Tre' sa ma dau mare

Si cum nu sunt sigura ca intrati cu totii pe noul site, pun laudarosenia si aici .

Cuvinte

Am scris atatea despre cuvinte. Si am scris tot in cuvinte. Pentru a spune lucruri despre cuvinte, e nevoie tot de cuvinte.

Mi s-a spus intotdeauna ca am cuvintele la mine. Ca stiu intotdeauna ce cuvant sa folosesc pentru a spune ceva anume. Ca am un talent aproape dureros de a reda in semne grafice emotii. Sentimente. Ca am darul de a-mi pune trairile la vedere in vocale si consoane in asa fel incat ele sa nasca reactii.

Si la ce bun? Adica stau acum si ma intreb- cu ce ma ajuta asta? Semantica? Cuvintele bune, cuvintele rele, limbile straine, intuitia, urechea muzicala? Nu e totul un fel de matematica? Un-doi-un-doi - aici vine un a, si aici vine un u, si stai, vuieste pe aproape un v. Si poate o aliteratie ar exprima mai usor nelinistea. Sau incarcatura.

Nu stiu mai mult de atat. Stiu doar ca stapanesc cuvintele. Sau ca ele ma stapanesc pe mine.

Dar inseamna asta, de fapt, ceva?

Oricum, urasc si iubesc in acelasi timp repetitiile. Si imi plac constructiile circulare. :) Se vede?

Aventuri in Tara Oglinzii

Pe soundtrack de London Undersound al lui Nitin Sawhney. N-am vazut inca Londra, dar o s-o vad. Poate la anu'. Sau poate la toamna. Sau altadata.

Lucrurile sunt la fel, dar cumva parca se schimba radical zilele astea. E un fel de Alice in Tara Oglinzii. Nu, nu in Tara Minunilor. Nu stiti? Prima mea intalnire cu Alice a fost in Tara Oglinzii. Era o carte mare, cartonata, cu ilustratii alb-negru, unde am facut cunostinta cu Alice si intamplarile ei bizare. Nu se strecoara prin usi magice mancand prajituri cu efect neasteptat, ci trece printr-o oglinda si ajunge in lumea pieselor de sah, intrand in razboiul dintre ele. E acolo Humpty Dumpty, si Leul, si Unicornul, si multe alte personaje. Cartea asta m-a marcat iremediabil. Nah - Alice si basmele pentru copii si oameni mari. De fiecare cand o deschideam gaseam alt sens in paginile ei. Cu mintea aia a mea de 5 -6 ani (da, pe la varsta aia o citeam, I was a kind of a common prodigy) incercam sa gasesc un sens absurdului, si de fiecare data reuseam, dar cu un rezultat diferit.

De ce porneste Alice ca pion al Reginei de Alb, si de ce etapele prin care trece nu se supun unor reguli firesti, de ce unele lucruri sunt nedrepte, de ce e bine si totusi rau cand ajunge regina, toate lucrurile astea isi cautau explicatii in capul meu si si le gaseau intotdeauna sub o alta forma. Imi dau seama acum cata educatie mi-a facut cartea asta pe care atunci o gaseam fascinant de absurda.

De ce mi-am amintit acum? Pentru ca asa se intampla lucrurile de la o vreme. E realitatea pe care o stiam, in loop, dar cumva o vad intoarsa pe dos. Brusc fiecare replica pe care as ignora-o in mod normal pare a avea sensuri misterioase, si toate lucrurile din jur au o identitate cel putin dubla, pe care o vezi daca stai un minut si privesti in oglinda.

Traiesc

Traiesc mult.
Rapid.
Acum, inainte de
dupa aia.

Sunt prea mult pentru multi
si nu suficient
pentru cativa.

Ma consum cu viteza luminii,
ma dau peste cap,
ma transform,
ma agit.

Asta-s.




Tine pasul cu mine cu Dan de la OCS
Asculta mai multe audio Muzica »

Sa fii femeie

Ce inseamna sa fii femeie? Vorbim de anul de gratie 2009, de epoca cocalarilor si de zilele nesigurantei. Ce inseamna sa fii femeie?

