sâmbătă, iunie 30, 2007

Something special




Ce m-a atins pe mine cel mai tare la prima zi de Bestival. Nu stiu ce senzatie o sa va creeze voua asa, luat de pe youtube. Dar live pe mine m-a facut praf. Rau. Watch and... cry, or whatever. Hooverphonic - Vinegar and Salt.



P.S.: da, si varianta asta e tot un live. Pe care l-au transformat intr-un clip.

miercuri, iunie 27, 2007

Dragostea are cod de bare





Am si eu o intrebare. Bai nene, voi v-ati apucat vreodata sa agatati la supermarket? Stau acum si ma gandesc... niciodata... NICIODATA supermarketul nu mi-a provocat incrucisari de trasee cu juni bine. Ni-cio-da-ta.

Cu toate astea, in toate filmele posibile supermarketul e cel mai tare afrodisiac. Oamenii se indragostesc, se impaca, se imprietenesc, si-o trag la supermarket. Toate chestiile importante se intampla intr-un supermarket. Cand te astepti mai putin... faci un pas cu spatele analizand eticheta de iaurt degresat si... poc! Ca sa vezi, dragostea vietii tale se uita la sacii menajeri, manifestand o evidenta dificultate de alegere. De aici pana la copii, catei, divort... e doar o roata de carucior.

Mi-am intrebat si prietenii, poate sunt eu depasita: cum e cu agatamentele in aroma de peste congelat? Nimic! Nici un rezultat. Cred ca lumea se ascunde de mine. Cred ca e o mare conspiratie, cu totii va gasiti perechea la casa de marcat si nu vreti sa va stiu secretul. E mai aiurea decat sa zici ca l-ai gasit pe net, huh? Da' io stiu ma. Io stiu! Cand va tineti de manuta la stop si va pupati asa - din varful buzelor, cand o tii pe genunchi in tramvai desi se apropie lejer de suta de kile, cand stati pe paturica la picnic pe iarba din fata blocului - DE FIECARE DATA EU STIU ca dragostea voastra a inflorit intre rafturile de branzeturi.

Asa ca data viitoare cand va pregatiri cosurile de agatamente, fiti vigilenti! Nu se stie de dupa ce conserva ochii mei de vultur va pandesc!!

Praga in imagini

I-am promis Dianei acum o saptamana daca nu mai bine, ca voi posta la mine pe blog poze din Praga, de anul trecut. Ei, lenea m-a prins, am mai si uitat, dar uite ca ma tin acum de cuvant.





















































Ia-ma de brat si citeste-mi in palma


Am luat o boala noua. Adica un scris pe mana, de la proro. Uite, domnule draga, ce am de spus.

O dau mai departe la Winona, la Adina, la fata speriata de melci , la filozofu' amator si la care mai vrea care mai doreste care mai pofteste, 3 la 10.000.

INVIORAREAAAAA - sau "she was such a good girl to me" sau "oh la".

Ok, recunosc, ma distreaza puiu' asta meloman de mor, si caut prilej sa-l postez :P

The Kooks - Ooh La...

Ca sa fiu si eu in randul lumii

O melodie Incubus care imi place.

Love Hurt - Incubu...

marți, iunie 26, 2007

Caldura mare...

E atat de cald ca mi se sufoca lentilele ochelarilor. Stau in balcon si beau un ness cu fructoza. Nu cu zahar, ca ala stimuleaza productia de diabet. Asta... de insulina am vrut sa zic. E de la caldura.
Porcaria asta de laptop imi frige genunchii. Nu il tin cum trebuie, si nici nu am chef.

Cum va ziceam. Azi dimineata pe la 5 m-am dus sa beau apa. Apa din frigider. Aveam un butoias din ala de 5 chile - Bucovina. Il ridic - ma nene, cam usureanu, asa. Ma uit in el - cred ca mai avea cam un litru. Bai, jur ca atunci cand l-am bagat in frigider avea vreo 3 si ceva in el. M-am speriat, normal ca m-am speriat. Am zis: opa, asta s-a scurs. Pun mana pe acolo, orbecai (ca nu aveam ochelarii), nimic. La faza asta deja m-am speriat rau. Aproape ca m-am panicat, la naiba. Am vazut si un film cam dubios inainte sa adorm. Adicatelea carevasazica cine a intrat bai frate la mine in casa sa imi bea apa din frigider?

