luni, iulie 02, 2007

Am un talent fenomenal.


In afara de vaga ureche muzicala, o oarecare inclinatie catre scris si lipsa totala a talentului la desen, am un talent nemaipomenit. Mai exact, ala de a-mi bate joc de mine. Dar fac foarte urat: dau cu pietre, scuip, injur, arunc cu oua stricate.

Cedez tuturor tentatiilor, chiar daca tentatiile nu imi cedeaza, si ma chinui cateodata asa de tare, incat ma intreb cu ce mi-am gresit. Sunt doua persoane inauntrul meu: una da cu pumnul, cu sutul, cu ce apuca, iar cealalta incaseaza loviturile.

O sa dureze asa pana intr-o zi in care n-o sa pot sa ma mai ridic de jos. O sa stau acolo, cu curu-n nisip pana o sa ma dezintegrez. Sau poate da domnu' si innebunesc, si macar n-o sa mai fiu constienta de ce mi se intampla.

7 comentarii:

bogdan spunea...

deh pinguinule...amestecatura strica ...o sa te simti tu mai bine

Sahara Penguin spunea...

Ce le stii tu pe toate, ca un om mare...:)

brand new friend spunea...

fa-o pe aia cu "ce ma enervau aia din masina..." :)

runbaby spunea...

poate infiintam o asociatie sau grup de-ala de suport gen AA, ca si eu mai am pe una in mine care nu ma lasa sa traiesc...;)

Sahara Penguin spunea...

Mda. E foarte enervanta tendinta asta autodistructiva. Adica nu-ti fac altii rau, si iti faci de unu'/una singura...

Anonim spunea...

stiu ca nu te incalzeste comentariul meu,dar nu esti singura in povestea asta...suntem multe(oare?-sau pur si simplu ne-am gasit?!.si mai stiu ca e al draq de greu si maintreb cand/daca o sa se termine vreodata si ma intreb de ce nu-mi seaca lacrimile??ca stii si tu-orice lucru are un sfarsit..dar parca lacrimile astea grele ale noastre sunt vesnice.si ma intreb si eu f des-poate prea des-cu ce-am gresit??!raspuns inexistent.

Sahara Penguin spunea...

Ehz. Ca sa citez un clasic in viata: "noi suferim interior, ca cainii". Sa mori tu. I'd better not.