L-am vazut acum mult timp si a ramas intre filmele mele preferate. Azi am realizat ca nu l-am mai vazut de mult si ca ar fi momentul. Pentru ca I am almost free.
Postul din 1 mai 2024
Acum 7 luni
miercuri, aprilie 29, 2009
duminică, aprilie 26, 2009
Asa-i ca va e lene?
Imi vine sa urechez oameni, dar e-n natura umana. Asa ca raman doar dezamagita. Si ideea ca in cazul in care mi s-ar intampla ceva rau oamenii care m-ar putea ajuta ar face la fel (adica le-ar fi lene sa o faca) ma sperie si ma intristeaza.
Concertul a fost tare misto. Kumm a sunat mai bine ca niciodata. M-am indragostit iremediabil de Go To Berlin. A fost o seara misto, dar din cei 30-40 de oameni pe care mizam, au venit 12. Dintre care vreo 4 pe care nici nu-i luasem in calcul. Ba nu, 5. (later edit - imi dau seama ca de fapt din cei 12-13 oameni care au venit dintre cei pe care ii cunosc, mizam doar pe 4 - vorbesc despre Luciana, Andrei, Lili si Bogdanel)Si chestia asta s-a aplicat procentual in cazul tuturor oamenilor care ar fi trebuit sa vina aseara. "A fost cutremur, a fost frig, au fost alte evenimente, ce are si asta cu noi, asta e, mor copii in Somalia in fiecare zi si cainii dorm singuri pe strazi, in frig, si o serie de alti copii sufera de boli grave la 2-3 anisori. Doar n-o sa ne apucam sa salvam acum universul. Si in definitiv... o cunosti pe fata asta?". Nu, n-o cunosc, si nu, n-am cum sa salvez pe toata lumea. Nici macar pe mine nu pot sa ma salvez. Dar pot sa incerc macar sa fac cate un strop aici, un strop acolo... cat pot. La un moment-dat am obosit sa tot chem oameni doar ca sa aud scuze care nu sunt scuze de fapt, luand in calcul miza. Miza pe care n-o vede nimeni!!! Asta mi se pare partea cea mai trista, ca refuzul a fost inregistrat in capul "telespectatorilor" ca pe un refuz de a iesi la un concert. Un concert (culmea) cu trupe foarte tari, intr-un loc foarte misto - ca daca era vorba de un beci imputit cu manele, as fi inteles rezerva.
Asadar 3 trupe FOARTE misto, foarte bine cotate in momentul asta, plus un DJ care chiar stie sa puna muzica, au acceptat sa isi miste curu' si sa performeze pe gratis. Unii au venit din alt oras. Sa cante ca oamenii, publicul sa dea niste bani pe care in mod normal ii primesc ei, care bani sa ajute pe cineva a carui viata depinde de treaba asta. Mai mult, nenea cu spatiul s-a angajat sa dea si banii din incasari. Adica - uite ca se poate. Si toata treaba asta, tot angrenajul, toate rotitele s-au blocat in LENE. Ptiu. Cu totii functionam pe principiul "ca o sa fie si mare diferenta daca nu vin eu". Si se aplica la orice, la reciclare, la mizerie, la atitudini vizavi de altii, mereu, de 2000 de ori pe zi acelasi lucru.
Si da, sunt revoltata.
Concertul a fost tare misto. Kumm a sunat mai bine ca niciodata. M-am indragostit iremediabil de Go To Berlin. A fost o seara misto, dar din cei 30-40 de oameni pe care mizam, au venit 12. Dintre care vreo 4 pe care nici nu-i luasem in calcul. Ba nu, 5. (later edit - imi dau seama ca de fapt din cei 12-13 oameni care au venit dintre cei pe care ii cunosc, mizam doar pe 4 - vorbesc despre Luciana, Andrei, Lili si Bogdanel)Si chestia asta s-a aplicat procentual in cazul tuturor oamenilor care ar fi trebuit sa vina aseara. "A fost cutremur, a fost frig, au fost alte evenimente, ce are si asta cu noi, asta e, mor copii in Somalia in fiecare zi si cainii dorm singuri pe strazi, in frig, si o serie de alti copii sufera de boli grave la 2-3 anisori. Doar n-o sa ne apucam sa salvam acum universul. Si in definitiv... o cunosti pe fata asta?". Nu, n-o cunosc, si nu, n-am cum sa salvez pe toata lumea. Nici macar pe mine nu pot sa ma salvez. Dar pot sa incerc macar sa fac cate un strop aici, un strop acolo... cat pot. La un moment-dat am obosit sa tot chem oameni doar ca sa aud scuze care nu sunt scuze de fapt, luand in calcul miza. Miza pe care n-o vede nimeni!!! Asta mi se pare partea cea mai trista, ca refuzul a fost inregistrat in capul "telespectatorilor" ca pe un refuz de a iesi la un concert. Un concert (culmea) cu trupe foarte tari, intr-un loc foarte misto - ca daca era vorba de un beci imputit cu manele, as fi inteles rezerva.
