marți, septembrie 25, 2007

Find the next level. Now!


Viata mea e ca un computer game. Episoade, situatii, monstrisori... Din cand in cand mai avansez cate un nivel... In timpul zilei e de obicei usor. E ca si cum m-as afla in locuri in care am mai fost, si mai am cate un trick, mai stiu peste ce sa sar, in fine... lejerean.

Seara in schimb, ai de-a face cu cate un monstru - incercare - treaba de genul asta. Cateodata e de bine. Cateodata tai capete fara nici o remuscare, dau cu sange pe pereti si ma culc zambind.

E, de data asta e grava. E ca si cum am de sarit o prapastie fara nici o sansa de reusita. Cred ca e undeva in spate o trambulina pe care o tot ratez, si ma arunc in gol. Si acuma m-am dus ca bolovanu', nene... M-am aruncat in neant pedaland si urland... Inca n-am atins pamantul dar stiu ca se apropie si stiu ca o sa ma zdrobesc.

Diseara o sa o iau de la capat si trebuie neaparat sa gasesc iesirea catre urmatorul nivel... Saptamana asta... Luna asta.... Anul asta....

duminică, septembrie 23, 2007

Uneori, duminicile sunt atat de obositoare...


... ca imi vine sa ma iau la bataie cu Darth Vader. Si uneori chiar o fac...
Sa fie din cauza ca ajung la locul faptei, iar unul din primii oameni cu care dau ochii seamana izbitor de tare cu fostul meu prieten?
Neah... a fost doar inca o zi lunga de filmare...

vineri, septembrie 21, 2007

Azi atat am sa va spun...

Ierarhia într-o firmă mare :

- şefi
- şefuţi
- futuţi
- răsfutuţi
- pulimea

marți, septembrie 18, 2007

Nu stiu exact ce sa spun...

Cred ca "432" e unul dintre cele mai bune motive pentru care nu vreau sa mai aud "ce bine era inainte de revolutie". Felul in care peretii aveau urechi si orice tampita de vanzatoare te putea legitima la orice ora... teama ca ai spus ceva aiurea, ca cineva asculta, ca cineva vede tot ce faci...

Eu n-am trait prea mult in perioada aia. Prin prisma unui copil de 7 ani lucrurile acelea erau firesti... Nu intelegeam de ce maica-mea se speria cand femeia de serviciu de la farmacia la care ea lucra venea cu cantecele noi "interzise", de ce uneori repetam lucruri auzite pe afara, la joaca - si ai mei se blocau instant si imi spuneau sa nu cumva sa repet si altcuiva "ca nu se stie cine aude", si nu intelegeam ce naiba e asa de amuzant la "in gradina lui Ion a turnat Nicu beton". Iar filmul asta vine sa completeze tot ce nu intelegeam. Tot ce se intampla ferit de intelegerea copiilor in perioada aia. Sunt lucruri de care am aflat apoi pe masura ce am crescut, diferenta este ca in seara asta am si trait putin din ele.

Au fost momente in care parca vroiam sa se termine mai repede filmul nu pentru ca mi s-ar fi parut plictisitor, ci pentru ca nu ai cum sa privesti acest film de pe margine. Nu ai cum sa rontai chilli nachos si sa admiri unghiul de filmare. Cand domnu' Bebe urla, urla la tine, iar cand receptionista vorbeste, pe tine te trateaza ca pe un gunoi.

In timpul filmului te revolti, te doare fizic, iti vajaie capul, ti-e frica. E imposibil sa ramai in sala de cinematograf. De cateva zile sunt total absenta, uit de la mana pan' la gura totul, ma simt de parca mi-am uitat mintea acasa. Si totusi, din momentul in care s-au stins luminile in sala m-am simtit de parca o mana puternica a iesit prin panza ecranului, m-a apucat de guler, m-a tras cu fata in mijlocul actiunii si m-a tinut acolo nemiscata pana s-au aprins luminile.

Si jur ca lucrul asta nu mi s-a mai intamplat pana acum. Cel putin nu la intensitatea asta...

luni, septembrie 17, 2007

Elena zice ca ar fi trebuit sa iasa cu sange...

E trist, dar e cam ca in viata... Te arunci... si...

Dar va las sa va uitati. Si aruncati cu pareri dupa aia.


sâmbătă, septembrie 15, 2007

Acum ... hm... 12 ani....

Luam ultimul examen - clasa a 8-a - cu canticelul de fata... Amintiri...

joi, septembrie 13, 2007

Doamnelor si domnilor, a innebunit pinguinu'

E oficial. Balaceanca, here I come.

I took up salsa lessons. No, this is not a joke. Problema e ca boala e contagioasa. Foarte contagioasa. Astfel incat am tarat multe alte persoane inocente si aparent sanatoase psihic in aceasta activitate extracuricurala.

Partea tare vine abia acum. IMI PLACE! :)

Dovezi concludente in ceea ce urmeaza (si aici) :



duminică, septembrie 09, 2007

vineri, septembrie 07, 2007

Oameni seriosi, vere...