Pana la urma ratiunea a vorbit. E clar ca totusi a picat apa pe undeva. Evident, era toata colectata undeva sub sertarul cu rosii. Am luat un prosop repede. Bai nene, era rece rau. Rau de tot.

Stau si ma aberez aici. E asa de cald...Sa cante muzica, lautar...

On My Balcony.mp3

luni, iunie 25, 2007

Grupul oamenilor CEI mai carcotasi comenteaza


Cum bai nene, cum?! Cum??? Incerc de o luna de zile sa zic si tot uit.

Cum mai nenea Lucian Dobrovicescu (ca doar de aia exista comunicate de presa) sa zici chestea asta cu litera mare?

Ma, nu stiu de ce, oi fi eu tampita de la mama natura, dar aveam senzatia ca atunci cand agentia aia te angajeaza, in job description-ul respectiv scrie clar si raspicat ca trebuie sa fii cunoscator excelent al limbii romane -cu tot ce presupune ea.

Timp de cateva zile am stat si m-am gandit: mai nene, o fi vreo expresie gresita intentionat, ceva celebru rostit de tovarasu', ceva - si nu sunt eu la curent (desi deja era ingrijorator - treaba asta s-ar fi bazat totusi pe NO-TO-RI-E-TA-TE).

Un copywriter bun ar trebui sa aibe pe langa talentul ala nativ, pe langa nebunie, si o doza de cunostinte. De preferinta gramaticale. Daca nu are, intreaba. Pune un junior mai tocilar sa se uite peste text. (da, era o gluma). Reformulez: daca nu are, si le construieste.

Sunt constienta de faptul ca marea majoritate a publicului tinta nu o sa perceapa greseala. Dar asta nu o face sa fie ... de trecut cu vederea. Mi se pare...cam nasol, domnule copywriter. Cam nasol.

Meserie cool, lejeritate cat cuprinde, da' deja la greseli de genul asta mi se pare ca nu prea e voie.

marți, iunie 19, 2007

Duminica sunt posedata


Invariabil, duminica sunt nefericita. Rau. Cu sau fara motiv, sunt extrem de nefericita. A existat recent o scurta perioada de timp in care duminicile ma plictiseau, dar nici macar atunci nu erau fericite, ci doar anoste.

Singura perioada in care duminicile imi placeau la nebunie a fost cea dintre clasa a 10-a si clasa a 12-a. Sambata ieseam in club (discoteca, whatever :p) si ma intorceam undeva intre 4 si 6 dimineata. A doua zi faceam ochi pe la 12, cand ai mei erau deja plecati la tara. Ce misto! Nu trebuia sa suport pe nimeni, imi suportam mahmureala cu stoicism (daca era cazul), in balcon, cu o cafea in brate... apoi pe la 4-5 ma apucam de cartofi prajiti, si asa de tare imi placea ca am toata casa numai pentru mine... ca imi insir masa unde vreau, ca mananc ce vreau, ca nu ma bate absolut nimeni la cap... Chiar aveam senzatia aia tampita ca toata lumea e a mea.

Acum e exact invers. Ma trezesc singura pe la pranz si imi vine sa ma dau cu capul de pereti; stiu ca a doua zi trebuie sa ma duc la serviciu; n-am chef de nimic; nu vreau sa vad nici un soare; mi-e lene sa fac de mancare; balconul ma deprima ingrozitor si el pentru ca e mare si gol. Vreau sa imi sune telefonul pana ii moare bateria si in acelasi timp imi vine sa-l inchid si sa nu aud pe nimeni care sa-mi faca vreo propunere de duminica seara pe care trebuie s-o refuz pentru ca ... pe bune ca nu ma simt in stare sa ies din casa sau sa vad pe cineva. Duminica sunt genul ala de persoana care nu te lasa nici sa mori nici sa traiesti.

