miercuri, august 29, 2007

While I was sleeping...

Nostalgic

Si imi amintesc cum era cand eram mica. Si imi amintesc cum eram. Si stiu exact cum eram, la dracu' parca acu' 4-5 ani te jucai cu mintea mea, si eu iti plangeam noaptea pe trepte... si la dracu', parca acum 2-3 ani ne certam nebuneste pe undeva prin Rahova... si tot atunci am mers tot drumul plangand cu taximetristul ala (nu, nu taximetristul George din Brasov- aia e alta poveste, pentru alta seara) si i-am plans tot drumul, si nu stia daca sa ma duca la urgente sau acasa...


Si parca acum vreo 3 ani imi spargeai usa cu sentimente de bunavointa, si parca tot atunci ti-am aruncat periuta de dinti pe geam...




Si parca acum 2 ani ma intrebai de sanatate si de pisica... ma intreb daca-s 2 sau 5... cred ca mai degraba 7... Am ajuns sa-mi masor batranetea in functie de tine. Sau de voi. Totuna.


Picior de broasca, inima de lacusta







marți, august 28, 2007

Inca un monolog al taximetristului


Episodul 9 - lectia de condus

In militari? E.... ce ma bucur... Imi plac cartierele astea: Militari, Drumu Taberei, sa mor eu, ma bucur cand aud. E lucru mare sa ai si noroc in viata asta.

Hoo, disperatule!! Unde te duci? Traiesti periculos, ai? Am vazut unu' mai devreme, cat p-aci sa incalece bordura! Era intr-un Renault - alta troaca de masina...Suflete de disperati ce sunt...

Hai, ma, baga-te in fata, ca nu omori pietonii! Uff, treceam pana acuma, ma baiatule...

Imi povestea o clienta mai devreme, era asistenta la urgenta. Si imi povestea de astia de vine cu accidente de masina. Eu i-am zis: in locul dumneavoastra i-as da una, sa moara mai repede. Disperati de viata ce sunt...

(in dreptul unei treceri de pietoni) : ce sa zic, l-ai legat in lant, ca murea dulau' pe zebra... Hai mai repede, ca nu moare asa usor...

Hai, ma Gogule, ca numa' domnisoarele isi iau masini asa mici...Ati vazut ce s-au inmultit femeile la volan? Mie mi-ar placea, asa, da' sa stie sa conduca... Nu asa, 700 de frane intr-un metru...
Femeile vor masini mai mici, sa nu scape-n accident. Da' mai e cate una asa, cum e asta din fata, de-si ia cate un cazan d-asta. Adevaru' e ca te simti mai in siguranta-n cazan decat intr-o bujie d-asta de trece masina peste tine. Fosta mea nevasta vroia cazan d-asta. Si i-am zis : ce vrei, ma femeie, tot masina e. Tot 3 pedale si-un schimbator. Dupa aia vroia Matiz. Bomba pe roti, va zic, asta e Matizu' - bomba pe roti. Te bate vantu' pe-autostrada. Da' i-a trecut, si si-a luat Olcit. Si a invatat sa o intretina. O singura data a zgariat - o - in parcare. Nu pe drum, a zgariato-n parcare. Dadea in spate si a dat asa, subtire, intr-un cazan d-asta. (treceam pe langa o dacie pe moarte, din 70 si ceva). I-a dat 300.000 si a scapat de el. Mare lucru sa inveti sa intretii o masina...

Eu d-aia merg numa' pe banda din dreapta, ca se gaseste cate un destept sa opreasca din senin la ei in fata la scara. Uite cum opresc... Gata, acuma pot sa trec, ca pana in intersectie nu mai opreste nici unu'.

Mama, ce derapaje pe nisipu' asta. Ce Romanie de rahat. Daca vedeai asa ceva in Germania mureai pe loc. Sau in alta tara in afara de Romania, Bulgaria sau Rusia.