Azi o fata de la Wu Xing (era sa emit judecati asupra capacitatii sale intelectuale, dar ma gandesc acum ca e posibil sa fi avut o zi proasta...) a dat un mail informativ la intreaga baza de date. Cum ca nush ce date de facturare s-au pierdut. Fatuca a facut insa o mica greseala: n-a folosit almighty BCC. Si ne-a trimis la toti in "TO".

Evident ca m-a mancat in... partea dorsala si am dat un reply to all. Celor aproximativ 100 de oameni (sau cati erau acolo) din lista. Am zis ceva ce se vroia haios, probabil pentru unii n-a fost decat iritant.

Am primit 4 (patru) reply-uri - doua in acelasi ton, unul care spunea (citez) : "VA ROG NU MAI TRIMITETI MESAJE AIUREA", si inca unul in care o duduie parea ingrijorata de spam.

Restul... nimic. N O T H I N G. Mie mi s-a parut asa... mai departe de spam, de ce s-ar intampla, de orice... mi s-a parut o fereastra in ziua asta, mi s-a parut un motiv de hai si zambet...

Oamenilor!! NU MAI FITI ATAT DE CENUSII!!! VA ROG!

joi, septembrie 06, 2007

Dupa ea... potopul


M-am dus si eu sa vaz minunea de thriller - wannabe cu Dragos Bucur in rol principal. Inca nu mi-am revenit. Sunt acasa de o ora si inca nu reusesc sa-mi revin. PEOPLE, EXACTLY HOW STUPID CAN YOU BE?



Sa o luam cu inceputul. Actiunea se desfasoara avandu-l in centru pe baiatul Stefan, lucrator la o agentie de publicitate (aflam asta cand intra la birou si vedem subtil undeva intr-un colt cuvantul "publicitate"). El este, dupa cum ne dam seama, un fel de account manager. In fine, intr-o buna zi, seful lui expat (adica gagiul ala american care acum vreo 2 ani se mai suia pe scena la coyote ugly cu baietii la cate o betie - afacerist de fel, petrecaret de meserie si actor de ocazie la romanica) vine si ii zice ca il face "sef pe proiectul Ralos". Intelegem ca e vorba de un client foarte important, si ca bajetul nostru va lucra cumva pe proiect ca account director sau ceva pe aproape. Singurul lucru pe care il aflam e ca exista pe undeva un slogan deosebit...



Aflam apoi usor-usurel ca marele proiect este o campanie pentru care e nevoie de o imagine. De fapt, principala preocupare a maretei agentii este sa hotarasca "imaginea campaniei". Adica fata, mutra... uau... de asemenea, e un lucru deosebit de important, pentru ca vorbim despre o campanie facuta pentru ATENTIE: Romania, Japonia si Anglia... The real shit, I tell ya.



In fine, asta e tartorele sef... sunt pe acolo niste oameni (3-4 in toata agentia)... nu ne dam seama exact cine ce face. Prietenul lui pare a fi art director - dupa monitor, zic...



Mai e o gagica (nevasta-sa din viata reala) care e un soi de secretara - traffic girl - in fine, ea este foarte smechera, stiindu-le pe toate. Astfel, in ziua in care intr-un acces de geniu our dude hotaraste ca imaginea CAMPANIEI va fi un cuplu, ea vine cu un plic mare si ii spune ca acolo sunt propunerile pentru o precampanie la picaturi de ochi. Sa se uite si el, ca sunt gata...



Tipul este bulversat de vreo 2 zile. Rau, in ultimul hal. Asa ca la drum de seara, da cu ochii de un panou mare cu Ralos si mutra femeii pentru care facuse o obsesie. Si mai bulversat, suna la traffic girl. Aia il lamureste: ca el, mare sef fiind, a facut o greseala si a aprobat pozele de la picaturi de ochi pentru mareata campanie Ralos. Printre picaturi, vedem si sloganul :"la o privire atenta alegi Ralos". Ma intreb daca si sloganul il incurcase tot de la picaturile de ochi, sau e vorba de sloganul genial de care era vorba in debutul filmului... in fine. Ideea de baza e ca asta face duda de dimineata, iar seara orasul e plin de panouri. Un buget imens de media de altfel, din cate se vede cu ochiul liber si la o privire nu asa atenta. Fata se prinsese de cacialma, bineinteles, dar nu a mai avut ce face, doar marele sef aprobase pozele. (Doamne, unde e lumea aia unde clientul nu vede si nu aproba nimic?!). Si ea, bineinteles, tampita fiind, n-a putut face nimic.



A doua zi vin si japonezii - evident ca peste noapte outdoorul fusese implementat si la ei, si il vazusera peste tot. Erau foarte incantati, mai ales ca au parte de o initiativa neasteptata de precampanie. Asa, din senin. Ma rog, aici mi-a picat si explicatia de "teasing" - ca aia avea logo, slogan tot pe mutra. Oricum, peste inca o zi se intoarce si seful din strainatate, incantat ca vazuse peste tot panoul in Londra.