Cam asta. Ma gandeam sa sterg duminicile din calendar. Ar fi sambata si sambata bis. Mi-as putea da la produs niste calendare, ceva... s-ar rezolva cumva. Da' problema e urmatoarea: cum ma duc eu la munca luni direct dupa party-ul de sambata? A? Va intreb eu pe voi... :)

duminică, iunie 17, 2007

Dar sa ne veselim, viata e scurta


Vorba ceea : "smile, and the world will smile with you". Ce nu spune cantecelu' e ca daca plangi, lumea face direct pipi pe plansu' tau (va rog, observati finetea exprimarii).

Da ma, da. Sunt trista de imi vine sa zgarii peretii cu unghiile. Sunt trista, zac trista, si inauntru sunt cumva furioasa. Sunt foarte furioasa. Ca-n bancu' cu cainele rau, care se consuma interior.

Altfel, ce as putea sa spun. Sunt eu din nou. Vorbesc singura in baie la 7 dimineata si sprijin borduri la 6 dimineata cautand taxiuri. Imi sorb cocktailurile cu nesat in noptile din weekend, si dorm ziua sperand sa se duca dracu' mai repede saptamana. Am poate in compozitie o doza ceva mai mare de dispret, si una mai mica de lasitate. Dar e cam acelasi drac. Hainele imi miros din nou a tutun si cefele taximetristilor arata mereu cam la fel. Imi pun aceleasi intrebari pe drum, luna are aceeasi moaca in dreptul gradinii botanice atunci cand ajung acasa suficient de devreme cat sa o prind atarnata de cer. Sunt din nou fericita ca am reusit in sfarsit sa spal vasele, si chiuveta de la baie ma face fericita atunci cand luceste in sfarsit. Am aceeasi senzatie de plutire cand ma tarasc duminica seara pana la chiosc sa-mi iau o inghetata si o paine, si am aceleasi pietre de moara legate de picioare cand ma trezesc dimineata. Scormonesc mereu dupa mancare in frigider si mor de foame pentru ca mi-e lene sa ma duc dupa paine, pentru ca nu e inca duminica seara. Apa de la chiuveta imi face din nou rau cand sunt mahmura, pentru ca mi-a fost prea lene sa ma duc sa imi iau o sticla de apa plata de jos, de la 3 metri de bloc.

Imi bag din nou cu discretie picioarele in tot ce m-ar putea echilibra. Sunt, cum s-ar zice, din nou un soi dubios de javra.

Pierd din nou timpul cu nesimtire, desi sunt intr-o continua criza de timp.

Si, cum zicea cineva (hello you) de curand, singuratatea e pentru mine o virtute. Nu poti fi inteligenta si fericita 1) in romania 2)intr-o lume cu 99% barbati porci 3) intr-o lume de rahat in general.

Cheers, darlin'!

vineri, iunie 15, 2007

Tentativa de inviorare de vineri dimineata

Dexys Midnight Runners + Save Feris = Come on Eileen





Ce face vremea din om sau Dire Straits - Private Investigations

M-am scufundat iar in tristete de mi-am ajuns pana undeva in calcaiul stang. Zac si gandesc: o zi banala cu un final patetic. Dar melodia e frumoasa. Enjoy! :)


It's a mystery to me
The game commences
For the usual fee
Plus expenses
Confidential information
Its in a diary
This is my investigation
Its not a public inquiry

I go checking out the report
Digging up the dirt
You get to meet all sorts
In the line of work
Treachery and treason
Theres always an excuse for it
And when I find the reason
I still cant get used to it

And what have you got at the end of the day ?
What have you got to take away ?
A bottle of whisky and a new set of lies
Blinds on the window and a pain behind the eyes

Scarred for life
No compensation
Private investigations

luni, iunie 11, 2007

Monoloagele taximetristului reloaded (with a little help from my friends)

Episodul 6 - O fobie pentru fiecare

"Uff, ce cald e. E nenorocire, stiti? E ne-n0-ro-ci-re. Toate bacteriile care plutesc in aer sunt acum fericite. Nu tu vant sa le rasfire, nimc. Stau in caldura si se inmultesc si ne intra noua in gura, pe nas, in ochi, in urechi...

