Ningea

...dupa Traviata. Am coborat scarile mari, am iesit din Opera si am ramas...asa. Miliarde de de fulgi mari cat pumul dadeau reprezentatie printre arcadele Operei.

Ironic

Am fost azi la o piesa de teatru. Netotul - la Lucky 13 (ca nota de subsol, nu lasati niciun bacsis chelneritei, merita batuta). Impropriu spus piesa de teatru, a fost un moment ... un monolog. O sinteza a unei piese de teatru. Not so impressive, desi actorul (Marius Damian) a fost foarte bun. In anumite puncte textul m-a atins. M-am simtit vizata. Probabil ca se aplica multora...

Tema - credinta. In general. Prostia, sau aparenta ei, si pretul inteligentei... Mai multe variatiuni pe aceeasi tema. Credem in cel/cei de aproape, sau cercetam? Pasajul meu preferat - nu exista minciuni; ce inventeaza cineva cu siguranta i se intampla altcuiva.

Bancul de final (varianta adaptata) - Bula zgarcit. Hagi-Tudose style. Strange ban langa ban, pune deoparte toata viata, si pe undeva pe la 30-35 de ani i se acreste si zice - hai ba, sa mai si traiesc. Isi ia un costum scump, se duce de isi face freza si manichiura si se gandeste sa plece si undeva. De exemplu in ... Bahamas. Isi ia bilet de avion si pleaca. Si in avion, asa cum statea el si se uita pe geam, da un traznet si loveste avionul. Si avionul pica, si pica, si pica... Si Bula, revoltat, sparge geamul avionului dintr-o miscare si urla inspre cer:

-De ceee? De ceeee? De ceeee, Doamne?!

Si de sus, dintr-un nor, iese Dumnezeu, se uita la el si ii spune:

-Bula, sa fiu sincer... pe tine te-am confundat...



Noapte buna.

Dragostea dureaza 3 ani

Si in 24 fun. 

Dragostea dureaza 3 ani

"Este destul de exasperant sa-ti dai seama ca iti pui aceleasi intrebari ca toata lumea. Oare am dreptul sa parasesc pe cineva care ma iubeste? Oare sunt o javra? Oare la ce foloseste moartea? Oare poti fi fericit si, daca da, la ce ora? Oare n-as putea sa castig mult mai multi bani, muncind mult mai putin? Oare este posibil sa te indragostesti fara ca asta sa se termine in sange, sperma si lacrimi?".

Si dupa 2 ani de zile iata ca ajung sa vad si eu mult discutata piesa de teatru.

Am citit cartea la inceputul lui mai, in plina criza existentiala. Si mi-a placut foarte tare. Despre piesa - ce sa spun. E altceva. Va recomand sa cititi cartea mai intai... Nu de alta, dar cred ca se completeaza cumva cele doua si mai cred ca ordinea corecta este asta - carte, apoi piesa.

Da, intr-adevar, e asa cum a spus autorul - e o carte trista transformata intr-o piesa foarte comica. Da, se pare ca se poate. Mi-au placut foarte tare scenografia si muzica. Adriana Trandafir se tine cam bine la cei peste mbeeep ani... Cam bine... Nu m-a dat pe spate cealalta actrita, al carui nume nu l-am retinut...M-am bucurat sa recunosc replicile din carte... Fiind deja tradusa destul de bine in romana (din franceza, limba oricum mai apropiata decat engleza), n-a mai fost cazul sa ma impiedic de scenarii adaptate prost care strica tot farmecul...

Cea mai mare neconcordanta este personajul Anne. Cred ca asta e punctul care descrie cel mai bine diferenta dintre carte si piesa. Citind cartea ii construiesti o imagine diafana, poate prea sensibila, prea fragila... In piesa este o femeie puternica, o femeie puternica ranita care are reactii, o femeie cu multa personalitate. In plus, in piesa ea este un personaj principal. In carte este abia insinuata... Ce as putea spune pe marginea acestei observatii - exista totusi un pic, un pic de exagerare. Parca un pic prea buf, parca prea multa mascarada... Acum - e adevarat ca m-am hlizit la ea dar parca a fost un pic supradozata.

A fost amuzant. Imi place Cristi Iacob, asadar distractia a fost asigurata din start. Nota 10 pentru desenele cu Pucca. Si e adevarat ca am vazut-o in aer liber, fara fum, inghesuiala si caldura... Poate chiar un pic frigut.

