vineri, februarie 29, 2008

Noul meu coleg de apartament

Timp de o saptamana si ceva am un chirias. Daca dispar, sa stiti ca m-a omorat cu cruzime. Iata semnalmentele:

video

joi, februarie 28, 2008

Senzational: Poporul s-a plictisit de Elodia




Mada imi zice sa dau pe OTV. Asa fac, sefa, sa traiti. Aflam astfel despre noul star OTV, fantooomaaa Caaataaaliinaaaa.

In studio, o tanti care sustine ca "fantomele au un program,si daca il termina pleaca". In curand o sa auzim de sindicatul fantomelor - condus, fireste de Catalina, vedeta OTV.

La un moment-dat pe banda alba circulau anunturi gen "pierdut husky. raspunde la numele shakira si are un ochi albastru si unul negru. ofer recompensa".

Remarcabila, de asemenea, burtiera albastra pe care palpaie "dintr-un moment intr-altul urmeaza sa apara fantoma in direct".

Shakira a fost rapita de Catalina. Parerea mea...

Goodies

B'estfest - noul nume pe care vad ca l-au ales pentru B'estival ii aduce pe Roisin Murphy si Kaiser Chiefs. Presupun ca stiati deja, dar imi exprim si eu sentimentele de bine in public. Sa vedem ce alte nume... Asteptam cu infrigurare.



Si-mi fac iar bagajelul...

Si din nou Clara ma inspira cu niste muzica... :)

marți, februarie 26, 2008

Eram eu prin clasa a 11-a...


...si imi placea C. C avea o prietena. Era cu ea de mult timp, aproape un an. El era in clasa a 12-a, ea era in clasa a 10-a. Si am devenit noi colegi de chiul, confidenti, am inceput sa vorbim noaptea la telefon, nebunie... Mie imi placea tipul din ce in ce mai tare, si ma deranja cumplit ca el ma vede doar ca pe o amica. Pana intr-o zi... cand m-a invitat in oras - era o duminica. Si-a comandat o vodka (eu ma uitam ciudat, nu-l vazusem niciodata band altceva decat bere), si mi-a explicat ca el s-a indragostit de mine, si ca vrea sa se desparta de ea, daca si eu am ceva... na... sentimente sau ceva pentru el. Eu m-am socat, i-am zis ca nu ii pot prezenta garantii, dar ca da, reciprocitatea functioneaza.
S-a despartit de ea, am fost impreuna vreo 3 luni dupa care ne-am despartit. Ma simteam sufocata. Groaznic de sufocata. Era tot timpul all over me. Nu mai aveam aer, in fine, nu mai aveam nici un fel de libertate de miscare si il faceam pe el sa se simta ingrozitor pentru ca ma iubea si isi dadea seama ca pentru mine a fost doar un moft.

Dupa ce ne-am despartit a persistat in obsesie inca vreun an - cel putin, din cate stiu eu.

Dar de ce povestesc eu asta? Am dat astazi pentru o poezioara. E ce vroia el sa-mi introduca clandestin in buzunar ca sa ma faca sa inteleg ce simte inainte de "marea discutie de duminica". Dar n-a avut tupeul. Mi-a dat-o mai tarziu.


Mi-as pierde paradisul

de Mihai Codreanu


Privirea ta e trandafir in floare…
Şi fruntea, crin… şi zâmbetele, miere…
Şi trupul, val… şi mersul, adiere…
Şi glasul, cântec de privighetoare!

Tu eşti a vieţii mele sărbătoare
Şi-a bietului meu suflet reinviere-
Căci mă renaşti cu alba mângâiere
Din graţiile tale-ncântătoare.

Dar de-aş atinge scumpa ta fiinţă
Cu cea mai mică umbră de dorinţă,
Aş profana iubirea mea curată,

Căci mi-aş muşca pe-a tale buze, visul
Şi-n sărutarea mea necumpătată
Ca-ntâiul om, mi-aş pierde paradisul


A trecut o gramada de timp de atunci, dar parca tot asa percep lucrurile. Dumnezeule, am ramas blocata la 18 ani!!!!

Later edit: Leapsaaaaa, oameni buni. Puneti si voi poezioara voastra de amor pa blogurili voastre. O dau asa, pt inceput, la luci-k si la radu.

Asa sunt eu dimineata

video

sâmbătă, februarie 23, 2008

Recomandare

Via micgrassiurat (se stie el), va zic de flicker-ul asta.

Paris Combo din nou

Cum mi-am pierdut blugii sau - da, eram alcoolica de mica


In acelasi an 3 cu care ne-am obisnuit deja, tot iarna, in sesiune, ma gandesc sa ies la o bere in regie cu niste prieteni. Nadolu si Mihai. Dupa 2-3 beri ne dam seama ca am mai bea ceva, si ne hotaram sa mergem la mine acasa sa mai consumam. Deh - asta se intampla cand ai casa si esti student cu prieteni. Micasaesucasa. Luam o sticla de bere de 2 litri si ne punem pe treaba. Se termina, ne gandim ca ar fi frumos sa mai luam ceva. Plec cu Mihai, il lasam pe Nadolu acasa. Ne ducem undeva la mama dracu, unde mai era un non-stop, luam vodka si tigari si o luam usurel inapoi spre casa. In fata pietei ma gandesc eu ca as fuma o tigara. Acolo si atunci. Era o bancuta, un ger de crapau pietrele, decorul ideal asadar. Eu eram cu haina mea imensa din mouton-dore, cu gluga. Ne asezam pe bancuta, cerem foc de la o florarie (btw, n-am inteles niciodata de ce stau oamenii aia cu flori in gerul ala, in noapte... chiar asa tare se cearta junii iarna, de ies in toiul noptii sa cumpere flori junelor ofticate?!). Asa...si cum stateam noi pe bancuta savurandu-ne tigarile, ma gandesc ca ar fi misto sa deschid si sticla de vodka. Iau o dusca asa, la sec, si ii dau sticla lui Mihai. Aurolaceste, pe banca. Ma uit in stanga, vad ceva dubios. Zic - cu un calm desavarsit - "auzi, tu ai buletinul la tine?". Mihai se face verde - "vine politia?". Eu - "nu stiu, asa cred'. Asta imi paseaza sticla, eu o ascund undeva in faldurile hainei. Politia rasare in fata noastra - 2 reprezentanti, in speta, aratand la fel de degerati ca noi. Dialogul s-a purtat intre mine si ei. Mihai era blocat.