Si ma uit la astia - nu mi-as lua Logan nici mort. Mai bine Trabant, va jur. Da' romanu' are o dambla -sa-si ia masina noua. Ma uit la toti colegii - toti si-a luat Logan, desi nu da 2 bani pe el. N-as da 10.000 de euro pe Logan nici mort...


luni, august 27, 2007

sâmbătă, august 25, 2007

Jurnalul turistului japonez - partea a VIII-a - Monaco

Femeile sunt la fel de fraiere peste tot


M-am agatat si eu de un marinar...


Porumbelu' pacii era acasa

Pesti numa' buni de acvariu



In vazu' lumii....tz tz tz

Am dat si pe la Grace Kelly...

O barcuta mica de-as avea... toata ziua cu ea m-as plimba...

Bajeti vanjosi de Monaco


We all live in a yellow submarine...
Vaporasu' lu' taticu










Jurnalul turistului japonez - partea a VII-a - Nisa

Hotelu' lu Negrescu

Masinuta de hippioti
Paznic de lux




Jurnalul turistului japonez - partea a VI-a - Aglomerata Andorra

Suricata de Andorra


Politist circar dirijand traficul infernal

Sa fie-al nostru? Sa fie-al lor?


Oameni ingramaditi intr-un mijloc de transport in comun

Rausor de munte...







Viciu







Call me cheesy

...dar asta e melodia care imi place mie de la cantareata asta.

Cerul dintr-o camera







06 Le Ciel Dans un...

vineri, august 24, 2007

Seria fictiunilor continua



Viata ca-n filme

,,- Trebuie sa vorbesc cu tine. Trebuie sa iti spun ceva si sper sa nu ma judeci. Daca mai stau o singura zi fara sa discut cu cineva imi va crapa capu' si n-am facut nici o branza. Mai intai beau un cappuccino si dupa aia iti zic tot.

...

...

Sa mor daca imi vine sa incep. La inceput am zis ca iau o gura de cafea si incep sa iti povestesc. Dar gustul ei m-a lovit cumva - m-am fript putin si la limba - si mintea mea a plecat putin de la subiect. Si apoi mi-a fost foarte greu sa intru la loc in atmosfera aia de confesiune in care eram cand am ajuns aici.

Bon. Cu tupeu. Iti zic direct, ok? Bun. M-am culcat, ma, cu el. Si gata. End of story. M-am culcat cu un barbat insurat si acuma incerc sa-mi dau seama daca ar fi fost ceva diferit in situatia in care n-ar fi fost insurat. Deja spun "insurat, insurat, insurat" si incepe sa-mi sune firesc. Rahat. Ba - am facut-o si p-asta.

Pai s-o iau de la capat. Stii care e cea mai tare faza? Ca am ajuns acolo, si fix in momentul in care am atins patu' cu mana, am vrut sa ma opresc. Da' nu de vinovatie sau din exces de moralitate. Neeee... Dar ma gandeam ca ar fi tare sa dau exact atunci o replica din aia de film, gen e mai bine sa ne oprim aici. Da' n-am putut, ma! Intotdeauna m-am intrebat cum e sa faci pe inabordabila - ca ne, ne, ne, ca sunt sensibila, ca nu e bine... Da' eu sa mor daca pot sa fiu asa. Cum simt ceva, cum ma transform in gaina unineuronala. Si s-a terminat...

Inca un cappuccino, va rog. Asa... Si am facut-o. E, na! Am facut-o. Si dupa aia am mai facut-o o data, ca deh, parca nu se valida adulteru' daca se intampla o singura data... Si dupa aia zaceam acolo si incercam sa-mi dau seama cum ma simt. Bai, e tare aiurea - sa nu iti dai seama cum te simti dupa ce faci sex cu barbatul dupa care umbli de atata vreme.

Si cum stateam eu si nu-mi dadeam seama cum ma simt, am zis sa-mi dau o mana de ajutor. Asa ca am dat-o din top si am sarit cu replica de film de la naftalina: chestia asta o sa ma afecteze cu siguranta. La care el : care? In momentul ala m-am prins ce simt. Adica m-am ridicat si m-am dus la baie, unde am bocit regulamentar. Pentru ca sunt iar Cealalta, si pentru ca Cealalta e musai sa jeleasca. Ca doar nu-s vreo d-aia de fura barbatii altora. Si am bocit pana mi-am revenit.

