Asta e una din putinele ocazii in care ma veti surprinde, probabil, cu un copil in brate.
Asa ca priviti bine.
Si da, you can call me "ze godmother". "Ze wicked godmother".
Postul din 1 mai 2024
Acum 2 ani
Se afișează postările cu eticheta Foto. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Foto. Afișați toate postările
luni, iunie 15, 2009
Din seria "incredibil, dar adevarat"
Asta e una din putinele ocazii in care ma veti surprinde, probabil, cu un copil in brate.
Asa ca priviti bine.
Si da, you can call me "ze godmother". "Ze wicked godmother".
marți, iunie 09, 2009
28 pe 8 in Vama Veche
Culmea, oamenii de la stat s-au gandit sa dea zi libera tocmai de ziua mea. Nu ma intereseaza motivele religioase, dar coincidenta a fost fix pe sufletul meu.
Cu tot cu beton, cu toate pet-urile si carmolistii care dorm sau iti aterizeaza in cap, eu continuu sa merg in Vama. Nu fac parte din generatia de vamaioti "originali" - nici nu agreez nudismul si nici tocmai flower power nu sunt... port ochelari de soare, haine, nu tu hamsii... Ma tavalesc imbracata pe nisip doar ocazional. Nici cu cortul nu m-a convins inca nimeni sa merg la mare. Sunt unul dintre soriceii de asfalt pe care ii urasc "vamaiotii" de moda veche.
Si tocma' d-aia ramane inca locul meu preferat de destrabalare. Resping cu toata forta orice seamana a Mamaia, mi-e frica de cocalarismul din Costinesti, si nici pe la Corbu n-o sa ma vezi prea curand, nu sunt pe modelul nostalgic/ naufragiat. Nu deocamdata. Atata timp cat prind un weekend in Vama care sa nu semene totusi cu apocalipsa (vezi - ora de varf pe Magheru), e in regula. Cum a fost asta de acum, de ziua mea.
Cu tot cu beton, cu toate pet-urile si carmolistii care dorm sau iti aterizeaza in cap, eu continuu sa merg in Vama. Nu fac parte din generatia de vamaioti "originali" - nici nu agreez nudismul si nici tocmai flower power nu sunt... port ochelari de soare, haine, nu tu hamsii... Ma tavalesc imbracata pe nisip doar ocazional. Nici cu cortul nu m-a convins inca nimeni sa merg la mare. Sunt unul dintre soriceii de asfalt pe care ii urasc "vamaiotii" de moda veche.
Si tocma' d-aia ramane inca locul meu preferat de destrabalare. Resping cu toata forta orice seamana a Mamaia, mi-e frica de cocalarismul din Costinesti, si nici pe la Corbu n-o sa ma vezi prea curand, nu sunt pe modelul nostalgic/ naufragiat. Nu deocamdata. Atata timp cat prind un weekend in Vama care sa nu semene totusi cu apocalipsa (vezi - ora de varf pe Magheru), e in regula. Cum a fost asta de acum, de ziua mea.
Urmeaza Barcelona si Bestfest.
Se anunta o vara geniala.
luni, mai 04, 2009
Despre Bulgaria mea - numai de bine
Cand am acceptat oferta de 1 mai la Nessebar am facut-o doar de dragul deciziilor spontane, din seria "de ce nu?", "si in definitiv ce am mai bun de facut", "cat poate fi de rau" etc. Stiam deja toate povestile cu hotii de masini, cu hotii de orice, cu politistii bulgari etc. Totusi faptul ca urma sa ne deplasam cu un autocar m-a facut sa trec peste toate chestiile astea. Stiam deja ca Bulgaria e o tara mai amarata ca a noastra, mai saracacioasa, mai pustie, nimic de genul "paradisul vacantelor" - mai ales pentru mine, care nu gust dixtractiile de genul Nisipurile de Aur, Albena sau ... Mamaia. Mai ales dupa ce am vazut cateva tarisoare si orase cu adevarat frumoase...
