marți, mai 26, 2009

Povestind Bucurestiul

Ma tot tin de vreo doua zile sa povestesc ce si cum. Sa povestesc cum e cu povestind Bucurestiul. Sa ma bucur cum s-a bucurat bucuroaia de bucuria lui bucurel... Si nu stiu de unde sa o apuc, pentru ca e o experienta pe care daca n-ati trait-o imi va fi greu sa v-o reproduc. I-a iesit destul de bine lui sunkissed (celei careia eu i-am explicat la telefon, in parc, ca n-am regrete... si n-am mintit :) ). V-ar mai putea povesti gabrijela-mea si Raluca , pe care le-am aruncat in labirint.

Am ajuns si eu in labirint, si spre marea mea uimire, m-am lasat dusa de val. Multumesc mult pentru taximetrist. E exact taximetristul din povestirile mele. Mie mi-a povestit printre altele ca a fost la parada anti-gay si cand i-am spus ca eu sunt de parere ca fiecare ar trebui sa fie asa cum simte, m-a intrebat daca sunt nonconformista. I-am zis ca nu, ca sunt toleranta. Si mi-a raspuns tot cu o intrebare "cum, domnisoara, nu sunteti beserecoasa?". "Nu". "Nu tineti posturi, alea?". "Nu.". Hehe...

Recunosc ca ma asteptam ca cei 3 golani sa nu poata intra bine in rol cu mine de fata, pentru ca statusem seara cu ei de vorba, chiar cand isi pregateau personajele. Si - recunosc - credeam ca nu vor reusi. Pareau niste copii buni :) Nu mi-i imaginam in rolul de "baetasi". Da' le-a iesit. Si m-am bucurat! Ei faceau scandal si eu zambeam bucuroasa ca le iese :) Au mirosit a bere, mi-au spus "pisi", mi-au citit titluri obscene din tabloide, m-au luat de gat, mi-au pupat mana, a fost ce trebuie.

Am vazut apoi niste poze frumoase alb-negru cu niste femei din bucurestiul interbelic in portbagajul unui olcit abandonat, am dat cu subsemnatu' pentru oazele din bucuresti... Era cat p-aci sa nu raspund la telefonul public din parc care suna pentru mine. Eram prea ocupata sa ma intreb ce cred taximetristii aia de la colt despre telefonul ala care tot suna, si ce urmeaza, si sa ma gandesc ca e o zi frumoasa, si sa vad cu coada ochiului toti "spionii" de pe traseu cu care ma intalneam din 2 in 2 metri plimbandu-se nonsalant de parca nici nu ma cunosc. Noroc cu Maria care a venit nervoasa la mine si mi-a spus "suna telefonul, mai bine raspundeti pana nu deranjati tot parcul". Hehe...

Mi-am sustinut in continuare teoria cu lipsa regretelor si in fata donsoarei cu barca de hartie... Asa ca am scris o dorinta pe o barcuta, in lipsa unui regret. Sa va zic ce, sau nu se mai indeplineste?

Am trecut si eu pe la hippiotul nostalgic de 21 de ani, care nu stia despre ce sa fie nostalgic... si caruia i-am povestit din amintirile mele legate de anii 80.... am ajuns apoi cu celalalt la expozitie, si s-a terminat. Parca mai vroiam ceva.... dar s-a terminat, iar eu m-am bucurat ca am trecut prin experienta asta.

Am mancat apoi cu fetele care erau inca un pic ametite (ca si mine, de altfel), dupa joaca din labirint, si am plecat spre padure, la Iarmaroc Fest. Da' asta deja e alta poveste :)

L.E.: si cum s-a vazut expo de catre cineva de la Sapte Seri :)

joi, mai 21, 2009

In 10 plec


Ma duc la expo. Cum care expo? Asta:



Si sunt foarte, foarte bucuroasa ca am vazut ieri cartolina cu Regele Maidanezilor. Le gasiti tot acolo.

miercuri, mai 20, 2009

Get the bloody cow award!

Daca va stiti cu scurt metraje prin buzunare, uite ce va sugerez:



Si va mai sugerez sa cautati si celelalte filmulete de promovare pe youtube, sunt foarte tari! :D

Pentru mai multe detalii, jurizari si alte chestii, www.muuuvi.ro

Made by the hungarian... :D

vineri, mai 15, 2009

Me - teasing you

video

Va astept de luni pana duminca (da, saptamana asta) la Casa Mincu, sediul Ordinului Arhitectilor din Romania, in Str. Pictor Arthur Verona 19, unde se intampla expozitia si performance-ul (doar in weekend) Povestind Bucurestiul.