"Ce faceti, mai copii?"
"Pai si noi la o tigara".
"Asa, in frig?"
"Da' ce are? Ne certam".
"Va certati?"
"Da."
"Du ma fata in casa, o tii asa, in frig?"
"..."
"Dom'ne, lasa-ne sa ne certam!"
"Stati pe aici?"
"Da"
"Unde?"
"Blocul 55, numarul 17" (fyi, e blocul 17, numarul 55)
"A, e blocul ala lung, are vreo 7 scari"
"10. Are 10 scari"
"Ma, da' voi va iubiti?"
"Da"
"Si daca va iubiti, de ce nu va luati?"
"Dom'ne, lasa-ne sa ne certam, si dupa aia poate ne-om si lua".

Politistii se indeparteaza... dupa 3 metri, unul dintre ei are o sclipire de geniu:
"Ma, da' daca tot va certati, de ce nu va duceti la Babilonia?" (remember emisiunea cu Mangusta Lazarov?)
Mihai, cu un tupeu imprevizibil:
"Ne-am duce, dar e prezentatoarea urata!"
Politaii se hlizesc si se cara.

Ajungem acasa, incepem sa consumam si vodka. Devine amuzant, dansam, punem muzica, e un party in toata regula. La un moment-dat vreau sa fumez o tigara afara. Afara din bloc. Don't ask, nu stiu de ce. Ma simteam ca la un party aglomerat, aveam nevoie de spatiu. Ies cu Mihai. Ma asez pe vine, dau sa ma sprijin de un zid, eroare - zidul e prea departe. Cad in fund. Mihai crede ca m-am asezat de buna-voie, asadar se aseaza si el pe jos in fund. Trece pe langa noi un homeless care maraie. Intra la mine in scara. Eu - blocata complet - zic: "Bai, eu tocmai am vazut pe unul care maraia. Mi s-a parut?". Mihai - "nu, si eu l-am vazut". Un sfert de ora mai tarziu ma convinge Mihai sa intru inapoi in scara, desi maraitorul intrase tot acolo. Ajungem sus, Nadolu avea the time of his life. Dansat, fumat, baut, de toate. Si de unul singur.
Subit, ajungem la concluzia ca trebuie sa iesim la plimbare. Ma duc la baie sa ma schimb. Nu stiu de ce, dar pentru hoinaritul pe strazi trebuia sa fiu echipata corespunzator. Iesim pe strada, mergem, cand ajungem la Mega Image, ma sesizez: "Bai, unde mergem??". Cei doi se intorc catre mine, si cu un aer firesc imi spun "La Eroilor!". Brusc nimic nu mai are sens si ninge. Ninge rau. Zic - "bai, sunteti dusi cu pluta! Ce dracu' sa facem la Eroilor?!". Ei ridica din umeri. Eu ma intorc, ei se intorc dupa mine.

In casa, Mihai e in baie, Nadolu e in camera. Eu procesez informatia si ajung la concluzia ca trebuie sa ma schimb in bucatarie. Tarasc pijamale and all dupa mine, si ma schimb. Adormim cu usa descuiata.

Dimineata, cei 2 pleaca la examene. Nadolu la 6, Mihai la 9. Ma trezesc pe la un 12...usa tot descuiata. Merg sa o incui. Ah, ce ameteala, totul imi pute a vodka. Dureros. Mi-e o foame sa lesin si alta nu. Ma gandesc sa-mi iau blugii pe mine si un hanorac si sa cobor dupa o paine. Boooon... hainute... unde-s blugii? Imi amintesc ca prin vis ca m-am schimbat in bucatarie. Ma duc plina de speranta - tradare! In bucatarie e doar o soseta, dupa o usa. Dubios. Incep sa caut prin casa. Peste tot. Rascolesc tot-tot-tot. No blugi. Ma loveste o idee - astia au zis sa faca o gluma tampita si au luat blugii cu ei. AAAA, Nadolu avea un rucsac. Clar. Le dau sms "bai, stiu ca suna dubios tare, dar aveti idee unde sunt blugii mei?". Raspuns :"Incearca cu o cafea tare si mai cauta o data". Crize de isterie. Ii sun. Ei - complet nevinovati.

Pe la 6 seara eram deja distrusa nervos si cu 10 scenarii in minte. Bon, deci a intrat unul peste noi cand dormeam, si mi-a luat blugii din bucatarie. Dar de ce sa ia doar blugii?? Vin baietii si incep sa caute prin casa cu mine. Nici un rezultat. Incep intrebarile - "bai, i-ai dus la ghena". "Cum sa-i duc mai la ghena, esti nebun? Trebuia sa iau cheia, sa ies din casa, sa descui usa de la ghena, sa ii las acolo... n-aveam cum sa fac asta impulsiv, fara motiv". "Ok, i-ai aruncat pe geam". "Baaa, esti dus?? cum sa arunc blugii pe geam?". Ies micutii in cercetare in jurul blocului. Mihai se chinuie cu un bat sa dea ceva jos dintr-un pom. Nu, e doar o carpa. No blugi, in continuare.

