Aventuri in Tara Oglinzii

Pe soundtrack de London Undersound al lui Nitin Sawhney. N-am vazut inca Londra, dar o s-o vad. Poate la anu'. Sau poate la toamna. Sau altadata.

Lucrurile sunt la fel, dar cumva parca se schimba radical zilele astea. E un fel de Alice in Tara Oglinzii. Nu, nu in Tara Minunilor. Nu stiti? Prima mea intalnire cu Alice a fost in Tara Oglinzii. Era o carte mare, cartonata, cu ilustratii alb-negru, unde am facut cunostinta cu Alice si intamplarile ei bizare. Nu se strecoara prin usi magice mancand prajituri cu efect neasteptat, ci trece printr-o oglinda si ajunge in lumea pieselor de sah, intrand in razboiul dintre ele. E acolo Humpty Dumpty, si Leul, si Unicornul, si multe alte personaje. Cartea asta m-a marcat iremediabil. Nah - Alice si basmele pentru copii si oameni mari. De fiecare cand o deschideam gaseam alt sens in paginile ei. Cu mintea aia a mea de 5 -6 ani (da, pe la varsta aia o citeam, I was a kind of a common prodigy) incercam sa gasesc un sens absurdului, si de fiecare data reuseam, dar cu un rezultat diferit.

De ce porneste Alice ca pion al Reginei de Alb, si de ce etapele prin care trece nu se supun unor reguli firesti, de ce unele lucruri sunt nedrepte, de ce e bine si totusi rau cand ajunge regina, toate lucrurile astea isi cautau explicatii in capul meu si si le gaseau intotdeauna sub o alta forma. Imi dau seama acum cata educatie mi-a facut cartea asta pe care atunci o gaseam fascinant de absurda.

De ce mi-am amintit acum? Pentru ca asa se intampla lucrurile de la o vreme. E realitatea pe care o stiam, in loop, dar cumva o vad intoarsa pe dos. Brusc fiecare replica pe care as ignora-o in mod normal pare a avea sensuri misterioase, si toate lucrurile din jur au o identitate cel putin dubla, pe care o vezi daca stai un minut si privesti in oglinda.

Fragmente

In ciuda listei adunate (la care inca lucrez, nicio grija), in care toata lumea a pus la creme de la creme, pentru seara asta am ales la creme de la...bestseller. Cartea pentru toata lumea (not chicklit, though). Fara profunzimi nebanuite si tehnici inovatoare... Doar...cartea de vineri. :) Povestea frumoasa de la sfarsit de saptamana.

"-Si nimic...Doar ca am o problema de voltaj...Nu stiu cum sa-ti spun...Am deseori senzatia ca-mi lipseste un buton...Stii, o chestie pentru reglarea volumului...De cand ma stiu merg prea departe ori intr-un sens, ori in celalalt...Nu reusesc niciodata sa-mi gasesc echilibrul asa ca treaba cu viciile la mine s-a terminat intotdeauna prost...[...]Cand beau, beau prea mult, cand fumez, fumez pana cad lata, cand iubesc imi pierd mintile si cand muncesc, muncesc pana mor...Nu ma pricep sa fac nimic in limite normale, cu calm, eu...
-Si cand urasti?
-Asta nu stiu..."


"Vazuti din spate, erau foarte draguti...

In stanga, tipul inalt si slab cu suba "Retragerea din Rusia", in dreapta, individul solid cu geaca "Lucky Strike" si la mijloc fata care ciripea, radea, sarea si visa in sinea ei [...]..." "

"Imperturbabil, Philibert scoase batonul de ceara pentru sigilii si isi apasa sevaliera in josul documentului sub privirile aiurite ale celor doi, apoi in plie in trei si-l vari dezinvolt in buzunarul hainei.

-Aaa... Tu umbli mereu cu instrumentarul asta de Ludovic al XIV-lea dupa tine? intreba Franck in cele din urma, clatinand din cap.

-Ceara, sigiliul, sarurile, scuzii de aur, blazonul si otravurile...Bineinteles, dragul meu..."

"Camille era atractia serii.

Un fel de cum sa decongelezi o parizianca fara s-o spargi".

"-[...]. Nu e nimic mai rau pe lume decat mila oamenilor cumsecade...Cei care-ti spun ca se roaga pentru tine si incearca sa te traga de limba, si cei care-ti invata sotul sa bea si zic ca si ei ar fi facut la fel, pe legea lor![...]"

"Il incerca o dezamagire stoica si se indeparta framantandu-se.
Eticheta de la chilotii cei noi il rodea".