Asadar 3 trupe FOARTE misto, foarte bine cotate in momentul asta, plus un DJ care chiar stie sa puna muzica, au acceptat sa isi miste curu' si sa performeze pe gratis. Unii au venit din alt oras. Sa cante ca oamenii, publicul sa dea niste bani pe care in mod normal ii primesc ei, care bani sa ajute pe cineva a carui viata depinde de treaba asta. Mai mult, nenea cu spatiul s-a angajat sa dea si banii din incasari. Adica - uite ca se poate. Si toata treaba asta, tot angrenajul, toate rotitele s-au blocat in LENE. Ptiu. Cu totii functionam pe principiul "ca o sa fie si mare diferenta daca nu vin eu". Si se aplica la orice, la reciclare, la mizerie, la atitudini vizavi de altii, mereu, de 2000 de ori pe zi acelasi lucru.
Si da, sunt revoltata.
joi, aprilie 23, 2009
Azi am inima buna
De fapt eu am inima buna mereu, si cine ma cunoaste stie chestea asta (da, da, hai, ca stiti ca asa e, sunt prea buna pentru lumea asta). Dar azi mai mult ca niciodata am decis ca e cazul sa fiu foarte buna. Asadar dupa ce v-am povestit de tabara asta a lu' Mai Mult Verde (am auzit ca prin weekend se lasa si cu concerte si alte nebunii, asa ca va sfatuiesc SINCER DE TOT sa va bagati, ca aveti multe de invatat si o sa fie fun fun), a venit vremea sa va cant si eu la melodie cu cei 2%.
Sufletul meu este indoit. In privinta celor 2%, in afara faptului ca eu si declaratiile oficiale de avere, venit sau orice altceva de genul asta, nu ne avem prea bine, mi-e si foarte greu sa va sfatuiesc. De ce?
Pai 1. - avem in coltul din stanga Charity Gift. Proiect in care eu m-am implicat din cand in cand, e adevarat ca nu atat de mult cat as fi vrut, dar suficient cat sa prind drag de el. Iar 2. - in coltul din dreapta avem SMURD . Despre SMURD nu trebuie sa va povestesc multe, pentru ca stiti cu siguranta cam care e treaba si cat de misto sunt. Extra-argumentul care ma impinge de la spate sa vorbesc despre ei este faptul ca ai mei colegi de plantatie au investit niste eforturi si niste idei foarte dragute in campania 2% pentru SMURD.
Asadar, nu pot sa va spun exact ce sa faceti, dar tocmai v-am dat niste idei. Si daca tot vi le-am dat, investigati si voi (ca d-aia v-am dat link-uri la botu' calului) si luati niste decizii BUNE. (ca de iresponsabili care nu pot lua decizii sunt satula pana peste cap).
Sufletul meu este indoit. In privinta celor 2%, in afara faptului ca eu si declaratiile oficiale de avere, venit sau orice altceva de genul asta, nu ne avem prea bine, mi-e si foarte greu sa va sfatuiesc. De ce?
Pai 1. - avem in coltul din stanga Charity Gift. Proiect in care eu m-am implicat din cand in cand, e adevarat ca nu atat de mult cat as fi vrut, dar suficient cat sa prind drag de el. Iar 2. - in coltul din dreapta avem SMURD . Despre SMURD nu trebuie sa va povestesc multe, pentru ca stiti cu siguranta cam care e treaba si cat de misto sunt. Extra-argumentul care ma impinge de la spate sa vorbesc despre ei este faptul ca ai mei colegi de plantatie au investit niste eforturi si niste idei foarte dragute in campania 2% pentru SMURD.
Asadar, nu pot sa va spun exact ce sa faceti, dar tocmai v-am dat niste idei. Si daca tot vi le-am dat, investigati si voi (ca d-aia v-am dat link-uri la botu' calului) si luati niste decizii BUNE. (ca de iresponsabili care nu pot lua decizii sunt satula pana peste cap).
Da-te-n barci cu Mai Mult Verde. Sau in plute. In fine.