Si acuma vine finalul de mare angajament: m-am intors de la baie, cu un aer trist. Studiat in oglinda, normal. Sprancenele perfect aliniate, ravaseala venea doar cumva din interior - din ochi. Asta statea intr-o rana si fuma. Cred ca se gandea la prostu' pe care vrea sa-l concedieze. Si m-am asezat pe pat asa, putin tematoare, cat sa simta ca ceva nu e in regula. Fix in secunda in care s-a uitat la mine, am dat cea mai tare replica la care ma puteam gandi vreodata: daca dorm aici am sa-mi doresc mai mult. Asa ca plec. Bai! Bai! Bai, in secunda aia am citit toata nefericirea de care un mascul e in stare clipocindu-i in ochi. Tacea saracu', dar cumva zbiera prin toti porii: de ce am futut o trista? de ce?
S-a dus dracu' moment artistic, s-a zgariat placa, s-a oprit muzica. Mi-am facut iesirea repede. As fi vrut macar sa port tocuri, si sa ma unduiesc cu pasi de felina pana la usa. Urma privirea peste umar - glaciala - stil Greta Garbo. Cut. Fata lui privind inspre usa. Cut. Usa facand usor... usor... fin... CLICK. THE END!



- Asa, si?

- Si ce?

- Pai te-a mai sunat?"


miercuri, august 22, 2007

Retrospective


Cum mai face omu' cand e singur pe acasa... sau la drum de seara. O retrospectiva nu strica nicicand. Fie ca e sfarsit de an, sfarsit de zi, inceput de criza de nervi... Fiecare retrospectiva are logica ei.
Incepand cu discursul avut in clasa a 12-a in fata unui prieten cu capu' pe bar, continuand cu discursurile de despartire de clovnii din timpul facultatii... terminand cu promisiunile de "om matur" facute in gand din cand in cand... Toate astea intra in retrospectiva.

Si ce te faci cand directivele au fost respectate si asta nu are nici o valoare? :) Pai e simplu: produci material nou de retrospectiva...


Just get into the mood

Get this widget | Share | Track details

Cantecel di amor

Get this widget Share Track details

luni, august 20, 2007

Pe jumatate adevarat

You Are Rum

You're the life of the party, and a total flirt
You are also pretty picky about what you drink
Only the finest labels and best mixed cocktails will do
Except if you're dieting - then it's Diet Coke and Bacardi all the way

sâmbătă, august 18, 2007

Have a nice weekend in continuare

Oldies

Pe vremea aia, oamenii astia faceau clipuri cum se mai fac inca la noi... :P

Fragmente

din ceva ce sa nu ratati daca ajungeti la Barcelona.








Manifest


E cald. Stam in pat. Mana ta imi mangaie parul. Pare dragut, dar e un gest automat. Ca si cum ti-ai curata unghiile de mizerie. E cald. Mi-as dori un ventilator imens atarnat de tavan - atunci imaginea noastra zacand semi-dezbracati in pat, vazuta de sus, ar parea scoasa dintr-un film cu mafioti si tarfe.

Imi vine sa iti spun ceva. Imi vine sa spun ca te iubesc. Imi vine sa spun ca te-as omori cu mainile goale. Imi vine sa iti dau o palma care sa isi lase semnul pe fata ta pana in ziua in care o sa mori. Imi testez muschii faciali - sunt blocati, asa ca mai bine nu iti mai spun nimic.

Cat de lunga a fost ultima secunda... Ma apasa aerul, ma apasa temperatura, ma apasa clima. Meridiane, paralele, linii imaginare vin sa ma striveasca, sa ma faca sa stau acolo si sa iti accept prezenta total indiferenta.