Uite, daca deschid geamul, navalesc peste noi. Armate ntregi de bacterii. Ma intreb unde merge societatea asta.

I uite si maturatorii... cum valseza ei prin nori de praf... ta-da-da, ta-da-da. Ei sunt parte din plan... Asa dragutilor, asa, ridicati praful ca sa ne intre mai usor in urechi si in nas si in gura si in ochi. Asa, valsati, valsati.

Suntem o generatie bolnava. Ieri am facut otita. La urechea asta (intorcandu-se spre mine). Am deschis geamul putin, si gata. Otita. Du-te la doctor, fa injectii, tratamente. Nu cred ca mai e nimeni sanatos in lumea asta in ziua de azi."


Episodul 7 - Conspiratia Becali-Hrebenciuc (via Ioana, traiasca copy paste)

"Vedeti domnisoara cladirea asta. Cica e cea mai mare din tara, daca nu din Iuropa. Are 23 de etaje. Cate? Nu domn'soara. 23 va zic io. I-am dus aseara pe patroni. Adica nu stiu daca era chiar patroni da ei construia. Si mi-au zis domn'soara 23 are. Baieti destepti domne. Ce ti si cu tara asta, cica nu e bani. Lasa-ma domne nu e bani. Ca toti astia care e la guvern sunt niste vai mama lor. (Ii suna telefonu): Da, 'na seara domnu Paul! Unde? Da vin. Pentru dumneavoastra? Pe cine? A... Paula... Da, o stiu. Parca v-am mai adus-o o data. La cat s-o iau? La 2... Da domnu' Paul. V-o aduc s-apoi o ridic pe la 2. Da sefu'!"...Asa domn'soara. Ca astia de la guvern e destepti ei asa. Ca il stiu io pe un mare boss de p-acolo. Acuma stiti cum e, nu pot sa zic cine e, secret profesional domn'soara, da e mare asta, merge tot timpul numa cu mine. Ca na lucrez demult si ii stiu pe toti astia din lumea monderna...moner..Cum e domnisoara? Asa... Mondena, da, tot timpu' ma incurc. Si astia are o mare conspiratie... Ce crezi domn'soara ca ei isi imparte asa sarcinile. De unde. Toti stiu pe toti. Stiti cand a fost indundatiile alea prin tara d-a construit Jiji case peste tot? Credeti ca a fost banii lui Jiji? Ha ha. De unde domn'soara. Va spun eu. Am un prieten la senat. Il stiu demult, de 10 de ani de cand practic taximetria. Il stiti pe Hrebenciuc? Ati auzit nu? Il stiu si p-asta ca-l mai iau pe fiisu. Asa, Hrebenciuc e ruda domn'soara cu Jiji. E fin. Si Hrebenciuc are toata Moldova domn'soara. Stiti de ce are toata Moldova? Nu stiti. Ca si-a pus el toti finii pe la primarii si prefecturi. Si cand a venit inundatiile i-a dat el bani lui Jiji sa faca casele in taina. Fara presa, fara nimic. Baiat destept! Ce i-a zis lu Jiji. Bai Jiji io is cu guvernu, cu statu cu astea, tu esti cu fotbalu. Fa tu niste case pe banii mei, ca bietii oameni e vai de mama lor, si zi ca le-ai facut tu, ca de nu io am belele. Si uite asa a facut Jiji case de milioane de euro. Pe banii lu' Hrebenciuc... Nu's domnsoara banii lui Jiji. E o mare conspiratie. Pai toti astia de la guvern e rude, veri, fini, nasi. De ce credeti ca nu mai intra nimeni. E un fel de "Casa Nostra"...Aici? Asa... Ii suna telefonu: "Stati asa ca e o fata de-a mea, tre s-o duc la un prieten, client vechi d-al meu. Alo.. Sarumana Paula."