Zona crepusculara. Baietii pleaca. Ma duc jos sa cumpar o punga de chipsuri. Cand ma intorc, ceva straluceste din noptiera de pe hol. Blugii sunt dositi acolo cumva, sub raftuletul de deasupra, si ce vad eu e catarama de la curea. I-am dosit acolo in drum spre camera probabil...

Ma vad cu baietii in oras, la vreo saptamana. Am blugii pe mine. Mihai zice - "Bai, in noptiera aia am cautat eu cu mainile si ochii mei!! Nu erau acolo!!!".

Zona crepusculara, va spun si va repet...

Bucurestiul de la fereastra bucatariei mele

vineri, februarie 22, 2008

Am primit si eu leapsa cu cartile

Cea care te face sa pari mai savant... In momentul in care am aflat de ea (de leapsa)de la Winona, eram la birou si aveam langa mine "Oscar si tanti roz" - Eric-Emmanuel Schmitt. Problema e ca nu avea atatea pagini cate presupune leapsa. Asa ca am ajuns acasa. Ma intind in jur, si ce vad... "Hei, Whipple, incearca asta". Adica la birou aveam beletristica, iar aici...

Despre ce e vorba.

Regulile de aur si nisip:
Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
Deschide-o la pagina 123.
Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Ok. Pagina 123. Fraza 5, 6, 7 si 8.

"Este, de asemenea, foarte probabil ca sarcina ta intr-un ad comercial sa aiba un camp de actiune mai curat decat al unui ad pentru mass-market (cu adresabilitate in masa). Exista un ticalos care vine cu reteta: produsul celorlalti. Clientul va dori probabil sa nu te mai porti cu manusi. Ceea ce este amuzant".

Data mai departe la Luci-k, Albeenah, Made in Bucharest, Adina, Tanara Speranta si Radu cel amortit.

Daca ati mai primit leapsa asta nu dati cu rosii. Imi fac doar datoria.

In februarie, buna dispozitie vine de la Radu

miercuri, februarie 20, 2008

Hang me up to dry

Bani pe apa sambetei


Ca sa-mi revin dintr-un soc, suparare, orice chestie de genul asta am nevoie sa ma fac bucatele mici-mici-mici, sa dau foc la tot si sa ma uit cum arde. Evident ca pute, vin pompierii, bate vecinu-n teava, dar asta e tactica mea. Asta sunt eu, si cu cat cu tontii pricepem asta mai repede, cu atat toata lumea e mai linistita si mai la locul ei. Dupa aia o iau de la 0.
Asa am facut si prin anul 3, in iarna - de fapt, final de noiembrie. Depresie.Ma obisnuiam sa traiesc de una singura. Am mutat mobila prin casa, m-am invartit, m-am sucit... am facut niste nopti albe. Pe duminica am zis ca e cazul sa-mi revin. Am facut curat, frumos, am dormit, tot tacamul. Luni dimineata au venit Nicu si Leti sa-mi aduca pachet de la ai mei. Adicatelea o ditamai geanta cu de toate, inclusiv bani. Mama, creativa cum o stim, bagase banii intr-un ambalaj de sapun. Ma distrez cu ei pe tema asta, fumam o tigara in bucatarie... despachetez sarmalele and all si ei pleaca. Strang totul - conform ordinii pe care tocmai mi-o pusesem in viata si ma duc la facultate. Adica... omg. Ma duc la facultate. Nu cred ca stiti ce insemna asta pentru mine. Insemna pacea interioara suprema.
Ma intorc pe la 6, si vine Mihai (sau Sebi?) sa ii dau niste bani pe care i-i datoram. Eu - relaxata, tocmai primisem 700.000 de lei de acasa. Bani, nene, nu gluma. Si incep, si scormonesc dupa bani. Caut la ambalajul ala de sapun de ma iau spumele. Ridic fotolii, paturi, scormonesc peste tot. Nimic! Panicata o sun pe Leti - zic - " mai, stiu ca suna absurd, dar tii minte cumva ce am facut cu banii aia?". Zice "pai erau intr-un ambalaj de sapun". Zic - "stiu, asta tin minte, dar tii minte unde am pus ambalajul?". Zice - "pai l-ai pus pe scrumiera aia mare, ca chiar ma gandeam sa nu-l arunci". Mi-a cazut telefonul din mana. Am revazut cu ochii mintii scena. Pus pachetul pe scrumiera. Aruncat scrumiera la gunoi. Dus gunoi la ghena. Plecat la facultate. Eu!!! Eu!!! Regina gunoiului strans in 10.000 de pungi si nedus la ghena de lene, tocmai eu sa duc gunoiul cu tot cu bani la ghena!!! M-am dus la ghena sperand intr-un miracol, sperand sa fi ramas punga mea agatata cumva pe traseu, macar ambalajul de sapun!!!!

Imi da prin cap sa incerc sa scormonesc chiar si in gunoi. Cheia, cheia, dati-mi cheia, I AM SOOO GOIN' IN!! Bat pe la usi, aflu ca gunoiul a fost ridicat astazi de masina...