V-am povestit cand am fost eu la rafting, acum vreo 3 ani? Pe Bistrita cea umflata? Cand a ramas Gonzales fara frane pe Cheile Bicazului? Mmm... Frumos, frumos.
E, acuma - daca vreti puteti sa faceti si voi plute, cu care se vor da niscaiva vedete prin iunie. Stiu, n-ati inteles. Mmm... Deeeci, se face o tabara pentru liber. Adica for free. Cu Mai Mult Verde. :D Pe 4 mai se face o tabara foarte tare, in care m-as inscrie si eu daca nu mi-as fi papat deja zilele de concediu pe Bulgaria si pe Barcelona de la vara.
Sa respiram si sa devenim coerenti. Asadar. E asa: vorbim despre recrutarea potentialilor lideri de voluntari in tabara Recycle, Raft & Race care incepe pe 4 mai si pentru care termenul limita de inscriere este 28 aprilie. Despre ce e
vorba, mai exact: e o tabara in care participantii sunt invatati despre
voluntariat si leadership, se face un pic de curatenie si prin Valea Prahovei,dupa care cele invatate se aplica si in jurul casei, cu voluntari. Din PET-urile care se vor strange cu ocazia curateniei se vor face patru plute care se vor intrece, cu vedete la carma, pe un lac de langa Bucuresti, in iunie.
Comunicatul Mai Mult Verde asa cum a fost el scris e asta de mai jos (daca totusi n-ati priceput nimic din ce am zis - nah, se mai intampla):
MaiMultVerde si Heineken Romania organizeaza la Busteni, in perioada
4-30 mai, tabara de formare de lideri de voluntari Recycle, Raft &
Race, la care vor participa 100 de persoane (4 serii saptamanale X 25
participanti/saptamana). Participantii vor invata sa se orienteze in
natura, sa acorde primul ajutor, sa recruteze si sa mobilizeze
voluntari la actiuni de mediu si sa comunice eficient. Ulterior, ei
vor beneficia de asistenta MaiMultVerde pentru a organiza propriile
actiuni de mediu, cu voluntari, in comunitatile lor. Toti
participantii vor lua parte si la actiunile zilnice de curatenie in
locuri turistice de pe Valea Prahovei. Din PET-urile colectate se vor
realiza patru plute care se vor intrece, sub coordonarea a patru
echipe de vedete, intr-o competitie finala organizata in luna iunie,
pe un lac de langa Bucuresti. Toate cheltuielile legate de
participarea la tabara sunt acoperite de organizatori. Detalii pe
www.maimultverde.ro. Termen limita pentru inscriere: 28 aprilie 2009.
E, acuma - daca vreti puteti sa faceti si voi plute, cu care se vor da niscaiva vedete prin iunie. Stiu, n-ati inteles. Mmm... Deeeci, se face o tabara pentru liber. Adica for free. Cu Mai Mult Verde. :D Pe 4 mai se face o tabara foarte tare, in care m-as inscrie si eu daca nu mi-as fi papat deja zilele de concediu pe Bulgaria si pe Barcelona de la vara.
Sa respiram si sa devenim coerenti. Asadar. E asa: vorbim despre recrutarea potentialilor lideri de voluntari in tabara Recycle, Raft & Race care incepe pe 4 mai si pentru care termenul limita de inscriere este 28 aprilie. Despre ce e
vorba, mai exact: e o tabara in care participantii sunt invatati despre
voluntariat si leadership, se face un pic de curatenie si prin Valea Prahovei,dupa care cele invatate se aplica si in jurul casei, cu voluntari. Din PET-urile care se vor strange cu ocazia curateniei se vor face patru plute care se vor intrece, cu vedete la carma, pe un lac de langa Bucuresti, in iunie.
Comunicatul Mai Mult Verde asa cum a fost el scris e asta de mai jos (daca totusi n-ati priceput nimic din ce am zis - nah, se mai intampla):
MaiMultVerde si Heineken Romania organizeaza la Busteni, in perioada
4-30 mai, tabara de formare de lideri de voluntari Recycle, Raft &
Race, la care vor participa 100 de persoane (4 serii saptamanale X 25
participanti/saptamana). Participantii vor invata sa se orienteze in
natura, sa acorde primul ajutor, sa recruteze si sa mobilizeze
voluntari la actiuni de mediu si sa comunice eficient. Ulterior, ei
vor beneficia de asistenta MaiMultVerde pentru a organiza propriile
actiuni de mediu, cu voluntari, in comunitatile lor. Toti
participantii vor lua parte si la actiunile zilnice de curatenie in
locuri turistice de pe Valea Prahovei. Din PET-urile colectate se vor
realiza patru plute care se vor intrece, sub coordonarea a patru
echipe de vedete, intr-o competitie finala organizata in luna iunie,
pe un lac de langa Bucuresti. Toate cheltuielile legate de
participarea la tabara sunt acoperite de organizatori. Detalii pe
www.maimultverde.ro. Termen limita pentru inscriere: 28 aprilie 2009.
miercuri, aprilie 22, 2009
luni, aprilie 20, 2009
Cameleon
Am adunat multe de spus zilele astea. Bune, rele, majoritatea bune.
