Se afișează postările cu eticheta having a hell of a good time. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta having a hell of a good time. Afișați toate postările

miercuri, iulie 29, 2009

Prima schimbare

Am un domeniu doar al meu de o jumatate de an. Doar ca am tot amanat momentul.

Asta pare ca un...pretty good one.

So - ne vedem pe www.verzi-si-uscate.ro

marți, iulie 28, 2009

Fabrica de vise - sau care e starea mea fireasca de agregare?


Ok, ok, recunosc, expresia nu-mi apartine, desi mi-a venit spontan in minte atunci cand m-am gandit sa scriu acest post. Expresia e facuta celebra aici de catre doamna Lola, dar o imprumut si eu pentru doar cateva minute.

Traiesc inca euforia libertatii. Si fac exercitii de trait frumos pe bani putini. Am cateva "strings attached" care se numesc cablu + mobil + factura de electricitate + intretinere, si de ele trebuie sa vad cum ma ingrijesc luna de luna. In rest - am prieteni dispusi sa ma hraneasca, multe carti necitite, multe vise si o toamna frumoasa in fata. Desigur, as putea spune ca am o toamna grea in fata. Dar mie mi se pare ca voi avea o toamna superba. Cu dimineti ruginii tarzii, cafea in paturica, pe balcon... plimbari in parc. Cu placinta facuta de mine si oaspeti la pranz, la un pahar de... sirop de visine. Si cu multe promisiuni.

Mdaaaa... In ultima vreme ma tot lovesc de cuvantul asta - "vise". Unii privesc pragmatic problematica. Altii modeleaza lutul in forma de vise. Altii le traiesc. Si cumva orice as face, oricum as drege, in orice directie m-as intoarce, ma lovesc de ideea asta - ca trebuie sa traiesti asa cum simti. Si ca - asa cum imi spunea Lola intr-o zi - "starea de angajat nu este una fireasca".

Nu mai vreau sa fiu hamster in rotita. Gata. Aici incepe.

joi, iulie 02, 2009

RE-CA-PI-TU-LA-RE


Bon. E 3 noaptea, am desfacut si bagajul si sa va zic.

Timp de 9 zile am alergat continuu, si am continuat sa ne trezim zilnic la 2. Plaja: Sitges, Barceloneta, Bogatell, a bit of shopping, fantani, Montjuic, toate telefericele, telecabinele, tramvaiele si funicularele pe care le-am vazut in cale, MiraMar,Port Vell,Joan Miro, Ramblas, Colon, Tibidabo,MNAC, Caixa Forum, Parcul Guell, am dat o tura si pe la Sagrada - din nou. Dureri ingrozitoare de picioare, sangria peste sangria, cate o bere noaptea, Olaaa- Colaaaa :) Cerveca, beer? Nooo, not indian. Pa-kis-ta-neze! "De ce n-ati luat cola??? Salamul pute. Eu sunt singura care a facut curat!Vreau la plaja! Eu nu mai suport sa stau la soare!". Columbia?!
Sa trecem peste...
Singura dimineata fara pic de apa sau suc fix dupa noaptea in care ne-am baut mintile in Jamboree. Cu 10 euro Cuba Libre... dar sanatoasa, nene, ca dupa 2 eram in cap. Adauga vreo 3 Smirnoff Ice si... cam aia e. Wireless, wireless, de ce nu avem wireless?! Ah, avem modem in casa. Si nu avem prelungitor! Merge modemul! Avem net! Avem chiar si wireless!!

Serile de plimbat in Gracia, seara in care am mancat Tapas pana la rostogolirea pe Passeig de Gracia pana acasa - chupa-chups de sparanghel si nachos cu guacamole si salsa si patatas bravas cu pesto si hamburgeri surpriza si desertul ala cu ciocolata topita in casuta aia de ciocolata de ma jur pe ce am mai sfant ca n-am mancat in viata mea ceva mai bun. Churros cu ciocolata. Prima oara in viata cand m-au facut sa gust fructe de mare (si nu, tot n-au reusit sa ma convinga). Mojito. Pina Colada. Gogosi. Ciudatul de la metrou si taximetristul care credea ca suntem polonezi. Sauna din metrou (bai, sa-mi explice si mie careva de ce e infernul ala Celsius in galeriile de metrou din Barcelona!). Muntele de vata de zahar pe care l-am ingurgitat pe Tibidabo.

Concluzia - daca sunt beti sunt englezi, daca sunt fanfaroni sunt italieni, daca se comporta complet imbecil sunt ... nuuu, nu, nu romani. Raspunsul este : francezi. No offence.

Si una peste alta olandezii mi-au placut.