Peste ce am dat, la o distanta de cativa kilometri parcursi pe jos (spre marea mea mandrie), de la hotelul de 5 stele unde huzuream cu restul vanatorilor de "olinclusiv" a fost un colt de lume pe care nu-l asociam nicicum cu Bulgaria. Stradute intortocheate dar curate, monumente vechi din secolele 8-14... Ruine ingrijite si integrate cumva in tot restul peisajului... sau poate ca peisajul s-a construit in acord cu ruinele... Mancare buna, servire impecabila, un aer mai degraba grecesc decat bulgaresc, frumusete multa si neasteptata si - in ciuda hoardei de romani ce au navalit odata cu noi - putina liniste. Multe magazine de antichitati, si bazaruri in care pana si kitsch-ul arata mai...putin kitsch. Multa stradanie de a vinde produse locale si de a pastra unitatea arhitecturala inclusiv in incercarea de a vinde ochelari de soare (m-am intors cu o crema de maini cu ulei de masline indigena minunat de eficienta, fara parabeni, pe care am dat cam un euro). Cateva minute in care am putut sta cu picioarele atarnate deasupra nisipului, in fund, pe faleza, si am putut sa ma uit in zare, sa aud zgomotul marii, sa nu fie nici cald si nici frig, multi pescarusi si soare cat sa-i simt 2-3 raze pe fata.
sâmbătă, martie 07, 2009
Galagie mare la fereastra
Ma apropii tiptil (ca deh, doar sunt tiptila)... si ce sa vezi!
Lunch time!
Familia Gugustiuc isi facea de cap printre stropii de ploaie, acompaniati de cateva demoazele vrabiute.
Lunch time!
marți, decembrie 02, 2008
Ze power of photoshop.
Via Lucian. Care spune si ca doamna are avea 40+. Ceea ce inseamna ca arata foarte ok pentru varsta ei si in realitate.
Dar... sa fim seriosi :)
miercuri, noiembrie 26, 2008
My precious x 2
Incerc de mult sa postez ceva despre margelele mele, dar simteam ca ceva nu e in regula, ca momentul nu e potrivit, nu stiu. Nu pot sa explic. In seara asta, cand siragul si-a gasit perechea, mi-am dat seama ca... that's it.
Partea a doua a povestirii este ... despre casuta lor. Cutia vintage cumparata acum 2 ani la un pret exorbitant dintr-un supermarket... fara niciun motiv. Mi-a placut si atat, nici nu m-am uitat cat costa. La casa am vazut, dar am zis ca asta e - o sa o iau si gata. De-a lungul timpului, insa, nu i-am gasit niciun scop suficient de bun. Mereu mi s-a parut ca e prea buna ca sa pun nimicuri in ea, prea mare pentru bijuterii maruntele, prea mica pentru tonele de bijuterii "de unica folosita"... Prea frumoasa pentru elasticele de par. Prea de lemn pentru dulciuri. Am tot mutat-o de colo-colo, pana la aparitia primului sirag facut de Lola pentru mine- Vegetal Obsession. Cand am scos margelele din geamantanul cu care am venit din Portugalia, m-am invartit vreo 10 secunde cu ele in mana prin camera, incercand sa le gasesc un loc potrivit. Si era acolo. Cutia. Am auzit ingerii cantand, am avut o revelatie. They were made for eachother!!
Singura problema a fost ca uneori, cand deschideam cutia, mi se parea ca siragul era singur acolo... In definitiv lutul este o materie calda. Iubitoare. Nu e otel sau diamant. E lut, si are nevoie de companie. Si asa a aparut Farfalla. Acum sunt impreuna si eu o sa vi le arat pe ele doua in casuta lor:
Partea a doua a povestirii este ... despre casuta lor. Cutia vintage cumparata acum 2 ani la un pret exorbitant dintr-un supermarket... fara niciun motiv. Mi-a placut si atat, nici nu m-am uitat cat costa. La casa am vazut, dar am zis ca asta e - o sa o iau si gata. De-a lungul timpului, insa, nu i-am gasit niciun scop suficient de bun. Mereu mi s-a parut ca e prea buna ca sa pun nimicuri in ea, prea mare pentru bijuterii maruntele, prea mica pentru tonele de bijuterii "de unica folosita"... Prea frumoasa pentru elasticele de par. Prea de lemn pentru dulciuri. Am tot mutat-o de colo-colo, pana la aparitia primului sirag facut de Lola pentru mine- Vegetal Obsession. Cand am scos margelele din geamantanul cu care am venit din Portugalia, m-am invartit vreo 10 secunde cu ele in mana prin camera, incercand sa le gasesc un loc potrivit. Si era acolo. Cutia. Am auzit ingerii cantand, am avut o revelatie. They were made for eachother!!