Dar ma regasesc totusi, ca in toti ceilalti ani, stand pe nuca asta de tristete. Exact asa ma vad - sunt o nuca mica de tristete concentrata, invelita in doua milioane de straturi de veselie. Multe, dar firave. Si cu fiecare an nucusoara asta creste si mai mare, iar straturile care o protejeaza sunt din ce in ce mai subtiri.
Mi-a spus acum un an cineva ca privind pozele cu mine din adolescenta nu ma recunoaste, pentru ca nu aveam tristete in ochi. A urmat intrebarea - si anume ce e cu nota aia de tristete din privirea mea. (intrebarea mi-a parut cam ipocrita, pentru ca a contribuit si el putin la tristetea aia, si o stiam deja, amandoi).
Altcineva mi-a spus acum o luna ca n-ar putea sa ma inchipuie bolnava, pentru ca sunt mult prea plina de viata ca sa fiu bolnava.
Straturi, straturi...perceptii... si din cand in cand se vede ce e in interior.
Si parca nici eu nu ma pot hotari ce e cu mine.
Dar ma regasesc totusi, ca in toti ceilalti ani, stand pe nuca asta de tristete. Exact asa ma vad - sunt o nuca mica de tristete concentrata, invelita in doua milioane de straturi de veselie. Multe, dar firave. Si cu fiecare an nucusoara asta creste si mai mare, iar straturile care o protejeaza sunt din ce in ce mai subtiri.
Mi-a spus acum un an cineva ca privind pozele cu mine din adolescenta nu ma recunoaste, pentru ca nu aveam tristete in ochi. A urmat intrebarea - si anume ce e cu nota aia de tristete din privirea mea. (intrebarea mi-a parut cam ipocrita, pentru ca a contribuit si el putin la tristetea aia, si o stiam deja, amandoi).
Altcineva mi-a spus acum o luna ca n-ar putea sa ma inchipuie bolnava, pentru ca sunt mult prea plina de viata ca sa fiu bolnava.
Straturi, straturi...perceptii... si din cand in cand se vede ce e in interior.
Si parca nici eu nu ma pot hotari ce e cu mine.
joi, aprilie 16, 2009
Pentru Raluca
Va povesteam acum ceva vreme despre asta. Uite, acum chiar se intampla. Eu va astept acolo, o sa fie un eveniment frumos, iar cauza e una nobila. Si ma supar rau rau rau daca nu veniti. Va astept la intrare, sa va numar.
Si amenintarea no 2: PRELUATI AFISUL ASTA PE BLOGURI, CA DE NU, SCHIMBAM 2-3 VORBE SI N-OR SA FIE TOCMAI DULCI.
Si stiti ca va iubesc, nu e asa? :D
miercuri, aprilie 15, 2009
marți, aprilie 14, 2009
Domnu' Bebe strikes again. Twice.
Observati asemanarile. Castigatorului - un bax de Golden Brau si o cartela reincarcabila Orange.
Sursa - neobositul Dog the Blog.
Sursa - neobositul Dog the Blog.
duminică, aprilie 12, 2009
La padure
L-ati vazut cumva pe Zdreanta, cel cu ochii de faianta? Nu? Dar pe pinguinul mofturos caruia ii place sa doarma mult si nu merge cu cortul l-ati vazut? Daca da, probabil ca stiti ca pinguinul mofturos este si destul de capiat, asadar daca dupa 2 nopti nedormite i se propune sa mearga la un party undeva afara din Bucuresti, noaptea, in padure, urmand sa doarma in masina (care la un moment-dat se transforma in cort) e posibil sa accepte. Asta in ciuda faptului ca e un pinguin mofturos si somnoros, cum ziceam mai devreme.