Final de mare, mare clasa si angajament cu concertul UDOI,cateva ore in alta lume, dat creier peste cap, innebunit complet. one.org. Cum am nimerit noi initial in purgatoriu si incercam sa ajungem in zona noastra si l-au chemat pe Jose care era singurul care stia engleza sa ne scoata la cale. Cu care pana la urma m-am inteles in spaniola. Tarat picioare cu greu pe strada Papa Pius-al-nu-stiu-catelea - care la ei porneste de la stadion (mi se pare logic), stat in strada 2 ore asteptat autobuz de noapte - degeaba.Luat taxi- terminat bagaj, dormit 3 ore, luat avioooon si aterizat intre 2 sforaieli la Milano. Emporio Armani, u know ze shit.

Si aici vine partea cea mai tare. Avion de legatura cu intarziere de 1h45. Plus cele 2.20 pe care le aveam oarecum... do the math. Ce e drept e drept, nu mai statusem de foarte mult timp linistita pe un scaun. Dar exista un echilibru in lume...Am zburat turbo Milano-Bucuresti, incercand sa recuperam, am aterizat cu 5 minute inaintea furtunii (pfiuh), dai si incearca sa dai de taximetristul sunat inca de la Milano sa ne astepte. Peripetii prin ploaie, multe telefoane. Evident ca eu nu mai aveam baterie la telefon inca de dinainte de Milano, ca asa mi-e mie sila sa-l incarc pe micut exact inainte de momentele in care STIU ca voi avea nevoie de el.

Gasit cu greu taximetrist in haosul si ploaia de la Otopeni. Trafic mare, trafic mare. Ajuns acasa cu gandul ca oricum nu mai prind niciun Killers, aia e. Caaaand, primesc un SMS cum ca inca n-au inceput, exact in momentul in care am constatat ca nu am cablu. Din cauza de neplata, fireste. Asa ca - cu bagajul nedesfacut in mijlocul casei- mi-am dat jos palaria, schimbat pantalonii si tricoul, pus niste pantofi mai seriosi in picioare, pelerina de ploaie, si dai si fugi catre Romexpo prin mega ploaie si balti. Jumate cu taxi, jumate pe jos. (ca jumatate de om schiop calare pe ce naiba era el calare).

Multumeeeesc Vlad (ca a iesit in timpul concertului sa-mi aduca biletul). Multumeeeesc tot Vlad pentru cadoul de ziua meaa. :) In fine, ideea e ca am prins Mr Brightside, All those things si Read My Mind (impreuna cu alte vreo 4 piese), deci misiunea a fost indeplinita. Am baut si o bere. Au fost draguti - ucigasii zic, doar ca ploua, lumea era cam ... plouata, si nah - dupa U2 si 100.000 de oameni si foarte putin somn si foarte putina mancare si mult timp in aeroport si nu tu facut un dus macar rapid, si dupa doua zboruri, eram un pic cam greu de impresionat. Oricum, au sunat bine. :) Si am ajuns la timp sa-mi aud cantecelele. O singura chestie am de zis - bah nene, e mai bun Ciucu' decat Estrella Damm aia a lor. Pe buneee. Si da, la noi costa 1 euro si un pic, la ei ...6. Mi-au dat fetele de la Coca-Cola si niste doze sa am acasa (frigiderul meu e porno adica nud adica gol), si iata ca la ora asta inca nu dorm.

Sigur nu sunt normala.

Dar se mai indoia cineva de asta?


Si s-a stins lumina, si ...

...am intrat in alta lume.

Asa a inceput.

Set of the show

Set of this show:
1. Breathe
2. No Line On The Horizon
3. Get On Your Boots
4. Magnificent
5. Beautiful Day
6. I Still Haven't Found What I'm Looking For
7. Angel Of Harlem / Man In The Mirror (snippet) / Don't Stop 'Til You Get Enough (snippet)
8. In A Little While
9. Unknown Caller
10. The Unforgettable Fire
11. City Of Blinding Lights
12. Vertigo
13. Crazy Tonight
14. Sunday bloody sunday
15. Pride
16. MLK
17. Walk on

encores


18. Where the streets
19. One
20. Ultra Violet (Light my way)
21. With or without you
22. Moment of surrender

Si unul dintre momentele mele favorite

Inregistrarea nu e asa de buna, dar... listen to the song...

Bis-ul With or Without You



Si uiteee ce mai stia The Claw sa faca...



City of Blinding Lights

Walk on, it's a beautiful day

Acum sa va povestesc despre U2. Cand eram si eu mai mica, nu intelegeam care e treaba cu U2. Mi se parea cumva fada si monotona. Nu stiu de ce, nu stiu cum... dar nu intelegeam deloc what's the fuss. Era atunci "la moda" aia cu thrill me, omoara-ma, bate-ma - coloana sonora de la Batman. And it just wasn't my type. At all.

