Funny shit from Runbaby

Acadelista

...cel putin asa ii spunea mama. Era o tanti unguroaica, care statea pe Eremia Grigorescu si care vindea acadele in curtea scolii. Erau acadelele alea in forma de cocosei - galbene sau maro (in functie de cat de arse erau acadelele), puse pe scobitori. Le tineti minte? Sau - mai bine zis, voi aveati o acadelista a voastra?

Am intrat in discutii mai amanuntite cu ea pentru ca pana prin clasa a 3-a (cand chipurile am crescut mare) ma trecea mereu strada. Eu eram un copil foarte cuminte din punctul asta de vedere. Adica - mi se explicase ca e periculos sa traversez singura bulevardul (nu era semafor), asa ca stateam acolo si asteptam sa vina cineva cu care sa pot trece strada, chiar daca strada ar fi fost pustie. Nu era asa o drama, ca stateam de obicei cu Dorina (care locuia pe Dumbravei, la 100 de metri de trecerea de pietoni). Si stateam acolo si tocam marunt cate-n luna si-n stele (ce, exact, chiar nu-mi pot aminti) pana venea cineva sa treaca strada. Moment in care ma duceam si abordam persoana (daca nu imi parea prea dubioasa, caz in care il asteptam pe urmatorul). Mai exact, ii ziceam "nu va suparati, ma treceti si pe mine strada?". Evident, toti se inchinau. Si imi implineau doleanta cu comentarii gen "ce copil cuminte".

Asa si cu acadelista. Cand o prindeam intorcandu-se acasa, eram salvata! Aveam cu cine traversa by default. Imi povestea tot felu' de chestii despre limba maghiara, si cat de frumoasa e (in fine, n-am reusit niciodata sa o gasesc macar... neutra. Mi se pare o limba urata).

Intr-o zi, acadelista si-a facut o anexa la casa. Mama zicea ca din banii nostri pe acadele. Eu ma indoiesc...

Si s-a facut liniste...

Luni. Acelasi sentiment de ura impotriva ceasurilor din intreaga lume. Iar mi-a cantat mobilu' vesnica pomenire de dimineata, timp de vreo 2 ore. Si am snooze la 5 minute... Dupa o perioada incep sa integrez sunetul in vis si nu ma mai deranjeaza.

Numai ca azi era ceva in plus. Sau in minus. Ceva imi spunea ca nu trebuie sa ma trezesc. In afara de pofta-mi inefabila de somn si ora pierduta in weekend undeva pe drum... Ceva.. ERA LINISTE!

Mi-a placut. Imi place summit-ul asta mult injurat. Toti corporatistii si-au lasat acasa masinutele branduite de serviciu si s-au dus cu metroul la joburi. Frumos...

Nici duminica nu e asa liber pe strada.

CHILLIN' - poza zilei (de la Clara)

Ce frumos e cantecelul cesta... morcheeba - enjoy the ride

Am dat peste Oprah

Nu pe strada. Nu cu masina.

Era in varful telecomenzii si a aparut cand am apasat niste butoane.

O hoarda de femei tipic americane incearca sa para inteligente vorbind despre ultima descoperire a americanilor, numita LEGILE ATRACTIEI.

"Ring of fire"...Bei, voi n-aveti niste ciorbe de facut, ceva?

Si inca o intrebare. "Life coach" e un fel de serviciu pentru blonde si politisti? Pe genul cascutei din banc care le spunea "inspira, expira"? Wow... ce tare...

Baaaa

Nu mai vreau reclame stupizele in versuri si cantecele.

Dero la reducereeeeeee. Nuuuu, taaaci, taci!!!

Ieri am cantat toata ziua cantecelul de la reclama Bonduelle.

Va uraaaaaaaaaasc, va uraaaaaasc, imi faceti existenta de nesuportat!

Despre bacterii, virusuri si alte creaturi

http://www.pfizer.ro/pentru-pacienti/infectiile-cailor-respiratorii/ce-tipuri-de-germeni-cauzeaza-infectii-de-cai-respiratorii


http://www.topsanatate.ro/articol/afla-cand-functioneaza-antibioticele-25416.html

http://stiri.kappa.ro/social/antibioticele-nerecomandate-in-raceala-si-gripa/stire_113210.html


So. Data viitoare cand ma gripez, pana dau in vreo bronsita dubioasa, sinuzite si alte pneumonii, lasati-ma cu sfaturile legate de antibiotice.

