luni, mai 26, 2008

PJ Harvey

Dupa ce m-a obsedat Silvia cu Henry Lee al ei din status, azi mi l-a trimis si Lulu. Pe Henry Lee, cu tot cu Nick Cave si PJ Harvey. Si asa mi-am adus eu aminte de doamna PJ Harvey care mi se parea absolut terifianta pe cand aveam fascinanta varsta de 14 anisori. Asa ca am zis sa ascult melodia de pe vremuri, cea al carei rost in lume imi parea inutil pe vremea Casablancai. Si anume "Down by the water". Am gasit doar o varianta live. Even better.

Pai da, cam bine. Ce inseamna dom'ne sa cresti si sa-ti vina mintea la cap!

Pisi, am gasit alta melodie de-a ta (ok, "de-ale tale"). Asta e pentru mine :))



Alina Zaharia - Pe locul 2
Asculta mai multe audio Blog »

Mama Omida is my middle name

Sunt schimbari dramatice de vreme. Cred.

M-au durut picioarele la trezire cum nu m-au mai durut de la ultima zapada sau ceva.

Au.

duminică, mai 25, 2008

Pingster travels to the countryside

Si in mult fum de gratar se gandeste ca...



...AR MANCA NISTE CAPSUNI!!!!!!! (forma corecta, in sfarsit, accordingly to the new doom)




Apare oala magica...



Pe care pingster o ataca, rapace.



Asa. Dupa aia plecam inapoi....



Catre BUCUREEEEEESTI...



Si cam atat...

joi, mai 22, 2008

De la distanta


...privind.

Imi amintesc cat eram de naiva si de sincera. O parte din naivitatea si din sinceritatea aia a ramas in mine si le aplic de fiecare data cand n-ar fi cazul. Dar totusi... m-am schimbat. Ma uit in oglinda de la baie de fiecare data cand ma demachiez sau ma spal pe maini. Si nu pot sa nu-mi aduc aminte...

... de seara aia cand ne-am certat (una din miile, de altfel, din asta era compusa marea noastra relatie). Abia ma mutasem aici. Aveam doar doua-trei saltele pe jos si un casetofon cu radio. Aveam si camera de la camin, dar preferam sa stau aici. Si in seara aia eram undeva in hol, stateam pe jos si mi se parea ca e sfarsitul lumii. Si a fost una dintre cele mai lungi seri din viata mea. Asa mi se parea atunci, de fapt. Pentru ca au urmat altele si mai lungi.

Si imi mai amintesc o seara. Ne-am certat pe strada. Plecam de la o petrecere din Rahova si ne-am certat crunt. Cu urlete. Iesisera niste oameni la geam....Ma certam cu tine intr-un fel in care cred (sper) ca nu mai sunt capabila sa ma mai cert. Am sarit intr-un taxi si am plans in hohote pana acasa. M-am culcat pe jos, desi aveam deja o canapea. Ai aparut pe la 5 dimineata si te-ai culcat pe jos cu mine. Si am dormit ca doi idioti pe jos.

Nu te regret. Dar imi amintesc.

Cam trebuie sa ascultati asta...

...si anume Lifeboat - Lovage

marți, mai 20, 2008

Seredipity


...este un loc in care am fost in seara asta. Frumos. Chiar frumos. Ceai bun, dragut, m-as fi dat si in leagan, dar masa noastra nu avea...

Turta dulce bunaaaaaa... Si biscuitii cu nuca si ciocoooo....

Sunt curioasa cine locuia in casuta draguta de catel. Ca nu era acasa.

Duminica organizeaza si milonga. Nice.

Mai mergem? :)

Poze de mare angajament

Captain Picard? We are ready to move. ENGAGE!


Rapita de extratereeeestriiiii!!!!! Poate din cauza ca am urechiuse de miss playboy...


Parfum de ingeri



Asteptand ingerii

La graine et le mulet


Azi am zis sa ingras porcul in (dupa) ajun si sa vad si eu intr-un soi de prelungiri un film de la festivalul de film european. Asa am ajuns la Cuscus cu chefal . Sunt multe de spus. In primul rand - un inceput chinuitor. Mai ales pentru starea mea de oboseala avansata. Un realism exagerat prin durata, dialoguri prelungite pana la limita suportabilitatii. Naturalete. In scena in care familia mananca impreuna duminica eram parca prezenta in sufrageria familiei arabe, torturata de discutiile inutile si ametita complet de camera care sarea dintr-un prim-plan in altul, urmarind dialogul.