Si intr-o zi m-au prins cu o piesa. Cu "Still haven't found what I'm looking for". Era pe o complilatie pe care am cumparat-o in original. Mai erau pe ea The Who, INXS si niste alti baieti... A urmat marele amor, cu "One". Dupa aia cu "Where the streets have no name". A urmat perioada "With or without you". Dupa aia cu "Beautiful Day". Si a existat si zona "Vertigo".

Pe toate astea le-am vazut, simtit, auzit aseara live, in Barcelona. Pe astea si altele... Angel of Harlem, Pride, Magnificent, Ultraviolet, Walk On, In A Little While, City Of Blinding Lights. U2.

Cum a fost... nu stiu cum sa va explic. A fost asa cum ar fi trebuit sa fie.

Am gasit pe YouTube Beautiful Day de aseara. Inregistrata foarte bine, din zona VIP, care se afla practic in interiorul scenei. Si nu e nici macar a 10-a parte din ce a fost de fapt.

Stiti chestia cu "Trebuia sa fiti acolo", I guess... Unii dintre voi o sa fiti. Mie imi place sa cred ca niciunul din spectacolele viitoare nu va putea fi la fel de...de.... ca asta, le grand opening pe Camp Nou.

Si apropo de felul in care nu intelegeam eu U2... Ei bine, acum cred ca U2 e una din formatiile pe care trebuie neaparat sa le vezi live cat esti in viata.

marți, iunie 09, 2009

28 pe 8 in Vama Veche

Culmea, oamenii de la stat s-au gandit sa dea zi libera tocmai de ziua mea. Nu ma intereseaza motivele religioase, dar coincidenta a fost fix pe sufletul meu.



Cu tot cu beton, cu toate pet-urile si carmolistii care dorm sau iti aterizeaza in cap, eu continuu sa merg in Vama. Nu fac parte din generatia de vamaioti "originali" - nici nu agreez nudismul si nici tocmai flower power nu sunt... port ochelari de soare, haine, nu tu hamsii... Ma tavalesc imbracata pe nisip doar ocazional. Nici cu cortul nu m-a convins inca nimeni sa merg la mare. Sunt unul dintre soriceii de asfalt pe care ii urasc "vamaiotii" de moda veche. 




Si tocma' d-aia ramane inca locul meu preferat de destrabalare. Resping cu toata forta orice seamana a Mamaia, mi-e frica de cocalarismul din Costinesti, si nici pe la Corbu n-o sa ma vezi prea curand, nu sunt pe modelul nostalgic/ naufragiat. Nu deocamdata. Atata timp cat prind un weekend in Vama care sa nu semene totusi cu apocalipsa (vezi - ora de varf pe Magheru), e in regula. Cum a fost asta de acum, de ziua mea.




Urmeaza Barcelona si Bestfest.

Se anunta o vara geniala.

luni, mai 04, 2009

Despre Bulgaria mea - numai de bine





























Cand am acceptat oferta de 1 mai la Nessebar am facut-o doar de dragul deciziilor spontane, din seria "de ce nu?", "si in definitiv ce am mai bun de facut", "cat poate fi de rau" etc. Stiam deja toate povestile cu hotii de masini, cu hotii de orice, cu politistii bulgari etc. Totusi faptul ca urma sa ne deplasam cu un autocar m-a facut sa trec peste toate chestiile astea. Stiam deja ca Bulgaria e o tara mai amarata ca a noastra, mai saracacioasa, mai pustie, nimic de genul "paradisul vacantelor" - mai ales pentru mine, care nu gust dixtractiile de genul Nisipurile de Aur, Albena sau ... Mamaia. Mai ales dupa ce am vazut cateva tarisoare si orase cu adevarat frumoase...


Peste ce am dat, la o distanta de cativa kilometri parcursi pe jos (spre marea mea mandrie), de la hotelul de 5 stele unde huzuream cu restul vanatorilor de "olinclusiv" a fost un colt de lume pe care nu-l asociam nicicum cu Bulgaria. Stradute intortocheate dar curate, monumente vechi din secolele 8-14... Ruine ingrijite si integrate cumva in tot restul peisajului... sau poate ca peisajul s-a construit in acord cu ruinele... Mancare buna, servire impecabila, un aer mai degraba grecesc decat bulgaresc, frumusete multa si neasteptata si - in ciuda hoardei de romani ce au navalit odata cu noi - putina liniste. Multe magazine de antichitati, si bazaruri in care pana si kitsch-ul arata mai...putin kitsch. Multa stradanie de a vinde produse locale si de a pastra unitatea arhitecturala inclusiv in incercarea de a vinde ochelari de soare (m-am intors cu o crema de maini cu ulei de masline indigena minunat de eficienta, fara parabeni, pe care am dat cam un euro). Cateva minute in care am putut sta cu picioarele atarnate deasupra nisipului, in fund, pe faleza, si am putut sa ma uit in zare, sa aud zgomotul marii, sa nu fie nici cald si nici frig, multi pescarusi si soare cat sa-i simt 2-3 raze pe fata.