O saptamana intreaga back to depression. Sarmale rationalizate - nu glumesc, erau 2 sarmale jumate pe zi -, bani de tigari adunati de pe sub pat in monede mici-mici-mici - Winston de 10, desi tocmai trecusem pe Marlboro rosu.Nici un ban pentru reincarcat telefon. No internet back those days. Bine ca era macar cablul platit... Fix cu o zi inainte de Mos Nicolae am primit bani noi de acasa. Dupa o saptamana si ceva de sihastrie, aveam din nou bani. La 8 jumate dimineata am fost primul client in Mega Image. Am cumparat toate dulciurile pe care le-am gasit, am ajuns acasa si am facut abuz. Pe restul le-am pus in cizme...

marți, februarie 19, 2008

Amintiri din cocina


Iulie 2003.Terminasem sesiunea de vara si am intrat intr-o sesiune intensiva de alcoolizare.
Vineri m-am intors chioara de somn de la ultimul examen (drept penal, partea generala 2), pe care l-am picat cu brio desi materia imi placuse. Ghinion la biletele, cum mi se intampla mereu... Ajung acasa, bag o cafea si plec cu amicu' Nicu pe undeva prin regie, la un chef obscur. Imi tin minte si acum reflexia in geamul taxiului cum mergeam catre caminul respectiv. Am ajuns acolo, am baut niste ceva din niste pahare de plastic... de acolo am plecat mai multi catre Oldies. Beutura, beutura, beutura sa tot fie... pe la 4 dimineata am plecat cu fratioru' Mihai sa continuam beutura. A fost dimineata in care am iesit zob de beti sa cumparam tigari. Am intrat la chiosc - era 8 dimineata, sau ceva p-acolo. Eu am cerut tigari. Mihai era mut.De uimire, dar mai ales de alcool. Am platit, totul in regula. Am iesit in fata, unde am inceput sa fac misto de el: "daca nu eram eu erai mort, ma, nici tigari nu erai in stare sa iei!". Micutu' s-a enervat - nu, ca "ma duc sa iau bomboane, vrei sa vezi?" Nu stiu de ce a zis "bomboane", dar s-a rasucit pe calcaie si s-a intors in magazin. A iesit cu o conserva de pate de ficat. M-am uitam la el, la conserva de pate de ficat...si m-a busit un ras din ala frate cu moartea. Stateam pe vine si nu ma puteam opri din ras, si era un soare orbitor, era sambata dimineata si noi eram crunt de beti undeva in Dristor, cu o cutie de pate de ficat la purtator. Si tigari.

A doua zi m-am trezit pe la 3-4, am venit acasa, am mai stat un pic cu ochii pe pereti meditand la mahmureala, am mai apucat sa mai dorm vreo ora, cand ma suna 2(doua) colege de facultate. "Cum, nu sarbatorim iesirea din sesiune?! Andrada, nu te recunoastem, ce e cu tine?!" Texte d-astea. Booon... Iesim din nou intr-un bar (tot obscur) din Regie... beutura, beutura, beutura... Pe scurt, am agatat un individ - era din Craiova, imi scapa numele lui. One of my one night stands. Tin minte ca avea parul cret. Spre marele lui ghinion s-a amorezat de mine sau ceva. M-a terorizat cu telefoane mult timp de atunci, desi am avut bunul simt sa ma vad cu el a doua zi in Cismigiu si sa ii explic ca n-am de gand sa intru intr-o relatie, ca abia am iesit dintr-una destul de dificila, si ca e mai bine sa - EVIDENT - ramanem amici.

A treia seara am iesit cu alti colegi de facultate. Club A. Cata, Crina si Mina. Am stat pana dimineata. Beutura, beutura, beutura. Tin minte ca am mers pe jos, la 6 dimineata, pana la piata Kogalniceanu. Atunci am facut deal-ul ala siropos cu Cata - daca nu ne casatorim pana la 30... ne punem pirostiile reciproc. Well... Cata... tic-tac-tic-tac...ai face bine sa te-nsori cu Nico in urmatorii 2 ani, ca scot contractu' de la naftalina si n-o sa mai ai pe unde sa scoti camesa.
La drept, dupa doar o statie, am coborat din autobuz si am intrat in facultate. Am realizat ca e posibil sa se fi afisat niste note. M-am dus, am aflat ca am mai picat un examen (ala pe care l-am dat de 4 ori in total, da, da, ala cu dreptu' de proprietate intelectuala, in mod bizar - singurul care mi-ar folosi la ceva daca l-as mai sti). Am trecut pe la toaleta, ca deh - berea isi cerea drepturile - si dau sa ies din facultate. Trec pe langa femeia de serviciu care se uita dupa mine ca dupa Satana. Eh, fruncea sus, vine ea sesiunea de toamna. Deocamdata tre' sa dorm putin.