I am running out of batteries. Dormit doar de la 9 la 3 azi, dupa 3 zile (ieee), dupa 2 ore chinuite in cort cu sunete dubioase venind dinspre party - blairwitch project e nimic, trust me. Pinguinul mofturos si somnoros este acum un pinguin devastat si racit, dar totusi el s-a trezit din pat si a trecut pe la targ sa se vad cu Charity Gift-ul, tarat la cafepedia, bagat pe sub nas diverse bruschete si vegetale, tarat inapoi acasa cu oase rupte si ochi bulbucati de somn, terminat de scris la celebra telenovela, facut cartofi prajiti si apoi confesat pe blog cat se prajesc cartofii.
Si gata! Gata, nene. Somn. Intuneric. Pa.
I am running out of batteries. Dormit doar de la 9 la 3 azi, dupa 3 zile (ieee), dupa 2 ore chinuite in cort cu sunete dubioase venind dinspre party - blairwitch project e nimic, trust me. Pinguinul mofturos si somnoros este acum un pinguin devastat si racit, dar totusi el s-a trezit din pat si a trecut pe la targ sa se vad cu Charity Gift-ul, tarat la cafepedia, bagat pe sub nas diverse bruschete si vegetale, tarat inapoi acasa cu oase rupte si ochi bulbucati de somn, terminat de scris la celebra telenovela, facut cartofi prajiti si apoi confesat pe blog cat se prajesc cartofii.
Si gata! Gata, nene. Somn. Intuneric. Pa.
vineri, aprilie 10, 2009
Not... QUITE
Dar mi-a placut super mult piesa. Furata de pe blogul donsoarei Sad Affair, care mai nou pare ca e Happy Long Term.
Cu Madrugada ma stiu de mult, dar recunosc ca nu stiam piesa asta. Si e foarte tare.Beware - Addictive Material!!!!
Cu Madrugada ma stiu de mult, dar recunosc ca nu stiam piesa asta. Si e foarte tare.Beware - Addictive Material!!!!
miercuri, aprilie 08, 2009
La targ, la targ, mergem la targ!!!
Sambata si duminica avem targ de Florii. Unde, cand, de ce, cu cine - vedeti in poza aia colorata de deasupra. Eu o sa fiu acolo de la 17 la 20, la standul Charity Gift.
Vi pup si ne vedem de Florii (cand e si ziua mea, da' nu va zic de ce :P ).
Gegen die Wand / Head On
Dupa ani si ani si ani in sfarsit vad si eu filmul asta. Am citit de curiozitate mai multe opinii, post vizionare. Pareri multe, variate, si tocmai de aia am ajuns la concluzia ca e loc si pentru a mea.
I was very much into it. Ca sa zic pe romaneste, a fost fix pe gustul meu. Nu va povestesc despre ce e pentru ca daca l-ati vazut stiti, si daca nu l-ati vazut probabil vreti sa aflati singuri.
O sa amintesc si eu ca am iubit "I feel you" ala in ambele dati in care a aparut, nu cred ca era melodie mai buna de pus acolo. Ochii... ochii aia negri ai tuturor personajelor. Ok, recunosc I'm a sucker for deep black eyes (adica aia altfel decat ai mei), dar - uau. Asa ochi negri si adanci ca in filmul asta nu cred ca am mai vazut. Deh, turci. Ce sa zic. Bai, bai, si faza aia cand iese ala din puscarie si ajunge in lumina si i se vad ochii sub ochelarii de soare... M?
Citeam pe un blog in seara asta ca autoarea nu intelege cum unii traiesc asa random. Sunt asa haos. Mm. Pai... despre asta e. Pasiune, haos, random. Lipsa de control din cauza unei intensitati care arde. Foarte, foarte tare!
Si da, am eliminat la solutie salina la un moment-dat de era sa inund salteaua.
Pentru exemplificare am ales ceva gasit pe youtube, un videoclip la o melodie tiganeasca de pe soundtrack - Fanfare Ciocarlia care estem interpretand - care treeeeece asa frumusel prin cam tot filmu':
Bai, tare misto film.
Later edit: "I feel you" - ce va spuneam...
I was very much into it. Ca sa zic pe romaneste, a fost fix pe gustul meu. Nu va povestesc despre ce e pentru ca daca l-ati vazut stiti, si daca nu l-ati vazut probabil vreti sa aflati singuri.
O sa amintesc si eu ca am iubit "I feel you" ala in ambele dati in care a aparut, nu cred ca era melodie mai buna de pus acolo. Ochii... ochii aia negri ai tuturor personajelor. Ok, recunosc I'm a sucker for deep black eyes (adica aia altfel decat ai mei), dar - uau. Asa ochi negri si adanci ca in filmul asta nu cred ca am mai vazut. Deh, turci. Ce sa zic. Bai, bai, si faza aia cand iese ala din puscarie si ajunge in lumina si i se vad ochii sub ochelarii de soare... M?
