marți, aprilie 18, 2006

cel mai tare tricou din lume

Mi-am cumparat tricoul meu preferat de la colegu’ Bogdan Moraru, in ziua in care a venit cu marfa din Turcia. Este, deci, marfa de bisnita. Nu ca ar fi ceva rau in asta…
Am intrat in birou si am vazut vraful de toale. Multe culori si dimensiuni. Le-am frunzarit plictisita. Tricoul meu preferat era undeva intre superman si niste flori kitchoase. A fost dragoste la prima vedere. Nu stiu inca daca cel mai mult a contat culoarea lui neagra, sau desenul fluorescent cu cainele ce alearga dupa o pisica zburlita. Ca orice om cu inclinatii catre texte, banuiesc ca un rol important l-a avut si copy-ul: ”Fast food”. Daca luam in calcul si atributiile mele adiacente de catering manager al firmei la care lucrez, acest headline are mai multe sensuri.
Dupa ce m-am indragostit, am cerut pretul. Mi s-a parut ok, si am vrut sa dau fuga cu el in baie, sa-l imbrac. Figura usor derutata a lui Bogdan m-a facut sa ma intreb ce nu e in regula. Era XXL. Masura S venea abia a doua zi. Imi venea sa ii zic “Io sunt, mah, om de S? Nu scrie pe mine XXL?”, dar am prins ideea si am lasat tricoul la loc pe birou, cu mana tremurand de dezamagire.
A doua zi, ideea intalnirii cu tricoul marimea S m-a facut sa ajung in mod surprinzator la timp la serviciu. Totul a decurs conform planului. Tricoul ma astepta in folia lui lucioasa pe birou. Am trecut cu brio si peste etapa probei, si de atunci suntem impreuna.
Cea mai mare surpriza pe care mi-a facut-o tricoul meu preferat a fost intr-o noapte, la 3.30. Urma sa fur lista de la intretinere, cum fac de fiecare data cand vin parintii mei in vizita, pentru a evita scandaluri inutile legate de restante. Am coborat tiptil cu patentul in mana, am stins lumina din casa scarii, si cum ma apropiam de panoul vizat, emanand instinct criminal pe o raza de 10 m, am vazut o lumina reflectandu-se in geamul targetului. Mi s-a oprit respiratia. A fost una din putinele dati cand am inteles ce inseamna sudorile reci. Am inghitit in sec si am incercat sa ma adun. Nu era decat desenul de pe tricoul meu. Nu incercasem niciodata sa aflu cat de fluorescent este, mai exact.
Si am trait fericiti impreuna pana in zilele noastre.

3 comentarii:

clauditza_cic spunea...

tricouri...
Ce zici de Tricoul Dulcolax?
Nu, nu am acest efect asupra oamenilor cand apar imbracata in el :) E vorba doar de culoare, care aduce foarte tare cea de pe pachetul de Dulcolax.
"dulcolax" ..dulco-lax.. asa se desparte,nu? adica un laxativ dulce? nu era inclolor, inodor si insipid? sau nu? cum or fi gandit-o p'asta?
whatever!
deci tricoul dulcolax.
deci a ajuns la mine pe aceeasi filiera cu "fast food-ul". ma gaseam in perioada de "cuttie", imi placeau floricelele, strasurile. wait!nu era o "perioada" :D pur si simplu imi plac :))
si il probez eu, ies din baie...nu se sesizeaza nimeni pana ajung la Simina.
Eu: cum imi sta cu tricoul asta? iti place?
Simina: daaa, e draguta culoarea..seamana cu Dulcolax! :)

the end...

runbaby spunea...

pinguinule, tu ai citit vreodata woodehouse? p. g. woodehouse? mi-a amintit teribil de el, de seria lui de romane cu jeeves, postul asta al tau (mai ales partea cu strecuratul pe intuneric ca sa furi lista cu intretinerea). daca nu ai interactionat pana acum cu cetateanul, l-a tradus polirom (bine). you're gonna love him garantat :)!

Sahara Penguin spunea...

N-am citit:) Dar o sa.