luni, februarie 26, 2007

About Kit Kat







am incercat sa pun aceste imagini intr-o oarecare ordine, dar se pare ca oboseala m-a pocnit mai tare decat imi imaginam ca poate sa o faca.

Acum... sunt mai multe variante.. ceva asemanator cu una din ele a ajuns in metrou... dar nu chiar cum trebuia.

Totusi, eu tin mult la ele.

Dati cu bolovani.


P.S.: m-am hotarat sa le las sub forma de haos, pentru ca asta a fost, pana la urma, viata lor de pana acum.






















joi, februarie 22, 2007

A fi sau a nu fi actor...


...aceasta este gafa!

Ma aflam deunazi in unul din studiourile de productie si post-productie din buricu' Bucurestiului. Imi trebuia ca sa zic asa neste voci pentru niste vome de adaptari ( nu va suparati, dom' client, da' inca vomit verde la contactul vizual).

Si asteptam actoru'. Un actor...intarziat. Stiam cam cum trebe sa arate, stiam ca e un nene pe la 40-si-ceva, usor chefliu, de treaba... Gagica careia ii predasem beta intra cu un pusti de fro' 19-20, blond, inalt rau, cu figura de sofer-wannabe. Zice - a venit actoru'! Io eram stupefiata tare, dar cei din jurul meu pareau ok. Ma gandesc :doamne, probabil ca e o coincidenta de nume. Pe asta trebe sa-l fi ales, ca ce naiba... O fi ok omu'... Ala - mut. Da' mut, nene. Ciolfanea la o guma de mestecat, chestie care ii facea zulufii de pe frunte sa se miste intr-un anumit ritm, si tacea. Se citea panica in ochii lui, dar guma de mestecat distragea atentia.

Ingineru' de sunet zice: hai sa trecem la treaba! Eu - imi dau seama ca sunt proasta, ca nu e o iluzie, si ca am uitat textul la birou. Ma declar tampita cu voce tare, si-mi sun colegu': "tati, trimite vocea pe mail, ca ma facui de kkt aicisilicea la oamenii astia". Intre timp, marele blond iese la o tigara. Eu ii zic colegei mele :"ba, asta nu e actoru' meu". Zice: "pai intreaba-l cum il cheama". Pana la urma, apelez la ingineru' de sunet. Ala pune intrebarea, si STUPOARE (sau nu). Era altu'.

Vine project-manageru', toata rosie, doamne, nu mi s-a intamplat in viata mea asa ceva! Doamne, doamne, of, doamne, ce ma fac. Il chemam pe individ, pentru further investigations. :

"Cine esti, puisor?"
"Ionut Xulescu".
"Ai mai facut reclame?"
"Da, figuratie."

[ Atunci m-a lovit. Mi-am dat seama de ce tacea. Omu' isi facea jobu!!!! Era pe felie. ]

"Si ce cauti tu aici?"
"Pai m-ati sunat"
"Pai noi il cautam pe domu' T.A."
"Aaaa, pai probabil am numarul lui vechi, ca l-au mai cautat unii".

Pleaca blondu', ramanem in curu' gol. Fara voce, la propriu si la figurat. Mergand pe firul povestii, nr de telefon venea de la noi, de la productie. Deci, Ilinco, manca-te-ar mama pe tine, verifica baza aia de date ca e de pe vremea lu' Barbu' Chioru'.

Gasim voce, un baiat de treaba (mersi, pe bune). Si asa a iesit voma bine. Daca pot sa zic.

Da' n-o uit p-asta cu figurantu'-cel-cu-voce cat oi trai.

Hai, sa fim sanatosi! Si la cat mai putine adaptari! :)

duminică, februarie 11, 2007

Oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai cool in tara? :)


Declar deschis sezonul la ochelari de soare prostesti. Si cool, normal, tot ce e extravagant e si cool (oare?). Se mai baga careva?

luni, februarie 05, 2007

Sunt fericita...


...cand imi spal haine si le tin in balsam, si apoi imi miros mainile frumos.


Cand termin cumparaturile in supermarket si ajung acasa cu toate porcarelele si mini porcarelele, si am impresia ca mi-am imbunatatit viata cu un milimetru.


Cand ma uit cu tine la un film si imi gasesc o pozitie foarte placuta, si am impresia ca as vrea ca filmul sa fie infinit, sa adorm, si sa ma trezesc si filmul sa nu se fi terminat, sa adorm apoi la loc si tot asa.


Cand ajung la munca cu o intarziere medie. Daca ajung prea tarziu ma simt prost, daca ajung la timp am impresia ca o sa fie o zi incredibil de lunga...


Cand stau in tramvai si am blugii 3 sferturi cu flori brodate, si ascult muzica, si imi place cum se termina pantalonii exact unde incep bocancii aia la care tin mult de tot.


Cand merg pe strada si imi dau seama ca e o zi in care imi place sa privesc norii.