Episodul 8 - Nimfomana din Ofis ( via Alex - sper ca imi amintesc povestea asa cum trebuie :) )

(un tip gras, cu o bluza slinoasa de trening, un singur dinte in fata, tuciuriu)

"Ba, frate, cum sunt si femeile astea. Am dat eu de una o data, una buna rau de tot. Blonda, cur, tate, fusta scurta, tot ce vrei. Am luat-o de acasa si am dus-o la clubu ala - cum ii zice - ala din centru, din amzei - ala, ofis, asa, ofis. Si cand ajungem acolo, incepe aia sa imi zica ca daca nu vreau sa vin cu ea, ca face ea cinste, ca pot sa las aparatul pornit cat stam acolo, lucruri din astea. Si m-am dus, na. Ca era buna rau.

Intram noi acolo, incepe asta sa bea, si stam stam stam, face asta cinste cu nu stiu cate uischeane. La un moment-dat ca sa plecam, sa o duc inapoi acasa. O plimb prin tot bucurestiu, iti dai seama cat se facuse pa aparat, cat am stat si acolo la ofis, si am dus-o inapoi acasa. Am uitat sa iti zic ca statea in ditamai vila.

Ajungem in fata casei, incepe iar asta sa se roage de mine, ca nu vreau sa urc, ca nu stiu ce, ca e singura... Si m-am dus, ca era buna rau. Intram in casa, isi mai pune de baut, si incepe sa zica, ca ei ii place de mine, ca daca ma culc cu ea imi da bani, incepe sa se alinte.... pana la urma ce sa fac, m-am culcat cu ea, ca arata bine si sunt baiat fin. Si mi-a platit tot cat era pa aparat seara aia, si mi-a mai dat si niste bani in plus.

Si ma mai suna din cand in cand, nu scap da ea deloc. Cum are chef, cum ma suna."




miercuri, iunie 06, 2007

Monoloagele taximetristului



Episodul 1 - Camelia din Galati

"Domnisoara, ce ziceti de treburile astea cu profesoara si baiatu'? Dar, nu va suparati ca va intreb, dumneavoastra nu locuiti in Romania? Nu, domnisoara, nu de la televizor, ca aia vorbeste repede taca-taca-taca-taca, nu intelegi nimic, iti intra pe o ureche si iese pe cealalta. Eu citesc ziarele. Acolo ai timp, domnule, poti sa intelegi ceva...
...
Si totusi ce credeti de profesoara? Cica vor astia sa o inchida. Auzi, ca in America au inchis cateva. Niste nimfomane. Ce stie ei baietii de 16 ani. Nu pot sa traiesc fara tine. Ce e asta, domnisoara? Cum? Da, aveti dreptate - asa vad ei lucrurile.
...
Am patit si eu ceva, in iarna lui 86 - atunci traiam inca cu ai mei, si mama traia, Dumnezeu s-o odihneasca! Mergeam cu taxiu' pe strada, si vad o fata. Desculta, vai mama ei, mergea prin zapada. Am oprit, m-am dat jos: ce-i fa hai cu tine? Ca n-are unde sa se duca. Era din Galati, o daduse afara barba-so, si mai era si bortoasa in 3 luni. Camelia o chema. Si mi s-a facut mila, domnisoara, v-am zis, desculta era, cu picioarele in zapada. Si i-am zis : fa, io te iau cu mine, da' la primavara, cum da firu' ierbii, iti iei hangaralele si te duci. Nu ma intereseaza unde, da' te duci unde vezi cu ochii. Io te scot din iarna, da' nu pot sa vad de tine.
Si am luat-o acasa, domnisoara. Mama a carait, normal, ca ce e cu bagaboanta asta, de unde ai cules-o? Sa-i zici sa se duca la ea la Galati, sta prin straini ca Ion fara tara...
Si intr-o zi vine mama si zice : vezi ca nebuna a incalecat fereastra! Ma duc fuga, deschid usa, nebuna - asta, Camelia, de care va povestesc - era calare pe geam. Ca eu ma arunc, ca te iubesc. Stateam langa usa, la distanta, si o duceam cu vorba: Stai fa nebuno, fa, tu-mi iei zilele fa, ma bagi in puscarie fai. Ce ai fai proasto, il omori si pe ala de la tine din burta.Fa, tu te iei dupa mama? Fai Camelio, nu fi tampita, poate e baiat. Fai n-auzi, ala e lumina ta, proasto! Si ma apropiam din ce in ce mai mult. Ea nimic. Calare pe geam. Si cand eram la 1 metru, asa, am sarit si m-am tipat cu mainile in paru' ei ca pisica pe gard. M-am gandit eu: daca o iau de mana se smuceste nebuna. Si ce era sa-i fac eu? Infundam puscaria pentru o nebuna! Era femeie simpla, domnisoara, nu stia educatie Camelia asta de care va zic...Mereu ii ziceam : ce stii tu fa care e diferenta intre sex si dragoste? Dragoste e cand sunt doua suflete impreuna: mama, tata, frati, prieteni, e greu sa gasesti dragoste, fa. Da nu stia ea, domnisoara ce e aia...era femeie simpla, nu stia educatie... "



