De la distanta

...privind.

Imi amintesc cat eram de naiva si de sincera. O parte din naivitatea si din sinceritatea aia a ramas in mine si le aplic de fiecare data cand n-ar fi cazul. Dar totusi... m-am schimbat. Ma uit in oglinda de la baie de fiecare data cand ma demachiez sau ma spal pe maini. Si nu pot sa nu-mi aduc aminte...

... de seara aia cand ne-am certat (una din miile, de altfel, din asta era compusa marea noastra relatie). Abia ma mutasem aici. Aveam doar doua-trei saltele pe jos si un casetofon cu radio. Aveam si camera de la camin, dar preferam sa stau aici. Si in seara aia eram undeva in hol, stateam pe jos si mi se parea ca e sfarsitul lumii. Si a fost una dintre cele mai lungi seri din viata mea. Asa mi se parea atunci, de fapt. Pentru ca au urmat altele si mai lungi.

Si imi mai amintesc o seara. Ne-am certat pe strada. Plecam de la o petrecere din Rahova si ne-am certat crunt. Cu urlete. Iesisera niste oameni la geam....Ma certam cu tine intr-un fel in care cred (sper) ca nu mai sunt capabila sa ma mai cert. Am sarit intr-un taxi si am plans in hohote pana acasa. M-am culcat pe jos, desi aveam deja o canapea. Ai aparut pe la 5 dimineata si te-ai culcat pe jos cu mine. Si am dormit ca doi idioti pe jos.

Nu te regret. Dar imi amintesc.