Si a fost un punct in care totul s-a intors. A inceput cu cel de-al treilea refuz pe care batranul il primeste in tentativa de a pune bazele restaurantului, si se concretizeaza in dialogul dintre muzicanti, in fata barului. El elucideaza tot ce am vazut si de asemenea ce urmeaza sa vedem. E momentul de luciditate, de asemenea extraordinar de natural si amintind cumva prin personaje de scena vulturilor carcotasi din Cartea Junglei.

Filmul are in distributie o actrita care merita toata lauda. Cautand ulterior informatii pe google am aflat ca nu este doar parerea mea, ci si a lumii intregi. Sunt multe premii castigate de Hafsia Herz pentru performanta din Le grain et le mulet.

Fuga batranului dupa motoreta furata de copii, perseverenta, mai ca o intrece pe cea a lui Forrest Gump. Dar scena mea preferata ramane cea in care Rym o convinge pe mama ei sa mearga la petrecere. M-a convins si pe mine. I was there. Si aproape m-a facut sa plang.

Foarte tare de asemenea scena in care nora batranului face o criza de nervi din cauza infidelitatii sotului sau. Prea lunga, dar reala tocmai din cauza asta. Isterie care trece de orice limita. Disperare care iti intra pe sub piele. Lacrimi reale.

Si ... evident... dansul din buric. In cronicile parcurse pe internet exista opinii ca ar fi fost prea lunga. Eu cred ca tocmai asta a fost demonstratia. Un dans prea lung, un sacrificiu, o senzatie de tensiune pe care actrita o transmite dincolo de panza din tot sufletul.

E un film. Daca va credeti in stare, urmariti-l :)

duminică, mai 18, 2008

Monoloagele taximetristului - episodul 11 - Misoginul rutier


(deschid usa - el urla) - CUM VA CHEAMA? A, ok. Si unde mergeti? ... Cam nasol... Nasol. De acolo vin. Bine, n-am venit de acolo la comanda, dar am lasat pe cineva si am pornit usurel pe 1 mai.

...
...

(la un semafor) - aaa, n-am vazut ca era femeie, ca n-o lasam daca vedeam ca e femeie. Nu sunt misogin, dar femeile sunt rele rau la volan. N-aveam nimic cu ele daca nu faceam accident cu una. Nu eram cu masina asta, cu alta, cu o dacie din aia normala. Si n-am vazut eu ca era femeie, ca n-o lasam...

De fapt cu doua am facut accident, nu cu una singura. Trei de fapt. Doua mi-au intrat in portbagaj si una in usa din dreapta. Dar nu cu masina asta, cu alta. De fapt stai, a intrat una in mine si cand eram cu masina asta. Da, si in portbagaj la asta mi-a intrat una.

Ce-am patit odata... Femeia era nu stiu ce manager la nu stiu ce computer-systems din astea. Si am umblat de nebun 12 zile dupa ea, ca plecase dupa piese de calculator nu stiu unde dracu... in Thailanda, intr-o tara din asta... asiatica... in Bangkok, nu mai stiu unde dracu'. Si facea asta la politist "ca ce domnule, eu sunt femeie de afaceri, nu am timp sa vin sa dau declaratii". Da, asa zicea, ca ea e femeie de afaceri.

...
...

(suna telefonul)

"- Da, ma, unde esti? ... Auzi ma? Nu ma mai cobi atata. Auzi ma? Cum adica ca de ce iau curse cu voucher, pai da ma, da iau curse cu voucher intre 17 lei si 34 de lei. Acuma nu, nu sunt cu voucher. Baaa, ce ma enervezi, ti-am zis sa nu ma mai cobesti atata".

Dreapta aici? Of... cum ma prinde asta la telefon numai cand... conduc. Mereu ma suna. Nu, ca e cumnata-meu, nu e de asta... da' ma cobeste mereu.

sâmbătă, mai 17, 2008

Franturi

In primul rand... watch out. M-am apucat (din nou) de scoala de soferi. In urmatoarea perioada e mai bine sa stati in incinte. Nu se stie cum dau tocma' de voi...

In alta ordine de idei vin de la party-ul de la teatrul masca. Lume ok si yuppies (vorba lu' digitalu'). Muzica fainuta, mi-a placut conceptul cu luna si observatoarele si prostioarele alea de la peroni prin care vedeai lumea in mii de bucatele halucinante. (ma gandeam ca ar fi putut scrie pe ele "say no to drugs. Use this instead" :))).

Din urma, ne povestea ala de la protectia muncii, pe un ton foarte serios, despre accidentul de munca care consta in capsarea degetului. Rasete. El: "nu radeti, ca mi-a povestit o doamna mai demult in detaliu cum si-a capsat degetul. Dar amanuntit: cum s-a intamplat exact, cum a scos capsa...". Eu: "ERA EMO?". Rasete isterice. El nu cred ca stia ce e aia Emo.