A 4-a seara eram cu o cola in fata la Ruine. Ficatul meu refuza inca o doza de beutura. Stateam pleostiti si semi-faliti... Me and my guys. Pe unde sa mergem, pe unde sa mergem... totul parea trist, foarte foarte trist. Si zic - hai la mare! Astia se uita pe sub sprancene. Se uita unii la altii. Ne-am suit in taxi si am pornit catre gara de nord. Inca nu ne era clar ce facem, si nici macar nu eram beti, dar mergeam catre gara de nord. In gara vedem ca avem tren in 5 minute. Ne suim... eu cu unul dintre ei. Ceilalti doi se duc dupa o sticla de alcool - fireste... sa o avem la noi, na! Trenul porneste, cei doi alergau dupa tren. Eu incercam sa il imping pe colegul de vagon din tren, sa nu ramanem doar noi doi. Partea masculina a razbit, intr-un final. Cei doi se urca in fine din mers,exact ca in filme, ne gasim un compartiment, si asteptam. Eram inca inconstienti si complet iresponsabili. Asteptam Nasu'. Facem rapid monetarul - cred ca aveam vreo 300.000 de lei cu totii. Oprim 100.000 si restul de 200.000 mi-i dau baietii mie, stiind ca ei vor fi buzunariti la sange. Vin nasii. Cu sepcile pe spate, figuri de cheflii. Eu bagasem banii in buzunarul de la spatele blugilor, convinsa fiind ca ma pun sa deschid geanta. Vad astia banii, incep sa rada... eram 4 oameni cu 100.000 de lei, care vroiau sa ajunga la mare. Incep buzunarirea masculilor, dupa scandalul de rigoare, care a fost destul de mare, va asigur. Scot baietii mei gume de sters, servetele de la mcdonalds...nici un ban. Vine haimanaua si la mine. "Ia domnisoara, ce aveti in buzunare?". Intorc buzunarele pe dos- nimic. Zice "-si la spate?". Eu "n-am nimic, dom'ne la spate!". Imi trece mana razant pe desupra buzunarelor. Eu - isterica - "Ce faci dom'le, imi pui mana pe fund???". Cei 3 baieti - verzi. Se vedeau deja in spatele gratiilor. Sorry, guys, asta a fost singura reactie care mi-a venit in minte, una buna, de altfel, pentru ca l-am intimidat. Continua doar sa spuna "aveti ceva in buzunare, ia ce aveti?" - dar nu mai punea mana. Bag mainile tremurand in buzunare. In stangul era averea. Simt ceva si in dreptul - ALELUIA, MAICA DOMNULUI - scot - 20.000. Asta ii ia, lacom, eu respir usurata. Scapam de nas.
Stateam, ne uitam unii la altii, si zicem "Bai, hai la Cristi!". Cristi era alt prieten din Pitesti, care lucra la Eforie Nord, intr-un chiosc din asta cu bere de pe plaja. Acolo dormea, acolo manca, acolo tot. De unu' singur... Il sunam la fiecare betie sa-l intrebam care e temperatura apei. Il sunam si de data asta - omu' dormea, ne injura bezmetic, noi ii explicam ca suntem in tren, el zice "da, da, bine...hai pa" si inchide. In fine...
Ajungem in Constanta, dupa cateva ore de dormit iepureste. Pe vremea aia mergeau repede trenurili, maica, nu ca acuma... Coboram... tragem o cearta nasoala rau in gara. Nu mai stiu de ce, cert e ca aveam vreo 2 ore de pierdut pe acolo si le-am umplut cu o cearta. Il sunam din nou pe Cristi, il convingem cu greu ca suntem in gara la Constanta. Stam restul de timp pe o banca in fata garii, band cafea. Deja nu mai pare o idee asa buna toata chestia asta cu mersul la mare.
Ne suim in trenul de Eforie. Intram intr-un compartiment, si dupa primele 5 minute vedem un grup eterogen inaintand pe coridor. Ne luam dupa ei - "vine nasu'?". Aia - "da, e-n spate". Noi mergem, nasul dupa noi. Luam avans datorita procesului de control. Pe drum ni se alatura din ce in ce mai multi tineri rebeli, eram buni de o revolutie. Ne impingem unii-ntr-altii in curu' trenului si asteptam nasu' de parc-am fi asteptat ghilotina. Ajungem in gara la Eforie exact cand nasul mai avea cativa metri. Sarim din mers, fugim, fraiere, nu ne-ai prins!!!

Sunam pentru indicatii, ne invartim putin, gasim locul. Pe plaja - pustiu. Era 7 dimineata. Cristi alerga catre noi precum Robinson Crusoe - "Baaa, nu-mi vine sa cred ca sunteti aici!!! baaa!!!". Incepe sa se incalzeasca, oamenii apar la plaja. Noroc cu ochelarii de soare, ca ma dureau ochii de la oboseala de parca aveam cartofi la cuptor in loc de globi oculari. Bajetii fac baie - eu nu pot, nu eram echipata corespunzator. Da' sed pe sezlong si consum berea pe care ne-o da Cristi moka. Se face 2-3-4... deja gluma se ingrosa. Baietii cautau o solutie sa mai ramanem, dar patul improvizat al lui Cristi nu era deloc o optiune pentru toti 5. Mancam niste gogosi - singura masa pe ziua aia, si ne ducem catre gara. Ajungem in Constanta fara peripetii - cred ca ne-am luat bilete. Cu inca niste bani pomana de la Cristi ne pregatim sa cautam un tren de Bucuresti. Ne dam pe langa unu', incercam sa discutam cu un nas, ni se explica ceva de supracontrol asa ca abortam misiunea. 2 ore mai tarziu asteptam un intercity cocotati pe un gard. Temperatura si oboseala erau deja insuportabile. Ne vedeam unii pe altii ca pui la rotisor. Ne suim in cele din urma in intercity, ne bagam intr-un compartiment modern si avem pana si nesimtirea sa atipim. Asa ne-a gasit nasu'. Nasii de intercity erau mai domni decat bascaliosii din trenul de noapte. Intra primul, amabil, cu costum la dunga, intreaba de bilete, si noi incepem sa dam din colt in colt. Eu si Nicu - care ne-am trezit instant, i-am trezit si pe ceilalti doi, si am inceput negocierea. "Pai sa vedeti, avem doar x lei". Nasu' incepe sa rada. "Gicule, vino ma incoace, copiii vor sa ne mituiasca". Plictisiti nasi... ne-au tinut cea mai lunga teorie din viata mea. Nu tu pipaiala, nu tu nimic. Doar o teorie luuuuuuunga. Printre altele "pai cum facem, ajungem in gara si mergem la sectie?". "cum faceti mai baieti din astea, mai, ati tarat si pe fata asta dupa voi". "Ma, dar parintii vostri stiu ce faceti voi in loc sa invatati pentru facultate?". "Uite, domnisoara rade, stie ca am dreptate". Au mers astia cu noi pana la Bucuresti in compartiment, ne-au stricat si somn si tot.