Jazzanova - Bohemian Sunset.

Daca tot i-am ratat din cauza gripei...

Iata ce mi-a parvenit de la micutul electron - Derren Brown

Watch it, enjoy it! This is... good!!!

Sunt foarte calma

Sunt gripata. Sed in pat, mananac portocale si beau apa. Mai beau si cate un ceai. Din cand in cand dau in febra, ma simt uneori si putin mai bine...

Din cand in cand mai stau si ma gandesc la evenimentele din viata mea amoroasa petrecute in ultimele luni. Cu putinul simt al umorului pe care il mai detin in starea asta gripala, as putea adauga "care viata amoroasa?". Tocmai de aia, extind la ultimii ani.

Bai, bai, bai! Un singur lucru am de zis:

IN ZIUA IN CARE O SA VA ADUNATI CU TOTII INTR-O PIATA PUBLICA SI O SA VA IMPUSCATI INTRE VOI PANA NU MAI STA NICI UNUL IN PICIOARE, EU O SA FIU ACOLO SA FAC POZE. Pfaaai!


Muhahahaha!

Ma duc sa imi fac un Coldrex. Cu afine, fireste. Si mai mananc o portocala.

Never count on a penguin... to fly your aircraft

Pe 27 lansare in Suburbia

Videoclip Byron - Blow Up my Tears.

Me - like it. Sa vedem si clipu'...




Later edit: daca montajul clipului nu o sa fie gata, ramane sa ne vedem la concert. Clipul pe mai tarziu. 'Om vedea...

Diferenta de 0,2 sau - cat imi dai sa-ti stric ziua?

Am plecat astazi sa ridic niste bani dintr-un loc. M-am sustras de pe plantatie si m-am bucurat de soare. Asta pana in statie la 300, unde m-am oprit cumintica sa astept otobuzu'. A venit, m-am suit, am compostat biletelul. Aproape de final se suie nasii. Controlorii. Cei despre care va povesteam acum 2 ani. Eu - extrem de linistita, cu biletelul in mana. Mi se da pana si sansa sa cobor in statie, dar nuuu -eu aveam biletel...

Vine ala la mine, eu ii intind biletul cu mandrie. Jivina il analizeaza pe toate partile, ridica ochii-i spalaciti catre raza mea vizuala, si da sentinta: "nu mai e valabil". Imi smulg castile ipod-ului din urechi, dau din cap ca in desene animate, si zic - "cum adica nu e valabil?!". Zice - "e de 1,1 lei, acum costa 1,3 lei. Ati avut o luna de zile sa il schimbati". "WTF?!". Intru-un moment de inspiratie ii arunc: "Excelent. Si acum ce facem, va mai dau doua mii?". NU M-AM PUTUT ABTINE. Ar fi fost mai bine... sau nu... nu ar fi fost mai bine. A MERITAAAT, A MERITAT!! Jivina clipeste des si raspunde: "nu, imi dati buletinul". HA! "Extraordinar, domnule, va dau buletinul... imediat... cum sa nu...". Scotocesc. Scotocesc. Scotocesc. NU ESTE!! NU ESTE!! E prima zi in existenta mea cand nu am buletinul cu mine. Ajungem in statie, cobor cu coada intre picioare, fara buletin... Sunt amarata rau, rau de tot. Jivinele sunt 3: 2 masculi si o femela. Spre marea mea surprindere, creatura de sex feminin joaca rolul politistului bun. Am vrut sa platesc amenda, doar sa ii vad cum imi scriu chitanta. Da' de unde, aveam doar 48 ron la mine - v-am zis ca mergeam sa iau mai multi. Amenda e 50.

Si incepe drama. Femeia incepe tratativele. Cum sa facem, cum sa ii mituiesc. Vorba vine, ea imi dorea doar binele, evident...Am scos 20 ron din geanta, i-am rulat intr-o mana si le-am zis - "pai nu stiu, cum facem?" A durat ceva, au avut ceva emotii. Ca fac pe nebuna, ca o zbughesc... neah. Eram prea bine dispusa pentru zgubilitati de genul asta. Plus ca a fost amuzant sa le urmaresc figurile la vederea si mirosul banilor. Ca niste coioti cu balute in coltul boturilor. Femeia s-a dat mai inspre mine "sa nu ne vada lumea". A-hahahaha!!! Le-am dat banii si m-am carat. Sunt bogata, e in regula... Jivine jalnice...