Citeam pe un blog in seara asta ca autoarea nu intelege cum unii traiesc asa random. Sunt asa haos. Mm. Pai... despre asta e. Pasiune, haos, random. Lipsa de control din cauza unei intensitati care arde. Foarte, foarte tare!
Si da, am eliminat la solutie salina la un moment-dat de era sa inund salteaua.
Va mai zic ca personajul feminin e nascut pe 16 iunie (dhaaa, si dhaaa - am remarcat) si ca actrita care il joaca e ex-pornostarleta.
Pentru exemplificare am ales ceva gasit pe youtube, un videoclip la o melodie tiganeasca de pe soundtrack - Fanfare Ciocarlia care estem interpretand - care treeeeece asa frumusel prin cam tot filmu':
Bai, tare misto film.
Later edit: "I feel you" - ce va spuneam...
marți, aprilie 07, 2009
Pantofii perfecti exista
Era cat p-aci sa trec pe langa ei. Evident, cautam fara toc, pentru ca deja m-am saturat sa arat ca o capra (vorba Lolei) la inaltimea mea calare pe catalige... Si cand i-am vazut... Tocuri totusi mici... draguti... i-am pus in picioare si WOW. Sunt si comozi (umblasem toata ziua pe tocuri si ma resimteam, si totusi...).
I am in love.
Cred ca fac ca atunci cand eram mica si dormeam cu pantofii noi in picioare.
I am in love.
Cred ca fac ca atunci cand eram mica si dormeam cu pantofii noi in picioare.
sâmbătă, aprilie 04, 2009
vineri, aprilie 03, 2009
joi, aprilie 02, 2009
Dupa seara cu Aurel Vlaicu a venit seara cu Lente
Asadar, dupa ziua cu dubla intalnire cu nenea Aurel, a venit seara de la Lente. Unde am intrat in posesia a doua carti care mi se par FOAAAARTE TARI, si a unu Moleskine pe care marturisesc ca mi-l doream de mult, dar nu indrazneam sa-l cumpar, incadrandu-l in categoria "mofturi nejustificate". Dar m-am bucurat taaaaarte, tare, tare, tare mult cand l-am vazut acolo, la pachet!
Si dupa aia mi-am luat Narcise.
Si am vazut un film britanic dragut acompaniat de o cantitate indecenta de floricele home made.
Dupa care am reascultat un Ani DiFranco foarte, foarte tare - Parameters. O sa vreti sa-l ascultati, mark my words.
Si dupa aia mi-am luat Narcise.
Si am vazut un film britanic dragut acompaniat de o cantitate indecenta de floricele home made.
Dupa care am reascultat un Ani DiFranco foarte, foarte tare - Parameters. O sa vreti sa-l ascultati, mark my words.
Ziua in care am ajuns de doua ori la Aurel Vlaicu
Ca sa stiti - am ajuns o singura data pana in ziua respectiva la Aurel Vlaicu. Intr-o seara speciala care s-a dovedit a fi ... doar o seara, dar relevant acum este ca a fost o singura data.
Si in ziua asta iata ca ajung la ora 9 si ceva dimineata la Aurel Vlaicu. Sa dau "sala". U know- carnetu'. Cu vara-mea. Iesim prin viforu' statiei de metrou, mergem pe coclauri, intampinam vicisitudinile cartierului etc. Ajungem in incinta. Urcam scari, ne invartim, gasim un ghiseu de inscrieri. Unde nu primeau "atentii" - asa scria la toate ghiseele. Whateva, nici nu aveam atentii cu mine, deci complet neinteresant. Un pusti imi face poze, completeaza chestii (in timp ce vorbea la telefon cu un amic ceva de niste gagici dintr-un club). Da' era politist, nah. Imi da actele - cica - pe 6 aveti traseu'. Eu - pai pacatele mele, nici n-am dat sala, ce sa mai zic ca n-am mai condus din octombrie, nu pot sa pun mai tarziu? Nu. Pe 6, e un dat, daca nu va prezentati puteti sa veniti 30 de zile mai tarziu. Deci - pe 6 sau in mai.