Care sunt limitele in care fapturile umane de sex feminin isi creeaza aura aia de "femeie"? Sunt suspinele in perna? Mai este inca valabil visul dupa feti frumosi (aia din feti-frumosia)?

Traiesc intr-un context definit de o lupta a creaturilor de sex feminin pentru teritoriu, fara ca asta sa fie un matriarhat. Sa fim seriosi. Traim inca in spatiul mioritic, suntem inca impinsi de la spate de "principii" printre coji de seminte de floarea soarelui. Si in contextul asta noi, fiintele de sex feminin, ne luptam totusi pana la sange pentru o suprematie in jumatatea noastra de rasa.

Esti mai femeie atunci cand iti indrepti pletele si vanezi masculi potenti financiar? Sau poate esti mai femeie atunci cand dansezi pe joculete din filmul "hard to get"? Evident mai exista si modul de a fi o "femeie cool" - trendy-shit. Nu? Sa-mi spuneti...

Nu stiu de la ce anume incepusem. Ideea a inflorit in capul meu cand mergeam catre scara blocului calcand apasat pe tocurile mele ce ma fac inca si mai inalta decat sunt deja, mandra ca l-am umilit pe taximetrist cu un bacsis mai mare decat il merita. S-a diluat pe drum si m-am trezit singura in fata tastaturii ridicand intrebari cu un grad destul de ridicat de non-sens.

Si totusi, domnilor mioritici... Ce este aceea o femeie?

Secret

E o salina secreta in perna mea. 

Sunt acolo patru-cinci pitici

(excesiv de mici).

Cu dalta si ciocanele

fauresc in fiecare noapte

cercei pentru printese mofturoase

si margele pentru doamne...ceva mai coapte.

Cand n-am somn ii aud

cioc-cioc, cioc-cioc...

Uneori ii si vad

(cand am cate-un pic de noroc).

Cand uit de ei se supara. 

Ma-nteapa prin perna de parca

eu as fi cea care le cumpara

cerceii si margelele.

Bancile au ajuns la radio

Intru in seara asta sa fac un rond de verificare. Si dau si pe blogul "Povestind Bucurestiul". Unde ce aflu? Ca o bucatica din textul cu bancile a ajuns pe la Romania Actualitati.

:)

Povestind Bucurestiul

Daca intrati pe Povestind Bucurestiul si parcurgeti textele si fotografiile inscrise in proiect, veti recunoaste o parte dintre ele. Asta pentru ca le-ati mai citit si aici :)

Dap, me is LadyEve (in romana ar fi mi-s LadyEve, same shit).

Votati-ma, ma!

Da?

:D

Wishful thinking

De maine nu-mi mai intind singura capcane.

Ce se gaseste pe la mine pe desktop

Ceva din mai, gasit acum.

Exorcizare

Imi rod demonii
Cu dintii mintii.
Ma dor dintii
Demonilor
pe care i-am ros ieri

Asa inteleg eu existenta.
Adunand toti demonii
Autostopisti.

Imi pare rau, nu ma pot abtine...

...iacata un nou citat din "Convorbiri cu Octavian Paler":

"Tot ce e mediocru in viata mea se datoreaza prejudecatii ca e mai bine sa fii intelept in orice imprejurare. In fond, ce ne recomanda intelepciunea? Sa fim atenti, evitand riscurile, imprudentele si excesele. Sa facem totul cu masura. Si tocmai aceasta masura o gasesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a nebuniilor netraite. N-am avut inteligenta sau norocul de a pricepe la timp (daca nu pe vremea cand visam sa aflu totul despre cei sapte intelepti ai Greciei antice, cel putin mai tarziu) ca adevarata masura a vietii unui om nu se poate obtine decat prin lipsa de masura, dorind fara masura, indraznind fara masura, iubind fara masura. Nu stiu daca aveam calitatile necesare pentru a pune in practica ideea mea (de la batranete) ca nebuniile sunt mai recomandabile intr-o viata (atat de scurta!) decat o intelepciune searbada si cuminte. Am unele indoieli in privinta asta. Dar mi-ar fi placut sa stiu mai demult ca intelepciunea e o virtute batranicioasa. "

Despre religie

...ca tot m-a prins dimineata si n-am apucat sa adorm, m-am apucat sa citesc din una dintre cartile-cadou. Da, da, cadoul cela pe care l-am solicitat insistent, batand nervos din calcai. Este vorba despre "Convorbiri cu Octavian Paler". Si iacata ce paragraf am gasit. Cred ca mai bine de atat n-ar putea fi descrisa (ne)credinta mea.