Si poate vad iar ca-mi dati cu chiul...

Se intampla

Se intampla sa intri in tot felul de lucruri si proiecte si intamplari... Asta ca alternativa la atunci cand se intampla sa nu ai absolut nimic de facut.

Si atunci umpli blogul cu muzica. Nu e rau, sper macar ca ati apucat sa o ascultati. Imi pare doar rau ca n-am mai apucat sa mai scriu mai nimic. (da, "mai"-ul e autoironic. Si suntem in luna mai).

Promit sa revin.

Intre timp... muzica, DJ! :D

Se aude cam prost... DAR mi s-a parut interesanta ideea :)

marți, mai 12, 2009

Cea mai scurta cale catre "zen"

Reminiscenta tot de la Rocknrolla - faza cea mai "deep" (cea cu pachetul de tigari). Monologul lui Johnny Quid.

Schumann.






luni, mai 11, 2009

Who's the real Rocknrolla?

Pe musiu Rocknrolla l-am vazut prima oara in februarie, si acum 2 saptamani a doua oara. Vad rar un film de doua ori, mai ales intr-un interval scurt. Inteleg ca a dezamagit pe cativa dintre fanii Guy Ritchie, mai ales pe cei care se asteptau la o continuare a trilogiei de care stim cu tontii. Ei bineeeee, mie mi-a placut foarte mult. Si tocmai chestia asta -ca a reusit sa-si pastreze stilul recognoscibil, facand in acelasi timp ceva diferit, mi-a placut cel mai mult.

De coloana sonora presupun ca e inutil sa va zic ca e de zile mari. DOO EGZEMPLE aci. Trebuie sa va avertizez ca THEY ARE DEEPLY ADDICTIVE. Eu smucesc din cap pe ele de ceva timp, si nu cred ca-mi trece prea curand. 




vineri, mai 08, 2009

Eram masochista de mica

Adica ascultam melodii triste cu lumina stinsa si sufeream. Cam cum sunt astia emo acum. Adica eram o mica emo. Nu ma taiam si nici nu-mi dadea prin cap sa fac asemenea chestii (m-am gandit doar la pastile prin clasa a 9-a, dar eram doar teribilista, n-as fi facut asa ceva ever), dar sufeream mult, si eram foarte neinteleasa. Ziceam eu. Cand am mai crescut un picut am trecut de la Sam Brown si alte siroposenii la The Who si al lor "Behind Blue Eyes". Fumam pe geam, cu usa de la camera incuiata, si imi imaginam ca melodia e despre mine. Ca doar am ochi albastri - duuuh... De aia remake-ul Limp Bizkit m-a lasat complet rece. Cand altii ascultau in delir pe biscuitii respectivi, eu ma simteam in lumea mea nemuritoare si rece, pentru ca suferisem cu ceva ani inainte pe ORIGINAL.

Si am dat pe YouTube peste clipusorul asta cu Dr House. O noua placere vinovata de-a mea. Da, recunosc, imi place si mie de mor tipul asta cinic, uratel si schiop.Adica Limp (ce ironie).
Admir felul (halul - pozitiv zicand) in care e construit personajul asta. Cel mai tare personaj neo-romantic. Sunt fascinata, ce sa mai.

miercuri, mai 06, 2009

oaaaaaaau, ce mi-am amintit

Cei trei purcelusi. My fave of them all.

Sonata lunii

Nu partea aia de Moonlight Sonata pe care o stie toata lumea drept Moonlight Sonata. Alta parte. Mmmm...

Pentru ca se intoarce

L-am pierdut toamna trecuta. Aveam bilet, dar am renuntat la el pentru o seara aparte. Ar trebui sa-mi para rau, dar nu obisnuiesc sa cultiv regrete. Mai ales ca se intoarce. Tot in septembrie. Si de data asta n-o sa-l mai schimb pe altul :)

Now in vienna theres ten pretty women
Theres a shoulder where death comes to cry
Theres a lobby with nine hundred windows
Theres a tree where the doves go to die
Theres a piece that was torn from the morning
And it hangs in the gallery of frost
Ay, ay, ay, ay
Take this waltz, take this waltz
Take this waltz with the clamp on its jaws

Oh I want you, I want you, I want you
On a chair with a dead magazine
In the cave at the tip of the lily
In some hallways where loves never been
On a bed where the moon has been sweating
In a cry filled with footsteps and sand
Ay, ay, ay, ay
Take this waltz, take this waltz
Take its broken waist in your hand