In rest a fost frumos. M-am plimbat mult, am acumulat soare, am mancat singurica la restaurant... Am luat si banii. Sa ne fie de bine!

Si un clip simpatic.

Multumesc, capsunico

Din cate probabil va amintiti, va povesteam acum ceva timp despre un film halucinant... de prost.

Astazi am aflat niste noutati despre dansul:

De la Cotidianul citire:

Opt Capsuni de plastic pentru patru filme romanesti
Alexandra Olivotto
16 Martie 2008, 18:08

Pe 1 aprilie se vor decerna premiile pentru cele mai slabe lungmetraje din 2007.


Dintre cele opt filme rominesti care au avut premiera in 2007, jumatate sint nominalizate la cea de-a doua editie a Capsunilor de plastic. Este vorba de “Ticalosii” de Serban Marinescu, “Dupa Ea”, de Cristina Ionescu, “Ingerul necesar” de Gheorghe Preda, si de “Logodnicii din America” in regia lui Nicolae Margineanu. Acestea concureaza la sectiunile “Cel mai slab film”, “Cel mai slab regizor” si “Cel mai slab scenariu”. In ceea ce priveste cei mai slabi actori, fie ei in rol principal sau secundar, in competitie se afla nume consacrate ca Marcel Iures (“Logodnicii din America”), Dorel Visan (“Ticalosii”), Mircea Diaconu (“Ticalosii”), dar si Horatiu Malaele, nominalizat pentru rolurile din “Ticalosii” si din “Logodnicii din America”. La actrite in rol principal, Anca Florea este egala lui Malaele, concurind si ea cu doua prestatii (“Ingerul necesar”si “Dupa Ea”), impotriva Mariei Ploae si a Tamarei Cretulescu, ambele distribuite in “Logodnicii din America”. In sectiunea consacrata celor mai slabe interprete din rol secundar, candidata cea mai cunoscuta este Valentina Pelinel (“Dupa Ea”).

Si tot din seria "sa ne revenim, inca avem picioarele si mainile"

De la Radu

Ca de la alcoolic la alcoolic

...ce imi trimite Marean duminica dimineata pe messenger. :))




Later edit: Marean era in Islanda, la Reykjavik, duminica dimineata. Unde adicatelea se afla si acum.

Io nu stiam.

Pai bine ma, Mareane, asa...?

Doamneee, ce-mi fu dat sa vad ochilor

... pe un blog pe care haladuiam pierzand vremea intr-un mod amuzant.

Concurs: Cautati un titlu pentru imaginea de mai jos.

Premiu: ...vedem mai incolo.

Leapsa pe melodii

Am primit-o de la picatura. Am mai luat o data leapsa asta, da' pentru ca ma dixtreaza maxim si ma cam plicti... mai bagam o tura. Si asa am reimprospatat playlistu'.

Asadar:

1. Pune Winamp-ul pe shuffle.

2. Apasă forward pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei pentru răspuns, chiar dacă nu are sens. NU TRIŞA!
4. Scrie cu bold întrebările şi răspunsurile, apoi comentează modul în care răspunsul se potriveşte cu întrebarea.
5. Dă-l mai departe la 5 persoane.

Sa purcedem...

1) Cum te simti azi?

Morecheeba - Get Along.

Adica merge.. eh. A fost o zi buna :)


2) Vei ajunge departe in viata?

Pulp - Common People

Ma, eu speram mai mult de atat, da' daca asta mi-e scris...


3) Cum te vad prietenii tai?

Arctic Monkeys - From Ritz to the Rubble

Hehe. Cam asa...


4) Te vei casatori vreodata?

Metallica - To live is to die

Adicatelea - 'om trai, si 'om vedea...


5) Care e povestea vietii tale?

Wolfsheim - Find You're Gone

A-hahahahaaa.... Sooooo damn true...


6) Cum era in liceu?

Alice Cooper - Poison.

Haide ma, ca nu era asa grav...


7) Cum poti avansa in viata?

Kate Havenvik - Unlike Me.

La dracu', n-am nici o sansa...



8) Care e cel mai fain lucru la prietenii tai?

Blur - Tender.

Dap. Sunt tender. Cu nervii mei care este:))


9)Ce se preconizeaza pentru weekend?

Marc Lavoine - Toi, mon amour.