"-[...]Era mai mult decat evident: tanara gasculita cu cutia ei de acuarele si panza frumos impaturita, care se indragosteste de geniul necunoscut. Damnatul, printul norilor, vaduvul, tenebrosul, inconsolabilul...Imaginea clasica: pletos, torturat, genial, suferind, insetat...Tata argentinian, mama unguroaica, combinatie exploziva, cultura uluitoare, traind intr-o casa abandonata si asteptand exact asta: o gasca fara minte care sa-i faca de mancare in timp ce el creeaza in suferinte atroce...[...]Il priveam pictand si ma simteam importanta...Eram sora, muza, femeia puternica din spatele marelui barbat, cea care strangea jocurile, hranea discipolii si golea scrumierele..."
Impreuna, Ana Gavalda

Another kind of list

Nu e nici cu decizii, nici cu lepse, nici topuri... Vreau sa va cer ajutorul. Majoritatea persoanelor care intra aici, care "ma" citesc, care isi dau cu parerea, sunt oameni deosebiti. Ca sa fiu in continuare egocentrica (cum am fost toata viata), pot sa spun ca ma bucur ca pot aduna in jurul meu asemenea persoane. Mi se intampla si in cealalta viata, aceea "fizica" - asta fiind unul dintre putinele lucruri cu care CHIAR ma pot mandri. Si sunt convinsa ca si voi subscrieti la treaba asta (referitoare pe oamenii pe care i-ati adunat in jur, facand doar schimb de un gand-doua, apoi mai multe... si apoi poate foarte multe). 

Despre ce e vorba, acum ca v-am periat destul. Vreau sa fac o lista cu carti pe care sa le citesc. Dar sa va spun despre ce este vorba. Carti de care sa ma apuc si pe care sa nu pot sa le las, indiferent daca imi arde casa, daca ma suna Maica Tereza sa-mi spuna un banc de pe lumea cealalta, sau daca incep sa vad iepurasi alergand pe covor. Pe care sa abia astept sa ajung acasa sa le citesc. 

Vreau sa-mi spuneti voi care sunt cartile pentru care simtiti lucrurile astea. Aici, in comentarii. Sunt convinsa ca o sa aflu foarte multe lucruri... 

So? Help? 

Design Yourself

Sa fim intelesi. Nu apreciez cartile motivationale. Nimic care contine sintagma "in x pasi" (cu exceptia in care e folosita la misto), toti "expertii" aparuti peste noapte care te invata cum sa fii bogat, sarac, nevropat, indragostit sau infometat. Dar ca sa vezi ce inseamna dizainu', am vazut cartea aista la colega Luiza si mi-a ramas capu' la ea. Adica Design Your Self, de Karim Rashid. Si stiti deja - mi-am cumparat-o. In varianta portocalie (mi se pare foarte tare ca exista in 4 variante de culori). Pe link-ul respectiv gasiti o descriere foarte ok, mai ok decat as fi putut eu sa o fac (mai ales ca inca n-am terminat de citit).

Cat de curand intru in renovare - psihologi, schimbat de mobila, schimbat de tot. Curatenia de iarna.

Chip in taci.

Dragostea dureaza 3 ani

"Este destul de exasperant sa-ti dai seama ca iti pui aceleasi intrebari ca toata lumea. Oare am dreptul sa parasesc pe cineva care ma iubeste? Oare sunt o javra? Oare la ce foloseste moartea? Oare poti fi fericit si, daca da, la ce ora? Oare n-as putea sa castig mult mai multi bani, muncind mult mai putin? Oare este posibil sa te indragostesti fara ca asta sa se termine in sange, sperma si lacrimi?".

Si dupa 2 ani de zile iata ca ajung sa vad si eu mult discutata piesa de teatru.

Am citit cartea la inceputul lui mai, in plina criza existentiala. Si mi-a placut foarte tare. Despre piesa - ce sa spun. E altceva. Va recomand sa cititi cartea mai intai... Nu de alta, dar cred ca se completeaza cumva cele doua si mai cred ca ordinea corecta este asta - carte, apoi piesa.

Da, intr-adevar, e asa cum a spus autorul - e o carte trista transformata intr-o piesa foarte comica. Da, se pare ca se poate. Mi-au placut foarte tare scenografia si muzica. Adriana Trandafir se tine cam bine la cei peste mbeeep ani... Cam bine... Nu m-a dat pe spate cealalta actrita, al carui nume nu l-am retinut...M-am bucurat sa recunosc replicile din carte... Fiind deja tradusa destul de bine in romana (din franceza, limba oricum mai apropiata decat engleza), n-a mai fost cazul sa ma impiedic de scenarii adaptate prost care strica tot farmecul...