Ce ar fi de adaugat - ca au molfait oamenii ceia la niste struguri pe scena de imi aparuse baluta in coltu' gurii. Dupa piesa am mers pe jos pana la Nic, in Amzei, sa-mi iau (mai ceva ca o gravida eram). Din pacate, era inchis pentru renovare. Sufar inca. Diana vroia sa fumeze, dupa ce s-a plimbat Adriana Trandafir cu porttigaretul 2 ore in fata noastra emitand fum peste fum peste fum peste fum...

Am pus raul inainte, cu tot ce s-a spus rau despre piesa in minte si a rezultat o seara amuzanta, creier spalat- detasat de alte chestii si aducerea aminte a pasajelor preferate din carte. Haide, ma, ca a fost bine. Bravo, mi-a placut.

E de vazut...

Scene din piesa jucata in 2006: (vad ca erau alti actori in rolurile secundare)

Si a fost cum am presupus

Duminica. Teatru - la Bulandra, Elisaveta Bam. V-as trimite sa-l vedeti dar mi-e teama ca o sa ma injurati. Nu de alta, dar cu siguranta e ceva ce veti iubi sau veti uri. Nu exista posibilitatea sa va para ...ok. Imaginati-va opera bufa absurda, un decor absolut halucinant - fereastra cu aripi in forma de violoncel, cerul care picura nori, care de fapt sunt copii, masa cu maini si picioare umane, muzica ce face toti banii... Excelent. Inutil de spus ca daca nu gusti Ionesco, n-o sa gusti nici asta - desi e mult mai spectaculos si mai amuzant.

In spatele meu niste... domni in etate isi blestemau ziua in care si-au luat bilet. Dar au zis ceva adevarat, care rezuma totul: "Asta e piesa pentru nebuni". In acelasi timp, m-am bucurat sa vad niste alti domni in... etate aplaudand in extaz, semn ca poti sa nu te iei prea in serios chiar si dupa 60 de ani.

Va citez din programul cumparat de la garderoba (desi in general nu fac chestia asta) - "Textul lui Harms era definit drept haos franc, impins pana la cinism, din care nimeni nu a inteles o boaba." "In lumea ei de inspiratie kafkiana si anarhista a falselor invinuiri, Elisaveta este acuzata de comiterea unei crime pe care nu a savarsit-o inca".

Muzica - geniala. Franturi de can-can, gotan project, "and you open the door and you step inside"(yes, yes, the Dust Brothers), blues, franturi din opere celebre, bolero-ul lui ravel, "Girl, you'll be a woman soon", vals, tango, tot tot tot. Bonus - in orchestra imbracata in costume albe il veti recunoaste pe Sorin Romanescu.

Pentru cine are chef de divertisment si nu incearca sa desluseasca intelesurile ascunse (sau nu) ale unui text care "beneficiaza de elemente ale dadaismului, suprarealismului, ermetismului, constructivismului rus", GO! You'll have a hell of a good time.

Aveti aici o cronica pertinenta si inca una aici. In plus atasez un filmulet gasit pe youtube, dar va avertizez ca ce o sa vedeti nu e nici a 10-a parte din ce inseamna tot spectacolul...Orice ar insemna asta pentru voi...:)



A doua parte excelenta a duminicii este ca am prins o bucata buna din concertul Byron de la B52. Frumos, excelent si asta. Am ajuns la fix... pentru doua piese noi (nu va spun nici macar titlurile, my lips are sealed) despre care nu adaug decat ca suna foarte bine si pentru un bis frumos tare cu lumea cantand in cor "No man's land".




Byron Music - No man's land
Asculta mai multe audio Muzica »

walking on the border,

breathing the air of no-man’s land -

everything is allowed,

no need to understand

the meaning of life.

i wonder

if one can buy the land

to build one’s home in a place

where no one is king

and no one cares about your race,

there are no jobs here,

no employees here,

no alarm clocks here,

no piffle here...

you can be yourself,

don’t bite your tongue,

yell your joy

or sing this song,

no need to play your role and lie to your ma’

that you’re actually pleased

with what you are...

the edge of your world is going to crash and disappear,

i long for you to come and lose your taste of fear

on the way...