Singura problema a fost ca uneori, cand deschideam cutia, mi se parea ca siragul era singur acolo... In definitiv lutul este o materie calda. Iubitoare. Nu e otel sau diamant. E lut, si are nevoie de companie. Si asa a aparut Farfalla. Acum sunt impreuna si eu o sa vi le arat pe ele doua in casuta lor:
luni, noiembrie 24, 2008
Acum despre KOOP la Bucuresti
Ok. Weekendul asta a fost incredibil. Expozitia Lolei, Nouvelle Vague, Retro Electro la Fabrica, concertul Koop si apoi afterparty-ul Koop... this is almost too much.
Concertul a fost breathtaking. Si nu ma refer neaparat la muzica - pe care o stiam, care imi placea, la care ma asteptam. Ma refer la public, la modul in care ei au comunicat cu publicul, la instrumentisti, la... tot, asa. Pe bune ca nu mi-am imaginat atata lume la concertul Koop si n-am visat la o asemenea reactie. Am stat cu ranjetul pe bot tot concertul. Tot-tot. M-am si emotionat si m-am bucurat asa, de bucuria lor. Ma simteam de parca oamenii aia de pe scena ar fi copiii mei si ma bucuram pentru ei ca se bucura lumea (daca are vreun sens ce spun eu aici). Mi-a fost teama de liniste, si pace :). Din fericire, mi-a fost teama degeaba.
Pun mai jos un filmulet scurt de tot (n-am stat sa filmez...)- de dragul reactiei si de dragul senzatiei - cu inceputul bis-ului - yes, yes, Koop Island Blues - si cateva poze.
Asa. Afterparty. Surpriza a fost ca oamenii au cantat din nou. Au dat iar cu Koop Island Blues si cu Come To Me in noi. Publicul restrans adunat ciorchine langa scena, in sfarsit machiajul lui Oscar vizibil... (in Sala Palatului am stat la cucurigu). Pe Oscar l-am prins si pentru o poza (desi imi imaginez ca a fost o cerere oarecum previzibila, se plimba pe acolo, si-o cam cerea...). Am dansat cat m-au tinut pingelele, am platit pentru toate momentele de popas sprijinita de scaun cu gura cascata din concert. Toata lumea dansa cu toata lumea, trupa cu oamenii, oamenii cu oamenii... cum ar trebui sa fie o petrecere.
A fost frumos tare, mai... Ma emotionez doar cand imi amintesc. :P
Si de pe youtube, tot de la Bucuresti -
COME TO ME
STRANGE LOVE
Si daca ar trebui acum sa fac un clasament al evenimentelor din ultima vreme, pe locul 1 ar fi Koop, pe locul doi Roisin Murphy, apoi Nouvelle Vague si in coada de tot Thievery Corporation (concert despre care cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare mai... fad si lipsit de ... quelque chose). Mai e Gotan Project joi si Tricky miercuri. La Gotan am bilet, la Tricky nu. Dar parca vad ca ajung la amandoua. Despre Gotan am auzit ca ar fi kinda boring (cel putin in concertul anterior...). Traim si vedem.
Imi pare rau tare ca n-am apucat bilet la Sting. Inca mai sper intr-o minune.
Dar deocamdata sunt inca bucuroasa dupa Koop. Nu cred ca a fost vreun concert pana acum cu efect prelungit asupra mea. (a, ba da, Roisin).