Maine e ziua cea mai verde. O sa fiu pe baricade si voi o sa veniti la concert. Urmeaza noaptea cea mai muzeista. Nice. Me like it.

Mai multe la o ora mai decenta.

Naiti nait.

marți, mai 13, 2008

Peopleee, I neeeeeed volunteeeerrrrsssss

23-24 mai, care merge cu mine la Noaptea Galeriiilooooooorrrr??

Am nevoie de companieeeeee!!!!

Burger and the Pretty Boys


Imi doream sa scriu un articol cuprinzator despre experienta de duminica seara, de la Green Hours. Dar iata ca Lucica a facut-o inaintea mea si a spus cam tot ce as fi vrut eu sa spun. Asa ca tot ce-mi ramane de facut e sa pun aici un link catre articolul ei
Si sa va indemn sa il cititi.

Daca n-ati fost nu stiti ce-ati pierdut. Dar o sa stiti curand, dupa ce cititi...:D

Later edit: se pare ca bajetii au mai trecut pe la noi si ca exista chiar un documentar in dulcele grai fritz-esc despre asta. Nu inteleg nimic, dar imaginile sunt graitoare. Enjoy!:

Poezia care mi-a marcat adolescenta


...atunci m-am prins eu ca limba franceza suna bine rau de tot. Si toata poezia asta ma facea sa-mi creez tot felul de povesti in legatura cu Parisul. Si cu viata, in general. Si suna atat de frumos, chiar si cand vorbea despre suferinta...

Am avut un weekend frumos. Am multe de povestit. Iar in seara asta blestemul filmelor vazute cu Radu a lovit din nou. O alta catastrofa - 21. Kevin Spacey let me down. Un plus pentru D.O.P. - imaginea a fo ok. Un maaaaare minus pentru scenariu. Catastrofa completa. Iar regia sucked too.

Ne auzim data viitoare, cu povesti despre Ikea, Mall Baneasa, Burger and The Pretty Boys, Green Hours, Kumm si alte lucruri frumoase din weekend.

Uite poezia. Sper sa va placa cel putin la fel de tare cum mi-a placut mie cand aveam 15 ani.

Le Pont Mirabeau

Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Et nos amours
Faut-il qu'il m'en souvienne
La joie venait toujours après la peine

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

Les mains dans les mains restons face à face
Tandis que sous
Le pont de nos bras passe
Des éternels regards l'onde si lasse

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

L'amour s'en va comme cette eau courante
L'amour s'en va
Comme la vie est lente
Et comme l'Espérance est violente

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

Passent les jours et passent les semaines
Ni temps passé
Ni les amours reviennent
Sous le pont Mirabeau coule la Seine

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure

Guillaume Apollinaire (1880 - 1918)

Am primit azi ceva intr-un mare fel. Multumesc.

duminică, mai 11, 2008

Remixul koop e si mai tare, dar nu l-am gasit.

love, can i be love
love, could i ever really be loved
love, if you ever find me
i wonder will you try me
im so different than before

love, the kind that i dream of
it starts right here inside of me love
love, if you ever find me
i wonder will you try me
im so different than before
love i am so different than before

love, where are you waiting
in dark and smoky rooms
i hear you singing to me
love, let my voice take you
and the songs we'd make
would be so different than before
oh yes my love, if you ever find me
then i ask you try me
im so different than before

love i am so different

the word is our, the time has come
begin again and reinvent my love
make it strong with arms so long
its stretching out to everyone
and nothing replace this blissed out space
this what i wanted, this is what i made

every little things gonna be alright
one day soul mate youll be mine

love, this time you wont mistake me
im ready love for you to take me with you
love, if you ever find me i wonder will you try me
in so different than before

oh yes my love, i know when youve found me
youll wrap yourself all around me
so different than before
oh yes my love, i know you will show me
in words you never told me
so different than before

love i am so different
than before...

vineri, mai 09, 2008

Good News

17 Mai 2008, 13-21: Ziua cea mai verde, in Piata Revolutiei, Bucuresti, Romania
E verde pentru ca 15 din cele mai importante organizatii care au initiative de mediu iti prezinta proiectele lor, de la ora 13. Iar de la ora 17 iti canta Vita de Vie, Sarmalele reci, Byron si Krypton.