Booon, ne taram cu actele la o duduie unde mirosise vara-mea ca ar fi examenu' in sine. Asta - tipa, se uita la hartogaraie si imi scoate la o mini-imprimanta un bonulet cu un cod de bare, si imi zice parola - sala 18. Vara-mea era la sala 19. Sala 18 era exact langa - intru(usa era deschisa) - vad o sala ca de internet cafe, asa, plina cu masculi care se holbau in monitoare si o duduie politai care ii supraveghea. Duduia zice "nu e niciun calculator liber, asteptati putin". Un minut mai tarziu un nene se ridica glorios de la un monitor si iese fericit. Intru - timida - zic - "se poate?". Ea - "da, sigur, acolo". Imi pun haina pe spatar, arunc megageanta pe jos si ma asez. Ma uit in jur - no tastatura. Ups. Pe ecran scria - introduceti codul. Ma intorc cu o privire speriata si neajutorata catre duduie, asta vine zice - "da?". Eu - cu privirea neajutorata in continuare. Tipa imi ia codu' de bare si il scaneaza. Dhaaa, monitorul avea scanner undeva dedesubt. Tare. Imi apare pe ecran "sunteti xyz?". Si optiune de "da" pe monitor. Zic - "taci, fata, ca e cu touch screen, nebunie completa". Dau cu destu' pe ecran si incep intrebarile de incalzire."2+2=?", "cate minute sunt intr-o ora", "care din urmatoarele alimente sunt fructe" deja ziceam ca astia fac misto de mine. M-as fi uitat dupa camerele ascunse, da' nu erau ascunse, ca erau deasupra monitoarelor. Bon, monitoru' zice ceva de genu' "acum ca v-ati incalzit, sa incepem".
Si incep intrebarile.
Era ca la joace. Adica aparea asa sus - intrebari parcurse, intrebari ramase, raspunsuri corecte, raspunsuri gresite si timp ramas. (aveam 30 de minute).
Prima - corect.
A doua - gresit.
A treia - corect.
A patra - gresit.
Booooon. Nu merge asa, eram panica deja. O gresesc si pe a 7-a. Situatia era asa: Intrebari parcurse - 7. Intrebari ramase - 19. Raspunsuri corecte - 4. Raspunsuri gresite - 3. Timp ramas - 27 min. Booon. Deci mai aveam o viata si 19 intrebari. La a 5-a gresita era game over. Ma gandeam sa o intreb pe tipa daca pot sa plec. ACUM.
Dupa aia n-am mai gresit niciuna. Am ginit-o p-aia cu giratoriu, p-aia din ecologie o stiam ca am retinut-o, p-aia cu vehiculele cu tractare animala ce sa mai zic...
Mi-a picat aia la care am ras rau. Adica urmatoarea:
Sunteti pe drum, blabla. Cate o banda pe fiecare sens. In fata dumneavoastra - obstacooool. Din contrasens vine nenea. Ce faceti:
a) incetiniti, eventual opriti.
b) va dati jos si inlaturati obstacolul.
c) stati pe loc si asteptati echipele de interventie.
M?
Dhaaa.
L-am luat, am iesit dupa 8 minute. Masculii erau acolo, cum i-am gasit asa i-am lasat. Sanatate si virtute.
A luat si vara-mea, in caz ca va intrebati.
Seara am ajuns iar la Aurel Vlaicu. Sa-i dau lui Fabiano actele ca sa poata lua biletele la U2, la Barcelona, in numele meu. Eram zob, nestiind de mine, zaceam pe o bancuta la 7 jumate seara si ma intrebam care dracului e faza de ajung iar in statia asta nenorocita de metrou nedormita de sambata.
Vestea buna e ca Fabiano a luat biletele. Deci mergem la U2.
Si in ziua asta iata ca ajung la ora 9 si ceva dimineata la Aurel Vlaicu. Sa dau "sala". U know- carnetu'. Cu vara-mea. Iesim prin viforu' statiei de metrou, mergem pe coclauri, intampinam vicisitudinile cartierului etc. Ajungem in incinta. Urcam scari, ne invartim, gasim un ghiseu de inscrieri. Unde nu primeau "atentii" - asa scria la toate ghiseele. Whateva, nici nu aveam atentii cu mine, deci complet neinteresant. Un pusti imi face poze, completeaza chestii (in timp ce vorbea la telefon cu un amic ceva de niste gagici dintr-un club). Da' era politist, nah. Imi da actele - cica - pe 6 aveti traseu'. Eu - pai pacatele mele, nici n-am dat sala, ce sa mai zic ca n-am mai condus din octombrie, nu pot sa pun mai tarziu? Nu. Pe 6, e un dat, daca nu va prezentati puteti sa veniti 30 de zile mai tarziu. Deci - pe 6 sau in mai.