Cea mai mare neconcordanta este personajul Anne. Cred ca asta e punctul care descrie cel mai bine diferenta dintre carte si piesa. Citind cartea ii construiesti o imagine diafana, poate prea sensibila, prea fragila... In piesa este o femeie puternica, o femeie puternica ranita care are reactii, o femeie cu multa personalitate. In plus, in piesa ea este un personaj principal. In carte este abia insinuata... Ce as putea spune pe marginea acestei observatii - exista totusi un pic, un pic de exagerare. Parca un pic prea buf, parca prea multa mascarada... Acum - e adevarat ca m-am hlizit la ea dar parca a fost un pic supradozata.

A fost amuzant. Imi place Cristi Iacob, asadar distractia a fost asigurata din start. Nota 10 pentru desenele cu Pucca. Si e adevarat ca am vazut-o in aer liber, fara fum, inghesuiala si caldura... Poate chiar un pic frigut.

Ce ar fi de adaugat - ca au molfait oamenii ceia la niste struguri pe scena de imi aparuse baluta in coltu' gurii. Dupa piesa am mers pe jos pana la Nic, in Amzei, sa-mi iau (mai ceva ca o gravida eram). Din pacate, era inchis pentru renovare. Sufar inca. Diana vroia sa fumeze, dupa ce s-a plimbat Adriana Trandafir cu porttigaretul 2 ore in fata noastra emitand fum peste fum peste fum peste fum...

Am pus raul inainte, cu tot ce s-a spus rau despre piesa in minte si a rezultat o seara amuzanta, creier spalat- detasat de alte chestii si aducerea aminte a pasajelor preferate din carte. Haide, ma, ca a fost bine. Bravo, mi-a placut.

E de vazut...

Scene din piesa jucata in 2006: (vad ca erau alti actori in rolurile secundare)

Imi pare rau, nu ma pot abtine...

...iacata un nou citat din "Convorbiri cu Octavian Paler":

"Tot ce e mediocru in viata mea se datoreaza prejudecatii ca e mai bine sa fii intelept in orice imprejurare. In fond, ce ne recomanda intelepciunea? Sa fim atenti, evitand riscurile, imprudentele si excesele. Sa facem totul cu masura. Si tocmai aceasta masura o gasesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a nebuniilor netraite. N-am avut inteligenta sau norocul de a pricepe la timp (daca nu pe vremea cand visam sa aflu totul despre cei sapte intelepti ai Greciei antice, cel putin mai tarziu) ca adevarata masura a vietii unui om nu se poate obtine decat prin lipsa de masura, dorind fara masura, indraznind fara masura, iubind fara masura. Nu stiu daca aveam calitatile necesare pentru a pune in practica ideea mea (de la batranete) ca nebuniile sunt mai recomandabile intr-o viata (atat de scurta!) decat o intelepciune searbada si cuminte. Am unele indoieli in privinta asta. Dar mi-ar fi placut sa stiu mai demult ca intelepciunea e o virtute batranicioasa. "

Despre religie

...ca tot m-a prins dimineata si n-am apucat sa adorm, m-am apucat sa citesc din una dintre cartile-cadou. Da, da, cadoul cela pe care l-am solicitat insistent, batand nervos din calcai. Este vorba despre "Convorbiri cu Octavian Paler". Si iacata ce paragraf am gasit. Cred ca mai bine de atat n-ar putea fi descrisa (ne)credinta mea.

"Cu siguranta, toate ar arata altfel daca as fi un om religios, daca as putea crede ca dincolo de aceasta viata mai exista ceva. Fie si iadul. Nu sunt nici pe departe din specia liber-cugetatorilor. Din punctul meu de vedere, ateismul este o trufie cam imbecila. Cum sa-ti imaginezi ca toate misterele din banalitatile care ne inconjoara, dintr-o dimineata cu cer indecis sau din pietrele innegrite, vara, de lumina, se explica doar prin chimie, fizica si mecanica? De cate ori ma uit la Animal Planet si constat cate taine ascund cele mai elementare forme de viata, sunt uluit. Mintea mea nu reuseste sa priceapa cum au aparut toate acestea. Nu pot merge mai departe. Si ma blochez aici. Dumnezeu exista pentru cei care au nevoie de el, s-a zis. Nu-i adevarat. Eu am nevoie si nu l-am gasit. E si aceasta o cauza a faptului ca, sub masca mea de om sobru si rational, sunt mai vulnerabil decat isi inchipuie altii. Si sunt pregatit, mai bine decat as fi vrut, sa vorbesc despre esecuri."