Uuuu, ce tare!!! Can hardly wait!


10)Ce cantec te descrie cel mai bine?

Air - Don't Be Light.

Hm. Nu-s tocmai usurica... :D


11)Cum iti merge in viata?

Telepopmusik - Yesterday Was a Lie

Ba, dastept a fost ala de-a zis asa...


12)Ce melodie iti va canta la inmormantare?

Death Cab for Cutie - Marching Band of Manhattan

JUUURR! Jur ca n-am trisat!! A-hahahah!!! Cat de tare !!!


13) Cum te vede restul lumii?

British Sea Power - A Lovely Day Tomorrow.

Nu stiu ce sa zic despre chestia asta. Nu cred ca pricep...


14) Vei avea o viata fericita?

Johhny Cash - God's Gonna Cut You Down.

Sunt oficial speriata de moarte.


15) Ce cred prietenii cu adevarat despre tine?

Yael Naim - Paris.

Ei bine da, prietenii mei cred cu sinceritate ca ar trebui sa traiesc la Paris. Pfff...


16) Sunt persoane care te doresc in secret?

Leg Soup - Wonderland.

Poate in lumea minunilor... :))


17) Cum sa ma fericesc singur?

David Gray - Everytime.

Adica alta sansa n-am...


18) Ce sa faci cu viata ta?

Alcione - Pra que chorar?

Adica la ce bun bocitul? Don't worry, be happy!


N-am 5 persoane in minte. Cine vrea, sa o ia. Na. Liber la luat leapsa!!

Kumm feat. Urma - sau cand o zbura porcu'

Ei bine... au zburat turme de porci. Si io am fost acolo, pe baricade, langa Clara. Acuma... iesplicatii ar fi, da' nu ne tinem de barfe.

Calitatea materialului filmat este indoielnica, dar nemultumitului i se ia darul. Asa ca... enjoy, asa cum e.

Dupa cum am fost instigata de un anonim ...

in comentariile de la postul dinainte, iata o poza cu o cana normala vs cana cu pricina.

Sondaj de opinie

Ce nu vi se pare in regula la aceasta fotografie? Sau... e ceva ce vi se pare in neregula? :)




Later edit: melodie de nani, merge dupa consumarea produsului din fotografie. De la picatura :).

M-am intors la Maria Raducanu

Dupa vreo 2 ani de pauza, am fost in seara asta la Green Hours, la concert. A fost o vreme cand ii vanam concertele. Cel putin in perioada in care canta duminica in La Scena, nu ratam nici o ocazie. Ma alimentam oarecum din oazele ei de sunet. Nu-i ceva ce ascult in mod normal si tocmai de asta imi da "dissruption"-ul de care am nevoie.

A fost frumos in seara asta. E la fel de excentrica, de frumoasa, de dura cu "elementele nedisciplinate" din public, iar muzica e la fel de speciala.

Adevarul despre Joaquin Cortes

Marti imi spune colega Gabrijela ca are invitatie de la Adevarul la Joaquin Cortes - de doua persoane, asadar si pentru moi. Cum stiam de premiera spectacolului "Gitano" - care e maine, am crezut ca la asta mergem. Zilele treceau, eu si mai tare ma nelinisteam... Nu pricepeam de ce mergem pe 6 cand media vuia de 7! In sfarsit ma lamuresc, in masina, in drum spre eveniment - cum ca Grupul Adevarul ofera spectacolul "Mi Soledad" (prezentat si la noi prin 2006) colaboratorilor ( "prietenilor") sai, si ca este un show privat. Termenul "show privat" suna usor denaturat daca ne gandim ca a fost vorba de o sala a palatului arhiplina, dar sa zicem ca ati inteles la ce ma refer.

Ajungem la locul faptei - adicatelea Sala Palatului. Niste neni ne dau frezii la intrare. Dragut. Intram in sala - cata lumea si multimea... abia-abia mai gasim niste locuri undeva sus. Da' multi prieteni mai au si oamenii astia de la Adevaru' nene...

Spectacolul a inceput in dulcele stil romanesc pe la 8 jumate in loc de 7 jumate. Eh... bine si asa. Maruta iese si prezinta ceva, Corneteanu se justifica un pic... si incepe spectacolul cu un intro de poezie - Maia Morgerstern si un june al carui nume in scapa, spre marea mea rusine. Plus un cvartet de coarde. Mai... nu prea m-a dat pe spate. Obisnuiam s-o admir de M.M. dar felul ei de a recita din seara asta m-a lasat fix rece...