La Bucuresti s-au vazut nevazuti. Ne-am mai schimbat 2-3 bezele pe peron si m-am suit in 62. N-am sa uit drumul ala in viata mea. Singura, fara bilet, plina de nisip, intr-o caldura insuportabila, fara loc de stat jos, in traficul din Bucuresti. Am ajuns acasa, am facut un dus - tin minte nisipul care s-a adunat in cada, n-am inteles nici pana azi de unde era atat de mult, ca am stat mai mult pe un sezlong nenorocit, consumand bere. Oricum... nu stiu daca m-am mai simtit vreodata atat de obosita...

M-am trezit pe la 4 dimineata, am facut un ou ochi si am vazut primul episod din Fetele Gilmore. Nu pricepeam mare lucru din el, dar parea interesant...M-am culcat la loc si am dormit mult.

duminică, februarie 17, 2008

C'est fini


Declar inchisa sesiunea de depresie. Scopul a fost indeplinit, am irosit o saptamana intreaga pe lamentari ca sa scuip tot.

Unora le-a placut ce am scris in perioada asta. Altii mi-au spus ca am dat-o pe soapoperas. Soap operas sau nu, tot eu sunt, mes petits amis. :)

Tan tan tan tan tan... ce-o fi? ce-o fi? E... ce-o fi o fi...

Angajez vanzator de iluzii


Am avut niste baieti part-time. M-au dezamagit. Nu erau pasionati. Mi-au vandut iluzia si s-au carat. N-au crezut in poezie, in arta asta a seductiei urmate de abandon. N-au crezut in nimic. Doar au venit, au fluturat 2-3 flyere si s-au facut pierduti, ca si cum eu as fi de ieri-de-azi pe strazile astea si as lesina cu sunet la fiecare fluturare de gene.

De data asta caut pe cineva care le are clar cu vanzarea de iluzii. Eu cumpar, sunt dispusa sa dau pe ele oricat, atat timp cat ma conving ca sunt iluzii adevarate. O, da, crede-ma, tu copil cu pui de iluzii in punga de plastic, plecat la vanatoare de pseudovictime. Crede-ma ca stiu cum arata o iluzie adevarata. Ii stiu mirosul, stiu cum se simte barba ei in contact cu pielea mea. Si nu crede vreo clipa ca am sa ma uit in punga ta cand ai sa te lauzi pe strada cu iluzii. Va cunosc pe toti de la o posta.

Astept mesaje de bine de la distribuitorii adevarati. 0722cumpariluziiadevarate.

Va pup cu sinceritate.

sâmbătă, februarie 16, 2008

Doar cu sunet




Apasa play. Asa. Acum sa-ti povestesc.
Sunt intr-un oras ciudat. Ca o insula greceasca, cu influente de Praga si Andorra. E primavara. E foarte senin. Intru in cateva magazine. Imi iau o rochita frumoasa de vara, inflorata. Bat din palme fericita - e cea mai frumoasa rochie pe care am avut-o vreodata.
Pornim din nou pe strazi. Stradutele sunt din ce in ce mai stramte. Mergem, imi aud pasii pe caldaram. Si respiratia. Intr-un fel ciudat e din ce in ce mai cald, desi am senzatia ca se insereaza.

Ne oprim intr-o piateta. Lumea apare din toate colturile, se aglomereaza ingrozitor. Eu sunt inca fascinata de peisaj, ma uit in jur. Peretii incep sa se transforme si ma simt brusc ca in curtea interioara a liceului meu. Uite, si fantanile sunt acolo. Mda... Brusc, de nicaieri, rasari in fata mea. Ai o privire pierduta. Incep sa reprosez lucruri. Iti spun de toate. Din nou. Ti le repet. Spre marea mea uimire, ripostezi. Si tu ai lucruri sa-mi reprosezi. Pe jumatate ma bucur ca vorbesti cu mine, pe jumatate ma simt ranita de ceea ce imi spui. Incerc sa spun ceva, incepe sa imi bata inima foarte tare pentru ca am senzatia in sfarsit ca esti viu. Esti un viu rau, cuvintele tale imi fac rau, dar esti viu!!! Incerc din nou sa deschid gura, dar tu observi si ridici tonul. Incepi sa vorbesti din ce in ce mai repede si mai tare, si ma ia cu ameteala. Cuvintele tale se deformeaza pe drum, inainte de a-mi ajunge la urechi, si se transforma in ace care mi se infig in piele. Imi dau lacrimile de la durerea fizica. Ma intorc pe calcaie si plec. Bate vantul, dar in acelasi timp e foarte cald. Transpir si imi curg lacrimile. Pe unde sa ies, pe unde sa ies, faceti loc, faceti loc acum. Da, da, mi-am amintit - sunt in curtea liceului, e un gang acolo, in stanga. Coate, incerc sa inaintez... ahhh, da' multi sunteti mai.