Gata, gata, tac. Dar v-am spus ca a fost tare frumos ? :)
Concertul a fost breathtaking. Si nu ma refer neaparat la muzica - pe care o stiam, care imi placea, la care ma asteptam. Ma refer la public, la modul in care ei au comunicat cu publicul, la instrumentisti, la... tot, asa. Pe bune ca nu mi-am imaginat atata lume la concertul Koop si n-am visat la o asemenea reactie. Am stat cu ranjetul pe bot tot concertul. Tot-tot. M-am si emotionat si m-am bucurat asa, de bucuria lor. Ma simteam de parca oamenii aia de pe scena ar fi copiii mei si ma bucuram pentru ei ca se bucura lumea (daca are vreun sens ce spun eu aici). Mi-a fost teama de liniste, si pace :). Din fericire, mi-a fost teama degeaba.
Pun mai jos un filmulet scurt de tot (n-am stat sa filmez...)- de dragul reactiei si de dragul senzatiei - cu inceputul bis-ului - yes, yes, Koop Island Blues - si cateva poze.
Asa. Afterparty. Surpriza a fost ca oamenii au cantat din nou. Au dat iar cu Koop Island Blues si cu Come To Me in noi. Publicul restrans adunat ciorchine langa scena, in sfarsit machiajul lui Oscar vizibil... (in Sala Palatului am stat la cucurigu). Pe Oscar l-am prins si pentru o poza (desi imi imaginez ca a fost o cerere oarecum previzibila, se plimba pe acolo, si-o cam cerea...). Am dansat cat m-au tinut pingelele, am platit pentru toate momentele de popas sprijinita de scaun cu gura cascata din concert. Toata lumea dansa cu toata lumea, trupa cu oamenii, oamenii cu oamenii... cum ar trebui sa fie o petrecere.
A fost frumos tare, mai... Ma emotionez doar cand imi amintesc. :P
Si de pe youtube, tot de la Bucuresti -
COME TO ME
STRANGE LOVE
Si daca ar trebui acum sa fac un clasament al evenimentelor din ultima vreme, pe locul 1 ar fi Koop, pe locul doi Roisin Murphy, apoi Nouvelle Vague si in coada de tot Thievery Corporation (concert despre care cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare mai... fad si lipsit de ... quelque chose). Mai e Gotan Project joi si Tricky miercuri. La Gotan am bilet, la Tricky nu. Dar parca vad ca ajung la amandoua. Despre Gotan am auzit ca ar fi kinda boring (cel putin in concertul anterior...). Traim si vedem.
Imi pare rau tare ca n-am apucat bilet la Sting. Inca mai sper intr-o minune.
Dar deocamdata sunt inca bucuroasa dupa Koop. Nu cred ca a fost vreun concert pana acum cu efect prelungit asupra mea. (a, ba da, Roisin).
Gata, gata, tac. Dar v-am spus ca a fost tare frumos ? :)
sâmbătă, noiembrie 22, 2008
luni, noiembrie 17, 2008
Zugravii anonimi
Sau ce facem noi sambata, cand oamenii se odihnesc, se imbata sau se duc la zoo cu copiii. Suntem noi, celula de criza, gata intotdeauna de actiune!
Daca aveti nevoie, lasati un mesaj. Suntem veseli, dezorganizati si semi-ineficienti. Dar venim!
P.S.: si noi ne imbatam, dar doar dupa.
Daca aveti nevoie, lasati un mesaj. Suntem veseli, dezorganizati si semi-ineficienti. Dar venim!
P.S.: si noi ne imbatam, dar doar dupa.
Re-edit scena din Titanic:
Arta naiva:
Muncim cu drag si spor pentru-al tarii viitor:
Caught in the act:
Da, ma, pensulesc. De fapt, ma fac ca muncesc.
Ce baticu' meu, sunt o doamna...
The simple bare necessities...
Biteback monster
Sandwich-ul ucigas. Poza facuta de Aaron joia trecuta, cand mergeam la film. Mainile imi apartin. :)
vineri, august 22, 2008
joi, iulie 03, 2008
La ce m-am gandit toata ziua...
Dupa ce am vazut fotografii cu copii pe blogul cuiva, mi-am adus aminte povestea pe care mi-a insirat-o Leti acum vreo jumatate de an, despre fotografia asta. Afgan Girl.
Povestea, pe larg, aici.
Ok, mi-am facut damblaua.
Da' nu e frumoasa? :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
RSS Feed (xml)