Episodul 2 - Fiul din Portugalia

"Tiiiiii, ce de lume pe strada...
...
Vai, dar ce o fi cu atata lume pe strada??
...
...
Ce o fi dom'ne cu atata tineret?
S-a terminat sesiunea...
Doamnee... ce de fete aiurea pa strada. Doamne, multumesc lu Dumnezeu ca nu mi-a dat fete. Io am 2 baieti, stiti? 2 baieti am. Ca daca aveam fete nu stiu ce faceam, muream de grija lor.
Si asta, baiatu' mai mic, e ca mine. Ii place soferia. S-a invartit el pe la firme, a facut ce a dres, si s-a descurcat. E sofer bun. Si isi gaseste si el o fata. Mare iubire, mare pasiune, se iubea, se pupa toata ziua!
Dupa o perioada, mi-am dat eu seama ca ceva nu e in regula. Deh, domnisoara, parintii ei erau oameni cu pretentii, si nu prea le convenea ca asta - fi-miu -e sofer. Ca de, nu tu facultate, nu tu alea...Si din ce in ce mai rau, din ce in ce mai rau.
Intr-o zi, m-am trezit cu ei la usa. Ionut cu fata. Aia - plansa toata, rosie, ochii bulbucati, cu o geanta in mana. Ca ei nu mai suporta, ca vrea sa fie impreuna, si ca se muta la mine. Si ce era sa zic? Se iubea tare, mie imi era mila de ei. Si trece o luna, doua, aia plangea in fiecare seara dupa tac-so si ma-sa. Si pana la urma s-a intors fata, deh, era tanara, nu putea sa stea fara ai ei. Io am inteles-o, deh, daca ei vroia baiat cu scoala, cu astea, normal ca nu le placea de al meu. Pacat, ca e baiat bun, serios va spun.
A plans-o asta prostu' vreo luna-doua, si de unde nu gaseste el acu' juma de an alta fata! O minune de fata, sa mor daca va mint. Frumoasa e, desteapta e, cuminte e. Si asta il are pe tac-so in Portugalia. Si acuma au plecat amandoi in Portugalia la tatal ei, si l-a facut pe asta al meu - soferu' meu - l-a facut sef pe acolo la fabrica lui.
Asa, aici stanga? Unde va las? Aici? Bine - 120.000. Multumesc, haideti ca data viitoare cand ne mai intalnim, va povestesc ce s-a mai intamplat".


Episodul 3 - Violenta in familie

(un tip tuciuriu la 150 de kile pe putin)
"Da' cine e domnisoara baiatu' asta pa care l-am lasat? Prietenu' dumneavoastra? Nu? Pai de ce? E... va iubeste el, va zic eu sigur. Nu exista d-astea cu prietenii, cu prostii... nu exista. E mort dupa dumneavoastra, sa-mi sara ochii din cap daca va mint.
Am avut si eu o prietena... frumoasa.... asa ca dumneavoastra de frumoasa. Era dasteapta, facuse facultate, era fotomodel. Si ne-am indragostit. Nevasta-mea stia, normal ca stia. La 100 de kile ale iei normal ca stia. Da' asta - nebuna - trebuia sa-si dea seama ca n-o sa las navasta si copil pentru ea. O iubeam, sa mor daca mint, o iubeam cu tot sufletu', ca iera frumoasa rau si dasteapta, da' nu era sa las familia si copilu pentru una asea aiurea.