Gata. Stanga, si am scapat. Trag aer in piept. Toti prietenii sunt cu mine. Dau sa-mi aprind o tigara. Cineva a ramas in urma. O fata. Ma striga, eu ii fac semn sa ma lase sa fumez. Ea insista. Ma uit la ceas si imi dau seama cat e de tarziu. Ma uit mai atent la ea, incerc sa descifrez ce spune. O aud, in sfarsit, si incep sa simt un nod in gat. Imi spune ca esti acolo si ma chemi sa imi spui ceva. La dracu', de ce n-am auzit de la inceput?? Arunc tigara si dau sa ma apropii de locul in care ea imi indica ca ai fi. O alta ea vine din spate. Vrea sa participe la discutie. Devin isterica. Nu stiu de unde am atata putere, dar simt ca as putea sa zdrobesc pietre in maini fara sa simt nimic. Tip, urlu la ea: "Gata!! Ajunge!!! V-ati bagat destul!!! Ai vazut tot, ai auzit tot, acum lasa-ma sa-mi traiesc viata!!". Ea insista - "dar vreau sa aud, vreau sa aud tot". Eu tip atat de tare incat sunt convinsa ca si chinezii ma aud "LASA-MAAA, AUZI SA MA LASI? E PROBLEMA MEA, E A MEA, A MEA, A MEA SI DOAR A MEA". Femeia asta tampita ma tine in loc cand eu stiu ca ma astepti acolo. Trebuie doar sa fac dreapta. Inaintez, fac dreapta si vad doar multime. Of catamai multimea. Pe tine nu te vad. Ea - prima ea, ea cea buna imi spune ca ai plecat. Ma ridic pe varfuri panicata si incep sa ma uit prin multime. Doamne, cate milioane de capete. Te vad. Esti imbracat intr-un tricou alb, si ai in spate un rucsac gri. Bun. Urmaresc rucsacul. Trebuie sa urmaresc rucsacul.

Toata lumea vine spre mine, sunt contra curentului. Zaresc rucsacul din cand in cand si incerc sa te prind din urma. Transpir, tremur din toate incheieturile. Mi-e frica sa nu te pierd. Ma storcesc, imi vine sa plang de nervi, opriti-va!!! Lasati-ma sa inaintez, nu mai vad rucsacul.

Cobor trepte de piatra, e ametitor, lumea ma zdrobeste de perete si eu incerc din rasputeri sa te ajung. Stanga, dreapta, e ca un rollercoaster. Ajung in alta piateta. E gol, in sfarsit. Doar 2-3 oameni pe la colturi. Se insereaza din ce in ce mai tare. Ma asez pe jos si ma culc pe spate. Ma uit in sus. Cerul e gri si e foarte cald. Imi desfac bratele. Stau asa, crucificata pe asfalt. Oamenii de pe la colturi isi dau coate, dar nu ma intereseaza. Asfaltul este cald si e bine. Imi dau seama brusc ca pot sa te sun. Iau telefonul din buzunar, formez, suna. Raspunzi repede, dupa primul apel. Vocea ta e foarte calda. Ma simt bine am crezut ca ai sa fii suparat pe mine. Iti spun - "de ce ai plecat? Veneam dupa tine!". Ma intrebi unde sunt. Iti explic. Totul pare atat de simplu. Imi spui: "Stai unde esti, vin in 10 minute. O sa te prind din urma". Inchid. Am un sentiment de bine. Doar o sa vii in 10 minute...

E vremea povestilor


"Viata e nasoala. Daca te astepti sa ai vreo revelatie, trezeste-te! N-o s-o ai." Asta e. Ce vezi, ce mirosi, ce auzi, exact asta e. Asta ceri, asta primesti. Cauti un substrat valoros degeaba, ca o cartita nebuna. Sapi de dement, asta faci. Daca-ti place sa sapi, atunci distractie placuta. Daca nu... asculta in continuare.

Mai tin inca langa mine chibriturile din Praga. Caut inca omul care e poate sa vada acoperisurile din Praga in acelasi fel in care le vad eu. Omul care respira Barcelona in acelasi ritm pe care il am eu in vene. OMUL care vede lumea in aceleasi nuante pe care le percep eu.

Si e pentru prima data cand sufar pentru altul. Cand imi dau seama cat are el de pierdut si sufar pentru el. Sufar inaintea lui, plang pentru pierderea lui. Nu-i genul meu... Nu-i nimic egoist in asta, pentru prima data. Ca o premiera, eu nu-s in centru. Wow. Presupun ca ar trebui sa sarbatoresc asta.

Ce se oglindeste in noi nu-i nimic. Pe bune. E un sentiment de-o secunda. Nu crezi? Esti ratatul zilei de azi. E sarbatoare.

Eu am sa dispar. O sa plec cu cineva de brat, sau o sa fiu ingropata, sau pur si simplu... o sa merg spre vest, est, sau spre alta directie pe care o sa o inventez spontan din simt de auto-aparare. In cautarea ta, in cautarea cuiva ca tine, dar o sa plec. Asta e singurul lucru de care sunt sigura pe lumea asta.

Si pentru asta-s trista.

Frumos

vineri, februarie 15, 2008

I'm only happy when it rains


Sau atunci cand oamenii coboara pe scari sa se duca la munca, sa-si culeaga chenzina, iar eu intru in casa mea portocalie si-mi vad de ale mele. Imi vad de somn, de tigari, de muzica, de... ale mele, ce sa mai.
Pana la urma sunt fericita tare. Ploua mult de tot. Cu de toate...