"Cu siguranta, toate ar arata altfel daca as fi un om religios, daca as putea crede ca dincolo de aceasta viata mai exista ceva. Fie si iadul. Nu sunt nici pe departe din specia liber-cugetatorilor. Din punctul meu de vedere, ateismul este o trufie cam imbecila. Cum sa-ti imaginezi ca toate misterele din banalitatile care ne inconjoara, dintr-o dimineata cu cer indecis sau din pietrele innegrite, vara, de lumina, se explica doar prin chimie, fizica si mecanica? De cate ori ma uit la Animal Planet si constat cate taine ascund cele mai elementare forme de viata, sunt uluit. Mintea mea nu reuseste sa priceapa cum au aparut toate acestea. Nu pot merge mai departe. Si ma blochez aici. Dumnezeu exista pentru cei care au nevoie de el, s-a zis. Nu-i adevarat. Eu am nevoie si nu l-am gasit. E si aceasta o cauza a faptului ca, sub masca mea de om sobru si rational, sunt mai vulnerabil decat isi inchipuie altii. Si sunt pregatit, mai bine decat as fi vrut, sa vorbesc despre esecuri."

Aprilie galben

Calea Dorobantilor spre seara. Pasi leganati. La un balcon stau spanzurate niste haine de papusa, atarnate la uscat. Zambeste. Asa facea si maica-sa cand era ea mica – deratizare in lumea jucariilor. O data la cateva luni aresta in ciuda oricarui protest smiorcait tot ce era in coltul cu papusi si le baga la masina. Toate hainele de papusi, lenjeria din patul papusilor, in fine – toate accesoriile lavabile stateau atarnate pe sarma in timp ce papusile dezbracate se refugiau rusinoase intr-un colt, dardaind de frig. Zambeste din nou. E asa frumos sa te intalnesti cu amintirile pe strada…Mai ales primavara. E atat de bine sa hoinaresti fara tinta pe strazi intr-o seara calda de aprilie! E frumos tare in aprilie.

Fiecare pas e ca o nota muzicala. Fiecare crapatura a unei cladiri e un loc de ascunzatoare pentru un mister si fiecare bulina indicand risc seismic avansat e de fapt un cercel desperecheat care a alunecat de la un balcon. “Cuvantul bulina e prea simpatic pentru o veste proasta – gandi. Mai ales o bulina rosie… ce prostie! Trebuiau sa aleaga un romb. Sau un hexagon – da, in mod hotarat hexagoanele sunt cele mai antipatice figuri geometrice.Un hexagon kaki ar fi fost potrivit. Desi kaki-ul e chic in combinatiile potrivite. Poate un hexagon gri. Nu e nimic mai rau decat gri. Gri e o sentinta in sine”.

Oamenii merg mai saltaret decat de obicei. Oamenii zambesc. Ma rog, cativa zambesc. Ea are o geanta noua, inflorata, varata in geanta cu care a plecat de dimineata de acasa, si asta e un motiv suficient de bucurie. Pe langa vreme, oras, oameni, buline, note muzicale si haine de papusi.

Oamenii sunt pete de culoare. Parca au scapat din cojile maro si gri cu accente albastre pe alocuri si s-au jucat cu tempera. “Roz, verde, rosu, mov…roz, verde, rosu, mov…- Avem voie si cu albastru? – Da, dar foarte putin.” Si un strop albastru aterizeaza pe nasul unui individ cenusiu care fumeaza in sictir o tigara sprijinit de coltul unui chiosc de ziare.