This waltz, this waltz, this waltz, this waltz
With its very own breath of brandy and death
Dragging its tail in the sea

Theres a concert hall in vienna
Where your mouth had a thousand reviews
Theres a bar where the boys have stopped talking
Theyve been sentenced to death by the blues
Ah, but who is it climbs to your picture
With a garland of freshly cut tears?
Ay, ay, ay, ay
Take this waltz, take this waltz
Take this waltz its been dying for years

Theres an attic where children are playing
Where Ive got to lie down with you soon
In a dream of hungarian lanterns
In the mist of some sweet afternoon
And Ill see what youve chained to your sorrow
All your sheep and your lilies of snow
Ay, ay, ay, ay
Take this waltz, take this waltz
With its Ill never forget you, you know!

This waltz, this waltz, this waltz, this waltz ...

And Ill dance with you in vienna
Ill be wearing a rivers disguise
The hyacinth wild on my shoulder,
My mouth on the dew of your thighs
And Ill bury my soul in a scrapbook,
With the photographs there, and the moss
And Ill yield to the flood of your beauty
My cheap violin and my cross
And youll carry me down on your dancing
To the pools that you lift on your wrist
Oh my love, oh my love
Take this waltz, take this waltz
Its yours now. its all that there is.

(FEDERICO GARCIA LORCA)

Sia - Soon We'll Be Found

No further comment

marți, mai 05, 2009

Mergem la Waldeeeeck

Am fost si data trecuta, in septembrie. A fost supraaglomerat si m-a deranjat faptul ca am fost calcata pe bataturi de o gramada de oameni care n-auzisera in viata lor de Waldeck. Erau acolo pentru ca stiau ca se intampla "ceva cool".

De data asta sper sa se tina de cuvant oamenii din organizare cu "biletele limitate" si sper ca cele doua zile sa fie de ajuns ca sa nu se mai creeze busculada.

In rest: ieee!!! Mergem la Waldeck!!!

luni, mai 04, 2009

In programul artistic de astazi: Au Revoir Simone

Preferata mea e "the lucky one". Dar Twitter-ul mi-a adus azi surpriza asta:




Si da, nu ma abtin, avem si pesa no2 - de care ziceam mai devreme:

Despre Bulgaria mea - numai de bine





























Cand am acceptat oferta de 1 mai la Nessebar am facut-o doar de dragul deciziilor spontane, din seria "de ce nu?", "si in definitiv ce am mai bun de facut", "cat poate fi de rau" etc. Stiam deja toate povestile cu hotii de masini, cu hotii de orice, cu politistii bulgari etc. Totusi faptul ca urma sa ne deplasam cu un autocar m-a facut sa trec peste toate chestiile astea. Stiam deja ca Bulgaria e o tara mai amarata ca a noastra, mai saracacioasa, mai pustie, nimic de genul "paradisul vacantelor" - mai ales pentru mine, care nu gust dixtractiile de genul Nisipurile de Aur, Albena sau ... Mamaia. Mai ales dupa ce am vazut cateva tarisoare si orase cu adevarat frumoase...


Peste ce am dat, la o distanta de cativa kilometri parcursi pe jos (spre marea mea mandrie), de la hotelul de 5 stele unde huzuream cu restul vanatorilor de "olinclusiv" a fost un colt de lume pe care nu-l asociam nicicum cu Bulgaria. Stradute intortocheate dar curate, monumente vechi din secolele 8-14... Ruine ingrijite si integrate cumva in tot restul peisajului... sau poate ca peisajul s-a construit in acord cu ruinele... Mancare buna, servire impecabila, un aer mai degraba grecesc decat bulgaresc, frumusete multa si neasteptata si - in ciuda hoardei de romani ce au navalit odata cu noi - putina liniste. Multe magazine de antichitati, si bazaruri in care pana si kitsch-ul arata mai...putin kitsch. Multa stradanie de a vinde produse locale si de a pastra unitatea arhitecturala inclusiv in incercarea de a vinde ochelari de soare (m-am intors cu o crema de maini cu ulei de masline indigena minunat de eficienta, fara parabeni, pe care am dat cam un euro). Cateva minute in care am putut sta cu picioarele atarnate deasupra nisipului, in fund, pe faleza, si am putut sa ma uit in zare, sa aud zgomotul marii, sa nu fie nici cald si nici frig, multi pescarusi si soare cat sa-i simt 2-3 raze pe fata.