Si intr-o zi i-am zis: fa, io nu mai pot, io am scandal cotidian zilnic acasa! Sa supara nevasta-mea, nu mai pot. Si a sarit nebuna cu pantofu pa mine. Uite, aici in cap mi-a dat da mi-a sarit sangili. Si uite (scotocind sub scaun si intorcand-se catre mine cu un prosop in mana) - cu asta m-am sters! Mergeam pa strada si ma stergeam. Da sigur, ma uit la drum, normal ca ma uit la drum, ce credeti ca nu stiu sa conduc? Da ani da zile fac taximetrie si nu am nici un accident.
Si imi pare rau da ia, domnisoara, ca era v-am zis ca era frumoasa si dasteapta. Si ma si iubea, tuta. Da' cum iera sa las io fomeia mea? Orcat as fi iubit-o io pa ia. "


Episodul 4 - domnul taximetrist

"Domnisoara, nu va suparati ca imi permit sa va intreb: in ce domeniu lucrati?.... A, si credeti ca faptul ca sunteti foarte frumoasa a avut vreo legatura cu angajarea dumeavoastra? Inteleg...
Domnisoara, dumneavoastra aveti prieten? Da? Si il iubiti? Cum adica nu stiti? Daca il iubeati stiati lucrul asta. Si daca ar veni maine si v-ar spune: vreau sa ne mutam impreuna - cum ati reactiona? Cum adica nu stiti? Dar trebuie sa va ganditi la lucrurile astea. Sunt lucruri foarte importante, viata trece, nu stiti unde se duc zilele. Daca nu stiti atunci de ce mai pierdeti timpul?

(La un semafor, intorcandu-se catre mine cu un aer conspirativ) : ma credeti un ciudat, nu e asa? Sa stiti ca nu pun genul asta de intrebari decat persoanelor distinse care se urca la mine in taxi. Eu fac lucrul asta, meseria asta, din curiozitate. A fost o perioada cand am avut nevoie de bani, si atunci de aia am inceput. Dar acum am mai multe firme si fac lucrul asta asa, mai mult din inertie. Stiti, credeti ca angajatii sunt datori patronilor? Nu e chiar asa... Si patronii sunt datori angajatilor.Vine, iti cere o zi libera... i-o dai, ce naiba sa faci. Ca stii ca incepe sa gandeasca rau de tine. Si uite-asa ajungi la mana lui... El e la mana ta, si tu esti la mana lui.
...
...
O data o doamna blonda, am luat-o de la televiziune, mi-a zis cand a coborat: dumneavoastra nu sunteti taximetrist! Si i-am raspuns: cum sa nu fiu doamna? Sunt taximetrist - suntem ceea ce facem.
...
...
Stau asa, cateodata si ma gandesc. Doamne, cum trece viata asta pe langa tine. Am divortat o data. Acum am o prietena - de cand ne-am vazut prima data si pana acum nu ne-am despartit. Niciodata. De 6 ani suntem numai impreuna. De aia va intrebam: de ce stati cu cineva daca nu stiti ca vreti sa fiti impreuna? "

Episodul 5: Dadaca

"Hai puisori, hai mama Leone, haide, sa inaintam! BRG, BRG, BEREGEEE, unde te duci mai baiatule? Hai colegule, hai mama Leone, haideee. Asaaa, ma, asaaa, vedeti ca se poate?