O pata galbena se apropie cu viteza. Identifica, printre notele muzicale care i se dau de-a dura prin sistem, un baiat slabut, uratel, care cara cel mai frumos buchet de lalele galbene din lume. E un buchet atat de frumos si de galben incat parca nici nu-ti mai vine sa observi ca pustiul e slabut si uratel. Si e atat de mare incat aproape ca dezechilibreaza in mers pe fiinta care le-a scos la plimbare.

Ceva nou! Nici o urma de invidie! Nici o urma de ranjet cinic sau de rautate gratuita. In seara asta exista macar o fata in tot orasul asta care o sa primeasca cel mai frumos si mai mare buchet de lalele galbene din lume. Un zambet larg, larg, larg de tot - ca la fotograf - i se imprima pe figura in timp ce pustiul trece pe langa ea. Se bucura pentru fata aia din oricare-colt-din-bucuresti care o sa primeasca florile. Inca trei pasi, trei pasi si jumatate, aproape patru…si simte o mana stangace pe umarul stang. Se zgarie discul, notele muzicale dispar, oamenii se fac gri, bulinele sunt neprietenoase, iar vremea de aprilie e mai capricioasa decat pisica lu’ Misu. Se intoarce gata sa calce in picioare frumusete de zi cu o injuratura din aia adevarata. Dar in spate nu e nici jegosul sictirit care fuma langa chioscul de ziare, nici vreun strut artizanal pus pe glume. E pustiul cu lalele care se chinuie sa le tina pe toate cu mana dreapta. Mana lui stanga e inca intinsa catre ea, incercand sa-i atraga atentia. Ea isi ridica ochelarii de soare in varful capului zburlindu-si freza si se uita la el clipind des si nedumerit. Pustiu’ e rosu pana in varful urechilor si da din gura intr-un mod bizar. Se incrunta – ce naiba isi misca asta maxilarul in mod ritmic in fata mea? Isi da seama ca inca are castile in urechi. Le scoate. Se uita iar la pusti “-Ai zis ceva?”. Pustiul aproape ca tremura. Ii intinde bratul de lalele galbene “-Pentru…dumneavoastra”. Nu mai intelege nimic. Pustiul mai ingaima ceva “-Le-am luat pentru iubita mea. Stiti, e de la 10 C si … da’… luati-le dumneavoastra”.

Nu intelege nimic. Pufneste in ras. Situatia e oarecum ridicola, dar nu poate nega nici macar conditiile date ca are in fata cel mai mare si mai frumos buchet de lalele galbene din lume. “Nu inteleg” ii spune baiatului-aproape copil, care e pe punctul de a o rupe la fuga de rusine. “Pareti ca va potriviti cu ele. Iar ei… ea…nu ii place galbenul. O sa ii iau unele rosii”. Baiatul impinge buchetul si mai in fata. Le ia, simte cu mainile staniolul rece care inveleste coditele. Buchetul e atat de mare incat aproape ca nu-l poate cuprinde cu ambele maini. “Buna seara” mai sopteste baiatul si pleaca aproape impedicandu-se in pantalonii largi.

Aprilie e din nou frumos.

Seria fictiunilor continua

Viata ca-n filme

,,- Trebuie sa vorbesc cu tine. Trebuie sa iti spun ceva si sper sa nu ma judeci. Daca mai stau o singura zi fara sa discut cu cineva imi va crapa capu' si n-am facut nici o branza. Mai intai beau un cappuccino si dupa aia iti zic tot.

...

...

Sa mor daca imi vine sa incep. La inceput am zis ca iau o gura de cafea si incep sa iti povestesc. Dar gustul ei m-a lovit cumva - m-am fript putin si la limba - si mintea mea a plecat putin de la subiect. Si apoi mi-a fost foarte greu sa intru la loc in atmosfera aia de confesiune in care eram cand am ajuns aici.

Bon. Cu tupeu. Iti zic direct, ok? Bun. M-am culcat, ma, cu el. Si gata. End of story. M-am culcat cu un barbat insurat si acuma incerc sa-mi dau seama daca ar fi fost ceva diferit in situatia in care n-ar fi fost insurat. Deja spun "insurat, insurat, insurat" si incepe sa-mi sune firesc. Rahat. Ba - am facut-o si p-asta.