Oamenii incearca acum sa gaseasca modela minune. Surpriza! Pozele aparusera din neant. Fata de la traffic zice ca "clientul nu apucase sa le vada, erau propunerile mele". Moama, fata tare! Deci avea pile la fotograf, si s-a dus ea la el si a platit o sedinta foto cu o bunesa numa ca sa se bage in fata -probabil tintea un job de creatie. Numai ca si aceasta teorie ne este daramata piece by piece. Fata nu-l cunoaste pe fotograf, caci se chinuie ceva sa faca rost de nr lui de telefon - afland cu stupoare ca a murit cumva intr-un fel stupid si atat. In fine, ajungem la concluzia ca fotograful era un om nebun, care facuse pozele, le lasase la usa agentiei si fugise. Fata de la trafic, venind prima in agentie (e clar ca era insetata de avansare) - le-a gasit, si a zis - mama, ce tare. O sa fac o propunere de precampanie la picaturile de ochi cu care lucreaza agentia.



Oricum, dupa toate cele seful expat e super incantat si ii zice gagiului - sef de ocazie - ca aia mari il vor pe el in anglia, si pe dude in japonia. Asa, scurt. Bine, adevarul e ca merita! Merita, nene. Adica intr-o zi sa scoti pe cheltuiala ta tot orasul + anglia +japonia plin de panouri cu mutra unei gagici bine, plus logo-ul clientului?



Trecand peste socul meu imens legat de perceptia scenaristei despre viata intr-o agentie de publicitate, intram in alte detalii. Omul nostru asculta non-stop un post de radio unde non-stop este acelasi individ (care incearca sa induca un andrei gheorghe, dar nu-i iese) si oameni care suna in direct. Si care sunt atat de falsi incat iti vine sa te dai cu capu' de spataru' din fata.



In tot filmul nici unul dintre protagonisti nu spune vreo vorba necuviincioasa. De unde trag concluzia ca actiunea se desfasoara intr-o lume ultra civilizata si sterila, intr-o agentie de publicitate model (probabil ca e populata de tocilarii din lumea advertisingului). E adevarat ca fata de la trafic rosteste o data "naiba" si o data "imi bag si eu picioarele". Shocking! In loc sa se gandeasca la datoria morala...



In alta ordine de idei, acest baiat Stefan despre care este vorba este exagerat de bogat. Nefiind patron de agentie, si din cate vedem - nici vreun sef de departament - (functia lui este oricum una incerta...stim doar ca lucreaza in publicitate) omul are ditamai jeep-ul, o vila mare cu gradina undeva la pipera, o sotie casnica, un copil in viata si inca 2 pe drum (aia e gravida cu gemeni), plus ca arunca peste tot - REPET, PESTE TOT - cu hartii de 500.000 lei vechi. Un portar ii vinde un pont? - 500.000. Un baiat ii mareste o fotografie? 500.000. Bai nene, pai vreau si eu sa lucrez in publicitate!! Ce? A, da, stai, chiar lucrez...



In rest, filmul este presarat cu replici a la America gen "nu trebuie sa treci prin asta singur. Poti vorbi cu mine!". "O cunosc? Pe cine? Stii foarte bine pe cine...". OMFG!


Vizionare placuta, asadar...


Cel mai prost film pe care l-am vazut in ultimii... multi ani. Thriller misterios MY ASS! La tiganci - combinat cu drame americane de duzina, combinat cu un pic de tenta locala moderna si mult, mult, enorm de mult material de atarnat la toaleta.





P.S.: Din cate se vede in debutul filmului, asociat producator este insasi mareata Mccann. Ba, asa o fi acolo? Ca daca da, tocmai mi-am stricat parerea... :P

marți, septembrie 04, 2007

I feel pretty, oh so pretty...

Multumesc, Praga!

Din cate puteti admira mai jos, pozele din Praga sunt cele care m-au consacrat.

De asemenea, de remarcat cum oamenii care cauta sex cu minore dot com ajung la mine in ograda, ca si cei care cauta la greu femei fara sutien (am fost si eu inspirata, deci, macar o data in viata).

Mai aflam cu mirare ca exista o melodie numita "pinguinul" si ca exista totusi oameni care cauta pe google "verzi si uscate".

Celui care cauta "oameni verzi" numai bine si la cat mai multe fotosinteze!

Domnule cu piramida, imi pare rau ca nu va pot ajuta, dar e bine ca ati incercat... Succese nebanuite va doresc, cu tot sufletul meu mic si rau!




3




13.64%




imagini praga
drill down313.64%ochelari de soare tip star treck
drill down29.09%www.sex cu minore.com
drill down14.55%casin
drill down14.55%2 trefla
drill down14.55%oameni verzi
drill down14.55%cand trebuie sa porti sutien
drill down14.55%cel mai tare om din lume
drill down14.55%fete fara sutien sub tricou
drill down14.55%cum pot discuta pe forumuri?
drill down14.55%verzi uscate
drill down14.55%verzi si uscate
drill down14.55%barcelona
drill down14.55%despre nori
drill down14.55%pinguinul melodia
drill down14.55%cum sa construiesti o piramida singur
drill down14.55%sms-uri funny cu injuraturi

duminică, septembrie 02, 2007