Putain de toi

Intepenita


Sunt cum scrie la canticel. Intepenita intr-un moment din care nu pot sa ies. Imi duc zilele, dar mai ales noptile, intr-un fotoliu, cu laptopul in brate, si cu tigara in scrumiera de pe bratul fotoliului. Nimic nu prea mai are noima. Multa, putina, frumoasa, urata... nu e nici una. Nicaieri. Sec. Sec. Sec.

Sa ma iau de guler. Bai, nu pot, bai. Nu-s contorsionista destul. Mi-as da vreo doua palme, da' nici pentru asta n-am sange suficient.

joi, februarie 14, 2008

Hepi velantains dei



Nu-s fana a personajului Chirila, dar ... luati d-aci ziua iubirii eterne.

luni, februarie 11, 2008

I got leapsa

De la Monica.

intrebari:

1) Cat timp acorzi internetului?

Raspuns: extrem de mult. Mult prea mult.

2) cel mai interesant blog pe care-l citesti.

Hm... interesant... of... pai femeia asta imi place mult.

3) Trimite leapsa catre 5 prieteni/bloguri/ce citesti

Pai sa fie in curte la luci-k, albeenah, runbaby, americanca si andreea

duminică, februarie 10, 2008

Hei, what is that???

Asta l-am intrebat aseara pe Jerome, francezul care ne-a inchiriat apartamentul cochet de pe Ramblas in care ne-am petrecut ultimele 3 nopti. Puteam sa ii zic "qu'est que c'est ca?" sau "que pasa?", sau sa mizez ca intelege din atitudine, si sa-i arunc direct :"ce naiba e asta, ma?". Eram pe balcon, ma uitam la papusi gigantice si oameni cu tobe, strigate si multa veselie.

Jerome a ridicat din umeri si a zis nonchalant: "...Barcelona!...".

Poze aici

Ca de obicei, mostre:



miercuri, februarie 06, 2008

Buna seara, iubirea mea

...in seara asta ma simt ca o diva. Trec din camera in camera abia atingand tocurile usilor cu varfurile degetelor. Ma simt ca-ntr-o tragedie antica, exagerarea ma caracterizeaza cu atat mai mult in seara asta.

Torn usor lichide parfumate dintr-un recipient intr-altul si ma privesc in oglinzi cand trec cu paharul in mana. Ma intreb daca-s o fantoma colorata aparuta din alta dimensiune, populand apartamentul altcuiva care nu-si explica miscarile abia insinuate ale perdelelor sau suspinul din balcon. Suspin pe dracu', eram doar eu tusind...

Abia acum am avut rabdare sa ascult toata muzica pe care mi-ai trimis-o. Stiu, ti-am lasat de fiecare data impresia ca ascult melodie cu melodie, si ca imi place. Ei, ghici ce... exact cum ai spus tu..."whoops... eroare"... n-am ascultat-o niciodata. Am stocat totul acolo si am asteptat sa se astearna praful. Hei, stai acum, nu face mutra aia, doar stii si tu ca amintirile nu au valoare pana in momentul in care poti observa praful de pe ele. Atunci sufli usor, asa, ca un oftat, si incepi sa le descoperi. Incepi sa le citesti, sa le asculti, sa le intelegi...

Noapte buna, poveste.

Koop - la cererea publicului. Conform altui public, "melodia de parastas". De gustibus...

duminică, februarie 03, 2008

E bine ca Cioaca a lovit pe ziarist cu masina? Andreea, ai legatura

oh, yes... exactly my thoughts

I've driven round in circles for three hours
It was bound to happen that I'd end up at your
I temporarily forgot there's better days to come
I thought that I would give it just one more chance

Cos' I want, tonight, what I've been waiting for
But I found, tonight, what I'd been warned about

You think that you are complicated, deep mystery to all
Well it's taken me a while to see, you're not so special
All energy no meaning, with a lot of words
So paper thin that one real feeling, could knock you down

And I've seen, tonight, what I'd been warned about
I'm gonna leave, tonight, before I change my mind

So see me when your 40, lost and all alone
being comforted by strangers you'll never need to know
not sad because you lost me
but sad because you thought it was cool to be sad

You think misery will make you stand apart from the crowd
well if you had walked past me today I wouldn't have picked you out
I wouldn't have picked you out

now I've seen, tonight, how I could waste my time
and I'll be on my way, and I won't be back
cos I've seen, tonight, what I've been warned about
your just a boy, not a man, and I'm not coming back


N-o sa te iert

Muzica zbiara. Mi se spune ca machiajul meu e puternic... amuzant. Si ca imi sta bine. Asta e si mai amuzant... Imi amintesc femeia-soferita, tipii pe care parca i-am vazut si aseara, bricheta pe care am furat-o si zambetele. Sunt multe zambete in jur. Maine o sa fie bine. Asa spun oamenii. Oamenii sunt de incredere, deci clar maine o sa fie bine. Daca spun ei...

Puls. Pulsul suie. Culorile. Iti stiu culorile, doar le-am vazut amandoi mai devreme! Coltul. Da, eram dupa colt. Stateam la colt, asa cum mi-ai spus. Nicio mirare, nu?

In rest... ce-as mai putea sa-ti mai spun? As putea sa-ti spun multe, dar oare te-ar interesa? Poate, si poate ca dupa ce te-ar interesa mi-ai spune ca de fapt nu te-a interesat niciodata. Asa ca haideti sa haidem. Si sa ne vedem de ale noastre.

Trag aer in piept. E frig, cred. Cred, pentru ca nu mai simt nimic. Ea imi spune ca pot sa plec, deci e in regula sa plec acum.

Inca te vad acolo, inca iti vad culorile si inca nu am inteles nimic. Si de aceea...