Pai s-o iau de la capat. Stii care e cea mai tare faza? Ca am ajuns acolo, si fix in momentul in care am atins patu' cu mana, am vrut sa ma opresc. Da' nu de vinovatie sau din exces de moralitate. Neeee... Dar ma gandeam ca ar fi tare sa dau exact atunci o replica din aia de film, gen e mai bine sa ne oprim aici. Da' n-am putut, ma! Intotdeauna m-am intrebat cum e sa faci pe inabordabila - ca ne, ne, ne, ca sunt sensibila, ca nu e bine... Da' eu sa mor daca pot sa fiu asa. Cum simt ceva, cum ma transform in gaina unineuronala. Si s-a terminat...

Inca un cappuccino, va rog. Asa... Si am facut-o. E, na! Am facut-o. Si dupa aia am mai facut-o o data, ca deh, parca nu se valida adulteru' daca se intampla o singura data... Si dupa aia zaceam acolo si incercam sa-mi dau seama cum ma simt. Bai, e tare aiurea - sa nu iti dai seama cum te simti dupa ce faci sex cu barbatul dupa care umbli de atata vreme.

Si cum stateam eu si nu-mi dadeam seama cum ma simt, am zis sa-mi dau o mana de ajutor. Asa ca am dat-o din top si am sarit cu replica de film de la naftalina: chestia asta o sa ma afecteze cu siguranta. La care el : care? In momentul ala m-am prins ce simt. Adica m-am ridicat si m-am dus la baie, unde am bocit regulamentar. Pentru ca sunt iar Cealalta, si pentru ca Cealalta e musai sa jeleasca. Ca doar nu-s vreo d-aia de fura barbatii altora. Si am bocit pana mi-am revenit.

Si acuma vine finalul de mare angajament: m-am intors de la baie, cu un aer trist. Studiat in oglinda, normal. Sprancenele perfect aliniate, ravaseala venea doar cumva din interior - din ochi. Asta statea intr-o rana si fuma. Cred ca se gandea la prostu' pe care vrea sa-l concedieze. Si m-am asezat pe pat asa, putin tematoare, cat sa simta ca ceva nu e in regula. Fix in secunda in care s-a uitat la mine, am dat cea mai tare replica la care ma puteam gandi vreodata: daca dorm aici am sa-mi doresc mai mult. Asa ca plec. Bai! Bai! Bai, in secunda aia am citit toata nefericirea de care un mascul e in stare clipocindu-i in ochi. Tacea saracu', dar cumva zbiera prin toti porii: de ce am futut o trista? de ce?

S-a dus dracu' moment artistic, s-a zgariat placa, s-a oprit muzica. Mi-am facut iesirea repede. As fi vrut macar sa port tocuri, si sa ma unduiesc cu pasi de felina pana la usa. Urma privirea peste umar - glaciala - stil Greta Garbo. Cut. Fata lui privind inspre usa. Cut. Usa facand usor... usor... fin... CLICK. THE END!

- Asa, si?

- Si ce?

- Pai te-a mai sunat?"

Manifest

E cald. Stam in pat. Mana ta imi mangaie parul. Pare dragut, dar e un gest automat. Ca si cum ti-ai curata unghiile de mizerie. E cald. Mi-as dori un ventilator imens atarnat de tavan - atunci imaginea noastra zacand semi-dezbracati in pat, vazuta de sus, ar parea scoasa dintr-un film cu mafioti si tarfe.

Imi vine sa iti spun ceva. Imi vine sa spun ca te iubesc. Imi vine sa spun ca te-as omori cu mainile goale. Imi vine sa iti dau o palma care sa isi lase semnul pe fata ta pana in ziua in care o sa mori. Imi testez muschii faciali - sunt blocati, asa ca mai bine nu iti mai spun nimic.

Cat de lunga a fost ultima secunda... Ma apasa aerul, ma apasa temperatura, ma apasa clima. Meridiane, paralele, linii imaginare vin sa ma striveasca, sa ma faca sa stau acolo si sa iti accept prezenta total indiferenta.