O noua pauza de cateva minute si incepe show-ul. Despre care, dupa ce am ajuns acasa si m-am informat mai profund, m-am prins ca a fost doar a doua jumatate. Adica nu ni l-au aratat si noua pe Joaquin aproape gol pe scena. Daca nici la cipandei n-ajung, macar pe bajetul asta sa-l fi vazut si eu. Eh, asta e, o sa supravietuiesc. :))

Asa... si incepe cea de-a doua parte a spectacolului. Citind cronici, incep sa-l inteleg mai bine. Acolo - in lipsa de informatii, trebuie sa recunosc ca am fost usor derutata. Sa va explic - in mod normal, exista o parte 1 - cu chinul artistului, singuratatea lui, whatever, in mare parte dans contemporan, urmata de aceasta parte 2 care la randul ei in prima sa parte se chinuie sa treaca din contemporan in flamenco. Si va spuneam ca am fost usor derutata, pentru ca dansul initial a fost putin si... schitat (pentru ca de fapt era partea de tranzitie dintre prima parte care nu ne-a fost prezentata, si a doua - predominant flamenco). Formatia a cantat, tigancile au bocit, luminile au palpait... Joaquin nu prea dansa. 2-3 aparitii schematice (de efect, nu zic nu) a la Michael Jackson, o palarie si un baston, gesturi dramatice, dar dans - ioc. Si exact cand mi ti se incep oamenii sa iasa din sala, incepe micutul sa bocane. Si danseaza, si danseaza. Si danseaza fro ora jumate mai, de nu-mi venea sa cred ca nu are pic de sictir in el - in conditiile in care era constient ca oamenii ceia n-au platit sa-l vada. Ma declar multumita. Am primit doza de emotie pe care o asteptam, chiar cand de fapt nu ma mai asteptam. O masa de energie, de pasiune, de daruire. Rezistenta fizica incredibila. Te scotea de acolo de pe scaun si te ducea intr-o alta lume. Adica ce ar fi trebuit sa fie in the first place.

Gadjo a mai facut o pauza, in care am aflat ca stie si sa vorbeasca - din pacate nu romaneste si nici engleza, dar spiritul telenovelistic din nou ne-a ajutat sa-i intelegem pasurile. Si ne-a povestit el cum era pe vremuri un copil care isi dorea sa zboare. Si copilul acela era tigan, si era el. Si ca toti membri formatiei sale sunt tigani, si ca sunt mandri de asta. Si ca stie ca in Romania sunt multi tigani (asta asa, printre altele). Romanu' deja satul de etichete, nu stia ce sa zica. Ca deh, dansatoru' ne-a facut din nou tigani, dar in acelasi timp si el este tigan, adica nu putem sa ne suparam. Asa ca toata lumea a facut o pauza si l-a iertat cand a spus ca dedica spectacolul unei femei foarte importante, si anume - in mod foarte previzibil - mamica domniei sale.

Sa reluam. Omul e fenomenal. A mai dansat o ora de i-au scaparat pantofii, sala a intrat in delir. A fost frumos, in mare. Concluzia adiacenta este ca am avut ocazia sa testez pe viu o teorie invatata la scoala, la Psihologia Consumatorului. Si anume - felul in care creste valoarea intrinseca a oricarui obiect/fenomen/eveniment, in proportie directa cu pretul sau. Examplul dat atunci era cu niste studenti dusi la un film plicticos si lung - unii pe bani si altii gratis. Cei care au intrat gratis au iesit din mijlocul filmului si au spus ca e cea mai mare porcarie, iar cei care au platit au rezistat pana la final si au spus ca filmul este foarte interesant si ca are niste anume sensuri ascunse extraordinare, si chiar ca l-ar mai vedea inca o data. De ce? Pentru ca atunci cand acorzi valoare materiala unui lucru, e foarte greu sa recunosti ca te-ai pacalit/ inselat/ ai luat teapa. Asa si cu Joaquin. Cate comentarii mi-a fost dat sa aud... in ce hal a murmurat sala prima jumatate de spectacol si cate ringtones-uri de prost gust au zdranganit prin gentile mamitelor si mamiticilor, rar mi-a fost dat sa constientizez la un loc. Si de ce? Pentru ca a fost gratis. Daca minunatul auditoriu ar fi platit 350 ron pentru biletul de la spectacolul de maine, sunt convinsa ca ar fi sezut in admiratie blocati in scaun de la inceput pana la sfarsit, isterizandu-se in aplauze furtunoase la final precum si pe parcursul demostratiei.