duminică, aprilie 12, 2009

La padure

L-ati vazut cumva pe Zdreanta, cel cu ochii de faianta? Nu? Dar pe pinguinul mofturos caruia ii place sa doarma mult si nu merge cu cortul l-ati vazut? Daca da, probabil ca stiti ca pinguinul mofturos este si destul de capiat, asadar daca dupa 2 nopti nedormite i se propune sa mearga la un party undeva afara din Bucuresti, noaptea, in padure, urmand sa doarma in masina (care la un moment-dat se transforma in cort) e posibil sa accepte. Asta in ciuda faptului ca e un pinguin mofturos si somnoros, cum ziceam mai devreme.

I am running out of batteries. Dormit doar de la 9 la 3 azi, dupa 3 zile (ieee), dupa 2 ore chinuite in cort cu sunete dubioase venind dinspre party - blairwitch project e nimic, trust me. Pinguinul mofturos si somnoros este acum un pinguin devastat si racit, dar totusi el s-a trezit din pat si a trecut pe la targ sa se vad cu Charity Gift-ul, tarat la cafepedia, bagat pe sub nas diverse bruschete si vegetale, tarat inapoi acasa cu oase rupte si ochi bulbucati de somn, terminat de scris la celebra telenovela, facut cartofi prajiti si apoi confesat pe blog cat se prajesc cartofii.

Si gata! Gata, nene. Somn. Intuneric. Pa.

joi, aprilie 02, 2009

Dupa seara cu Aurel Vlaicu a venit seara cu Lente

Asadar, dupa ziua cu dubla intalnire cu nenea Aurel, a venit seara de la Lente. Unde am intrat in posesia a doua carti care mi se par FOAAAARTE TARI, si a unu Moleskine pe care marturisesc ca mi-l doream de mult, dar nu indrazneam sa-l cumpar, incadrandu-l in categoria "mofturi nejustificate". Dar m-am bucurat taaaaarte, tare, tare, tare mult cand l-am vazut acolo, la pachet!


Si dupa aia mi-am luat Narcise.


Si am vazut un film britanic dragut acompaniat de o cantitate indecenta de floricele home made.

Dupa care am reascultat un Ani DiFranco foarte, foarte tare - Parameters. O sa vreti sa-l ascultati, mark my words.











joi, martie 12, 2009

Traiesc vremuri ... vii

Se intampla multe lucruri, multe si frumoase. Incep sa cred ca martie e luna mea preferata, starea de bine se repeta de la an la an. Lumea normala devine astenica, eu imi reintru in normal. 

Pentru ca imi place sa nu mai fiu invidioasa si rea, imi place sa merg la cate un concert si la cate o piesa de teatru (mai ales daca e cu Malaele), imi place sa fac jucarele din plastilina, imi place sa fiu duminica la 8 in parc, chiar daca cu o doza considerabila de alcool in sange (:)). Va recomand, sunt pisici si pasarele, doar aveti grija la lumina. Poate fi dureroasa. 

Mda. Doamnelor, domnilor... dans!



miercuri, martie 04, 2009

A venit primavara pe bune!

Cand zburd prin soare si ma duc sa ma tund cantand (mai mult in gand), cumpar ceai de mango si cadouri de la Carturesti si apoi mananc bruschete + happy strawberry la cafepedia, este clar.

Doamnelor si domnilor, e pe bune. A venit primavara!

sâmbătă, februarie 28, 2009

Martisor!

Another little car, now improved!


Apoi niste martisoare... :) care pot fi transformate in orice altceva:




Evoluam in studiul pisicilor. Fetelor, nu va grabiti, nici asta nu e functionala, i-am pus un ac de brosa si l-am pus prost, adica netinand cont de centrul ei de greutate. Adica nu sta, dar iata, studiile merg mai departe:



Siiii, surpriza seriiiii!!!! Doamnelor si domnilor, ea este ...OAIA. E adevarat, am furat instructiuni de pe un site, mais... le voila! (este "le mouton", nu?)












duminică, februarie 22, 2009

And even more stuff

JUCARELE CU DOUA FETE:





SI CADOURI COLORATE: :)




sâmbătă, februarie 21, 2009

Back to Kindergarden

Pinguland se transforma incet-incet in Fimo-pinguland.

Masina e pe cale de a fi lacuita. Va fi transformata, apoi, in brosa.

Goodbye, plictiseala. Cel putin pentru o vreme.