Eu ma bag. Voi?

miercuri, mai 07, 2008

Instructiuni de fericire

Uite cum ma invata Luci-k sa deal with bad experiences. Not working, but still... nice try. :)

Ce se mai intampla prin oras

Prin oras se intampla ca miroase a vara. La Green au inceput chestiile dragute.

Ne vedem p-acolo?

Radu imi sufla in casca ca are procent din vanzari. El sa fie sanatos... Noi tot ne vedem acolo :D

Vis ciudat

Se facea ca m-am trezit si ca imi era infernal de rau. Dar rau, tata, rau. M-am aruncat intr-un taxi condus de o femeie. O femeie cu opinii pe care si le-a exprimat tot drumul. Pe drum am primit un mesaj care m-a linistit, facandu-ma sa cred ca in ciuda faptului ca vomitasem de 3 ori la trezire saptamana incepe intr-un mod ok. Am ajuns la munca, am mancat o napolitana de la un coleg si mi s-a facut iar rau. Nu de la napolitana - aia chiar m-a calmat - ci asa, aiurea. Am plecat inapoi acasa. Am avut intentia sa iau 41, dar am esuat din nou intr-un taxi. Mi-era rau in continuare, dar eram linistita ca saptamana incepe ok. Am ajuns acasa si dintr-o conversatie ... cam aiurea pe care am starnit-o pe messenger am aflat ca proaspata mea relatie (sau ce credeam eu ca este un inceput de relatie) este de fapt doar o frumoasa relatie amicala si ca sunt complet idioata. Am aflat asta dupa ce am fost sa vomit din nou - m-am intors si toata informatia era acolo, pe monitor. Ciudat vis...
Se facea apoi ca m-am apucat sa scriu o carte, cartea pe care visez ca ma apuc sa o scriu de nu stiu cand. Si ca mergea chiar bine. Mai picam in melancolie blegoasa din cand in cand, dar faptul ca scriam de iesea fum din tastatura ma facea sa ma simt mai bine.
Am plecat mai apoi acasa la o prietena. Am baut un pahar de martini si ne-am uitat la o telenovela - visul devine, deci, din ce in ce mai bizar. Am dormit bizar de bine. M-am trezit, am ajuns la munca unde toate o luasera razna. Bancpost amestecat cu Vodafone. Toate joburile vietii erau pe capul meu.
Ajung acasa si visul atinge apogeul cand ma hotarasc sa ies in oras la... karaoke. N-aveam de gand sa cant, dar ma gandeam ca nu pot rata performantele muzicale ale altora... Intru in locul respectiv. Dupa vreo ora, toate fortele iadului se declansasera. Un grup de ceva ce pareau a fi adolescenti straini se stransesera in jurul mesei mele si zbierau in ritmuri de Like a virgin si Dancing queen. Scaunul imi trepida, ma tineam strans de o bere si tot universul se invartea. Aia deveneau din ce in ce mai isterici, scandau, se aclamau, isi smulgeau parul din cap, aproape ca incepusem sa vad stelute verzi. Dupa o ora jumate s-au calmat si a inceput o melodie 3SudEst.
Am plecat acasa amuzata, in bizareria visului.
M-am hotarat sa ma culc, nu inainte de a scrie un post pe blog.

luni, mai 05, 2008

Well guys... that's me

Inconjurata de relativitati... dar in cautarea adevarului absolut.

Cheers!

duminică, mai 04, 2008

Vacanta... intr-un fel

Pune niste bieti copii de asfalt intr-o cabana la munte, presara un pic de ploaie si atmosfera apasatoare si iata ce iese:











joi, mai 01, 2008

Vand demoni



Realizez ca am trait o mare iluzie. Am facut alegeri aleatorii. Am produs haos si am acceptat foarte mult haos pe care n-am stiut sa-l gestionez de fapt niciodata.

Am trait cu senzatia ca pot trece prin orice. Ca daca ceva nu-si lasa urmele pe pielea mea, nu lasa nici o urma in general. Ca ma regenerez cu viteza gandului.

Si ...ce sa vezi. Cand sa fac saritura in lungime vad ca nu ma tin picioarele. Ca am doua valize grele legate de ele, si un rucsac mare, burdusit, in spate. Bagaje de oboseala, de frustrari, de suparari, de nopti pierdute, de sperante batute peste fata, un orfelinat de demoni. Demonii mei, ai altora, ai nimanui. I-am cules pe toti de pe autostrada pe cand faceau autostopul si i-am lasat la destinatii diferite. Numai ca ei n-au coborat, de fapt, niciodata. Mi s-au suit in spate, mi-au intrat pe sub haine, mi s-au ascuns in par si in pantofi. M-au napadit.

Cumperi un demon?