale profului creeaza un corn ca de rinocer. E greu de imaginat... Radeam cu lacrimi, mai bagam un chips, o auzeam pe insotitoare cum pufneste langa mine si nu stiam ce sa fac.

Eram la semafor la opera si radeam cu lacrimi, in tacere. Ma uitam pe geam, incercand sa ma gandesc la copiii din Somalia si la incalzirea globala si - degeaba. Radeam rau de tot. Ma uit la masina din dreapta - un taxi. O domnisoara dormea in dreapta, cu capul sprijinit de geam, baluta la gura, totul regulamentar. Eu radeam de ma cutremuram. Taximetristul din masina de alaturi se uita furios la mine. Si popa tot vorbea in boxe si eu tot nu stiam unde sa ma mai bag sa pot sa rad in voie. Lacrimi, spasme, chitaituri, tot tacamul.

In fine.

Trebuia sa povestesc.

Dar ar fi trebuit sa fiti acolo...

Inspre final, am dat-o pe cantecele religioase. Ne-am mai calmat, dar tot radeam.

Doamne, ce am ras. Ca niste pacatoase ce suntem. Cu scrumiera cu tot.