Booon, ne taram cu actele la o duduie unde mirosise vara-mea ca ar fi examenu' in sine. Asta - tipa, se uita la hartogaraie si imi scoate la o mini-imprimanta un bonulet cu un cod de bare, si imi zice parola - sala 18. Vara-mea era la sala 19. Sala 18 era exact langa - intru(usa era deschisa) - vad o sala ca de internet cafe, asa, plina cu masculi care se holbau in monitoare si o duduie politai care ii supraveghea. Duduia zice "nu e niciun calculator liber, asteptati putin". Un minut mai tarziu un nene se ridica glorios de la un monitor si iese fericit. Intru - timida - zic - "se poate?". Ea - "da, sigur, acolo". Imi pun haina pe spatar, arunc megageanta pe jos si ma asez. Ma uit in jur - no tastatura. Ups. Pe ecran scria - introduceti codul. Ma intorc cu o privire speriata si neajutorata catre duduie, asta vine zice - "da?". Eu - cu privirea neajutorata in continuare. Tipa imi ia codu' de bare si il scaneaza. Dhaaa, monitorul avea scanner undeva dedesubt. Tare. Imi apare pe ecran "sunteti xyz?". Si optiune de "da" pe monitor. Zic - "taci, fata, ca e cu touch screen, nebunie completa". Dau cu destu' pe ecran si incep intrebarile de incalzire."2+2=?", "cate minute sunt intr-o ora", "care din urmatoarele alimente sunt fructe" deja ziceam ca astia fac misto de mine. M-as fi uitat dupa camerele ascunse, da' nu erau ascunse, ca erau deasupra monitoarelor. Bon, monitoru' zice ceva de genu' "acum ca v-ati incalzit, sa incepem".
Si incep intrebarile.
Era ca la joace. Adica aparea asa sus - intrebari parcurse, intrebari ramase, raspunsuri corecte, raspunsuri gresite si timp ramas. (aveam 30 de minute).
Prima - corect.
A doua - gresit.
A treia - corect.
A patra - gresit.
Booooon. Nu merge asa, eram panica deja. O gresesc si pe a 7-a. Situatia era asa: Intrebari parcurse - 7. Intrebari ramase - 19. Raspunsuri corecte - 4. Raspunsuri gresite - 3. Timp ramas - 27 min. Booon. Deci mai aveam o viata si 19 intrebari. La a 5-a gresita era game over. Ma gandeam sa o intreb pe tipa daca pot sa plec. ACUM.
Dupa aia n-am mai gresit niciuna. Am ginit-o p-aia cu giratoriu, p-aia din ecologie o stiam ca am retinut-o, p-aia cu vehiculele cu tractare animala ce sa mai zic...
Mi-a picat aia la care am ras rau. Adica urmatoarea:
Sunteti pe drum, blabla. Cate o banda pe fiecare sens. In fata dumneavoastra - obstacooool. Din contrasens vine nenea. Ce faceti:
a) incetiniti, eventual opriti.
b) va dati jos si inlaturati obstacolul.
c) stati pe loc si asteptati echipele de interventie.
M?
Dhaaa.
L-am luat, am iesit dupa 8 minute. Masculii erau acolo, cum i-am gasit asa i-am lasat. Sanatate si virtute.
A luat si vara-mea, in caz ca va intrebati.
Seara am ajuns iar la Aurel Vlaicu. Sa-i dau lui Fabiano actele ca sa poata lua biletele la U2, la Barcelona, in numele meu. Eram zob, nestiind de mine, zaceam pe o bancuta la 7 jumate seara si ma intrebam care dracului e faza de ajung iar in statia asta nenorocita de metrou nedormita de sambata.
Vestea buna e ca Fabiano a luat biletele. Deci mergem la U2.
Traiesc
Traiesc mult.
Rapid.
Acum, inainte de
dupa aia.
Sunt prea mult pentru multi
si nu suficient
pentru cativa.
Ma consum cu viteza luminii,
ma dau peste cap,
ma transform,
ma agit.
Asta-s.
Tine pasul cu mine cu Dan de la OCS
Asculta mai multe audio Muzica »
Rapid.
Acum, inainte de
dupa aia.
Sunt prea mult pentru multi
si nu suficient
pentru cativa.
Ma consum cu viteza luminii,
ma dau peste cap,
ma transform,
ma agit.
Asta-s.
Tine pasul cu mine cu Dan de la OCS
Asculta mai multe audio Muzica »
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
RSS Feed (xml)