Exemplul cel mai bun este concertul lui Hulio, de asta vara, sa ne amintim. Cata mizerie... and yet, nici un pensionar n-a parasit scaunelul de plastic carat cu truda cumva pe sub mana badigarzilor si spp-istilor ce o pazeau pe Elena Basescu. De ce? Pentru ca biletul cela i-a costat 500 ron...

Ergo. Gadjo de gadjo. De vazut. Lumini, sunet, muzica, dans. Dar numai daca chiar va doriti sa il vedeti, nu doar pentru ca Adevarul v-a dat o invitatie gratis pentru care n-ati facut nimic... decat misto de voi si de cei din jur.

Dansul de mai jos a fost si in seara asta. Cu o alta costumatie, par mai scurt si parca lumini mai frumoase, dar... pe acolo.




Later edit: da, scuze pentru ignoranta. Am avut banuiala ca e fiul ei, dar nu eram convinsa. Si lenea - deh - de ce sa caut pe google cand pot sa nu? :) da, tudor istodor si mama lui - maia morgernsten. Pe scurt, el mi-a placut mai mult decat ea.

Pasiunea la romani

Seara, tramvaiul 41. Ascult Amalia Rodrigues, o singura melodie am in playlist. Se termina, si dau sa caut altceva cand niste sunete bizare imi atrag atentia. Intorc capul usor in dreapta. Un cuplu de pigmei (adica ambii sub 1,70) se pupa scarbos cu zgomot. Par a avea in jur de 28-30 de ani. Amandoi impielitati (Adica in haine de piele). Si hainele miros...a piele. Dar rau. El cu aspect pregnant de meltean si aromat de bere, ea vopsita roscat inchis, gene lungi, machiata cu un pic de mov. Si se pupa... si se pupa... el ii zice:

"Imi esti draga rau. Mai, dar imi esti draga rau".

Si iar se pupa, si se pupa si se pupa si se pupaa...

El: "Acum esti calda, dar sa vezi ce o sa te racesti tu... faci asa acum, ca suntem la inceput, dar dupa aia sa vezi ce nu ma mai pupi. "

Ea (cu accent de tata - a se citi tzatza): "Nici nu ma cunosti."

El:"Uite, sunt curios sa te vad cum faci dupa o perioada de timp."

Ea: "O sa fac si mai rau."

El: "Chiar sunt curios sa vad daca ma mai pupi asa dupa 10 ani. "

Ea: "E, pai mai rezistam pana atunci? Poate mor. Poate mori tu. Poate murim. Poate murim maine"

El: "Haide, termina cu d-astea..."

Ea: "Poate maine facem accident de masina si murim amandoi."

El: "Lasa-ma, ma, cu d-alde d-astea..."

Ea (cu un aer filosof-profund):"Nu prea iti place sa vorbesti de astea... "

El: "Oricum eu am pus de mult ochii pe tine. "

Ea (vizibil flatata, dar vrand sa para intrigata): "E... zau! De cand?"

El:"E... demult, nu mai stiu, prin vada... Pai veneam sa ma tund la Cristina..."

Ea: "Si la aia te-ai tuns?"

El:" Pai da, si te atunci te stiu. Da'atunci eram indragostit. Cateodata veneam si cu Oana, da' statea pe canapea acolosa in spate. "

Ea: "Pai si de cand vii tu la noi?"

El: "Cred ca dinainte sa lucrezi tu acolo. Acu' vreo 2 ani veneam sa ma tund la Mihaela."

Ea: "Si la janghina aia te-ai tuns?"

El: "Da, ti-am zis, cred ca ma tund acolo dinainte sa fii tu. "

Ea: "Nu... ca am 3 ani acolo eu."

El: "Coboram? "

Ea: "Nu, la a doua. De cate ori am facut eu drumu' asta... de 3 ani de cand sunt aici... "

Si se pupa... si se pupa... si se pupa... Eu imi fac loc sa cobor.

Not believing it could begin and end in one evening

Ridicat din umeri... pai...da!

Cea mai trista melodie din lume, precum si felurite moduri de a o privi

Incepem sa ne intelegem ceva mai bine