Domnisoara, oamenii sunt de 3 categorii: oameni buni, oameni rai, si soferi. Iar soferii sunt de 3 feluri: soferi buni, soferi rai, si taximetristi. Heheheheee.... Haide puisor, haide mama Leone, DRP, DRP , de ce il depasesti tu asa pe GTO? HaiJIJ, hai JIJ, accelereaza, haide colega, haide ca se poate! Mai tu oi fi d-al lu Jiji, d-aia esti asa afurisit? "



VA URMA


luni, iunie 04, 2007

Start wearing purple

O dimineata perfecta incepe la metrou cu.... Nu. O iau de la capat. O dimineata perfecta incepe atunci cand suna ceasul si nu iti vine sa dai cu pietre in geam. Cand auzi melodia aia si parca nu e asa enervanta ca de obicei. Cand ai impresia ca ai dormit 100 de ani si ca e ok - te poti ridica fara mari traume din pat.

O dimineata perfecta continua cu ritualuri bine stiute - cafea, dus cu miros de mango, cautatul de haine aleneeeeee....

O dimineata perfecta merge mai departe si ajunge la metrou - si aici pot spune - cu Gogol Bordello - si pentru ca e o dimineata perfecta, toate cele 3 trenuri vin exact la timp; intre timp toata lumea din vagon se zbantuie si canta - START WEARING PURPLE, WEARING PURPLEEE- in capul tau, fireste, dar asta e mai putin important. Cel mai important e ca ai un ranjet larg pe fata, lucru care certifica faptul ca ai de-a face cu o dimineata perfecta.

Restul zilei deja nu mai conteaza: e clar ca e va fi o zi perfecta. Mancarea e ok, ochii nu te dor, nimeni nu te streseaza, nimic nu-ti poate altera starea zen.

Seara e si mai misto - lumea din metrou danseaza din nou - START WEARING PURPLE, WEARING PURPLEEEEE - cea mai tare e tanti aia grasa cu sandale aurii. Uite cum ii tremura suncile - da' ea canta de moare: start wearing purple, wearing purpleeee. Ce misto.

Ca bonus, ajungi la bloc si constati cu satisfactie ca-s iar plozii la joaca in fata scarii. E perfect - asta inseamna ca sunt parintii cu ei si ca fauna ascultatoare de manele s-a dus in alta parte sa-si scuipe semintele. Si se joaca puradeii cu mingea, si mamele barfesc, si de fapt toti canta si danseaza: START WEARING PURPLEEEEEE.

Un crevete, o bere, o tasta-doua si uite-asa se duce o zi perfecta. Mama ei de zi perfecta...

Start wearing purple for me now!

duminică, iunie 03, 2007

Cum e cu faza aia...


...cand se pare ca ceri prea mult de la oameni? Cum e cand pari nebun, si stii ca asa pari, si realizezi cum te privesc oamenii, si desi nu faci totul dintr-o dementa absoluta, totusi toti te percep ca pe o persoana scapata de sub control?

E aiurea, asa e. Cand ceri foarte putin, si totusi putinul ala nu exista, si atunci o iei razna si realizezi ca o iei razna si ca reactiile iti sunt cel putin exagerate, si totusi nu te poti opri pentru ca putinul ala din contract nu exista, la dracu'! Si esti dezamagit ca naiba, si te duci si mai dai un tun, ca oricum lumea te stie nebun, ce conteaza... nu e ca si cum le-ar pasa de nervii tai. Stii cum e: "las-o ma, ca e dusa....". De cate ori n-ati zis asta? De cate ori n-ati gandit-o, cel putin?

Ma tot intreb: cum functioneaza treaba asta? Asteptam cu totii sa patim o chestie nasoala, si sa vedem cine se sesizeaza? Si atunci dam puncte? Asa functioneaza? Si in perioadele dintre intamplarile dureroase e un fel de ... pauza? Poate ca sunt cu adevarat tampita, si nu m-am prins. Poate ca toata lumea are o carte, ceva, cu reguli, si eu n-am ajuns la librarie la timp.

Acum ma gandesc... la ce bun. Zau, la ce bun? La ce bun sa iti doresti? C'mon.... suntem o specie egoista. Si eu sunt egoista. Si ... la ce bun? Zau...