Tip. Ma ridic in picioare in pat si tip. Te uiti la mine putin speriat. Casti ochii si parca m-ai intreba ce am, dar tipatul meu a fost atat de ascutit si de brusc incat o intrebare atat de banala ar fi o alegere foarte proasta pentru tine in momentul ala. Ma uit la tine, fix, iti tintuiesc pupilele si mai tip o data. De data asta tipatul e lung, zeci de secunde tip fara oprire, fara sa respir, fara variatii de intensitate. Cred ca ai suna la politie in momentul asta. In fata ta e o straina care zbiara. Zbiara inexplicabil, zbiara din senin, zbiara tare si pana la urma deranjant. Ma opresc din tipat, imi sterg o lacrima din ochiul stang aparuta de la efort, caldura si raza de soare in care vibreaza praful - singura care intra pe fereastra.

Esti socat. Am reusit! As mai tipa inca o data, dar deja cu asta te-ai obisnuit. Asa ca rad tare, sar, cobor din pat si arunc cu toate obiectele din camera. Plin de cioburi, plin de viata, de culoare. Vrei sa te ridici din pat si sa ma tii de maini, dar incep sa tip din nou atat de tare incat ti-e teama sa te apropii si te indrepti catre usa. Dar eu iti sar in cale, si merg cu spatele catre usa, tipand si ranzandu-ti in fata. Ma pun in prag. Eu rad, tie ti-e teama sa te apropii. Rad, ma, rad, ca imi imaginez cum ar fi sa iti tip acum direct in fata si tie sa ti se dea parul pe spate - ca in desene animate.

Da, e adevarat, e ceva contagios. Eu sunt contagioasa. Daca te apropii de mine si ma saruti s-ar putea sa iti intru in sange, sa iti intru in piele, s-ar putea sa incepi sa vezi lumea prin ochii mei iar eu s-ar putea sa incep sa simt gustul mancarii asa cum il simti tu. Ramai acolo. Ramai.

Rup in fasii toate bucatile de materiale textile pe care le gasesc si le arunc in aer. E vesel, e frumos! Daca ar exista acum in tavan ventilatorul ala imens... Trebuie sa-ti revii, trebuie sa iti dai seama ca traiesti, ca iti circula sange in vene, ca iti functioneaza corpul!

De ce pari speriat? De ce faci pe normalul? Nu suntem cu totii niste normali mimand nebunia? De ce dracu' ti-ai da arama pe fata tocmai in momentul asta? Uite, sa iti spun ceva: acuma ai ocazia sa imi dovedesti cat de nebun esti. Poti sa demonstrezi ca nu esti doar un alt stupid.

E cald si se face din ce in ce mai cald... Te-ai plictisit sa ma tot mangai ritmic pe par fara nici un sens. Ti-a amortit si bratul, asa ca il tragi usor de sub ceafa mea si te intorci cu spatele.

Insomnie

Intre acum si inainte-de-acum e o linie subtire si adanca. Un hau ingust in care ma mai uit din cand in cand.
De marginile zdrentuite stau atarnate amintiri. Ma aplec, inspir adanc, deschid toti ochii si uit de mine cate-o noapte-ntreaga.
Geana uraste geana, asa cum amintirile cu degete puternice se urasc intre ele. Beau un pahar cu apa.
Mi-e dor de casa, as vrea sa-mi fie dor de mine... Ba nu mi-e dor decat de somn. Si putin de ce a fost inainte-de-acum.

Regret

Regretele sunt ceva
ce am lasat intr-un borcan
colorat.

Le lasam acolo
la macerat.

Poate intr-o zi or sa spuna
tare, dar tare si raspicat
ca e cazul sa ne para rau.

Numaratoare

Numar zile... numar sute
numar mii

E zi? Deja? Eu numar...
Sunet cu sunet
Numar sute
Numar mii

Cred numai ce vad
si vad numai ce cred
Stau la rand.

Sa apari, sa nu apari
E tot o numaratoare
dupa un-doi vine trei si dupa aia
vin sute
si vin mii.