Tip. Ma ridic in picioare in pat si tip. Te uiti la mine putin speriat. Casti ochii si parca m-ai intreba ce am, dar tipatul meu a fost atat de ascutit si de brusc incat o intrebare atat de banala ar fi o alegere foarte proasta pentru tine in momentul ala. Ma uit la tine, fix, iti tintuiesc pupilele si mai tip o data. De data asta tipatul e lung, zeci de secunde tip fara oprire, fara sa respir, fara variatii de intensitate. Cred ca ai suna la politie in momentul asta. In fata ta e o straina care zbiara. Zbiara inexplicabil, zbiara din senin, zbiara tare si pana la urma deranjant. Ma opresc din tipat, imi sterg o lacrima din ochiul stang aparuta de la efort, caldura si raza de soare in care vibreaza praful - singura care intra pe fereastra.

Esti socat. Am reusit! As mai tipa inca o data, dar deja cu asta te-ai obisnuit. Asa ca rad tare, sar, cobor din pat si arunc cu toate obiectele din camera. Plin de cioburi, plin de viata, de culoare. Vrei sa te ridici din pat si sa ma tii de maini, dar incep sa tip din nou atat de tare incat ti-e teama sa te apropii si te indrepti catre usa. Dar eu iti sar in cale, si merg cu spatele catre usa, tipand si ranzandu-ti in fata. Ma pun in prag. Eu rad, tie ti-e teama sa te apropii. Rad, ma, rad, ca imi imaginez cum ar fi sa iti tip acum direct in fata si tie sa ti se dea parul pe spate - ca in desene animate.

Da, e adevarat, e ceva contagios. Eu sunt contagioasa. Daca te apropii de mine si ma saruti s-ar putea sa iti intru in sange, sa iti intru in piele, s-ar putea sa incepi sa vezi lumea prin ochii mei iar eu s-ar putea sa incep sa simt gustul mancarii asa cum il simti tu. Ramai acolo. Ramai.

Rup in fasii toate bucatile de materiale textile pe care le gasesc si le arunc in aer. E vesel, e frumos! Daca ar exista acum in tavan ventilatorul ala imens... Trebuie sa-ti revii, trebuie sa iti dai seama ca traiesti, ca iti circula sange in vene, ca iti functioneaza corpul!

De ce pari speriat? De ce faci pe normalul? Nu suntem cu totii niste normali mimand nebunia? De ce dracu' ti-ai da arama pe fata tocmai in momentul asta? Uite, sa iti spun ceva: acuma ai ocazia sa imi dovedesti cat de nebun esti. Poti sa demonstrezi ca nu esti doar un alt stupid.

E cald si se face din ce in ce mai cald... Te-ai plictisit sa ma tot mangai ritmic pe par fara nici un sens. Ti-a amortit si bratul, asa ca il tragi usor de sub ceafa mea si te intorci cu spatele.

In the Waiting Line

Intinsa pe 5 scaune. Farurile vin, vin, vin. Ingustez ochii si luminitele se transforma in raze. Imi intra in ochi, imi ies pe undeva prin ceafa, si merg cu ele. Stau pe loc, ele trec pe langa mine si in acelasi timp corpul meu prinde viteza luminii.
Fiecare scanteie danseaza pe muzica. Muzica... muzica face tot. Cat mai e pana la Budapesta?

vineri, august 17, 2007

Jurnalul turistului japonez - episodul V- Costa Brava

Tossa del Mar

Ce naiba or fi astea?

Efectul sangria: inainte

Efectul sangria: dupa...



Fiul lui Marilyn Manson is alive in Tossa del Mar


Jurnalul turistului japonez - episodul IV- Barcelona

Pinguin derutat in catedrala lu' Gaudi


Facem o miuta?



Mai, grija sa nu cazi d-acolo...



Un contact util...


Noroc c-o sprijineam eu...


Pinguin sedat de fantanile din Piata Spaniei



Pinguin dezorientat de aceleasi fantani





O bucatica din fantanile cu pricina

Jurnalul turistului japonez - episodul III - Cannes

Se intampla si la case mai mari...

Un peste cat un muc de tigara

Mania peliculei



Palmieru' asta o fi pe bune?


Pinguin mandru de bolovanul mare pe care tocmai l-a ouat



Picior de pinguin in nisip frantuzesc scaldat de mediterana