Mi-e frica, mi-e frica, sa dorm singurica...

Ia sa vedem... Ce se intampla daca dam un mic search pe google cu "sfantul Andrei"? Seara aia pagano-crestina. Da, da, asta de acum. Asta cetoasa, in care am plecat pana la Mega Image si nu vedeam la 2 pasi si toti cainii din spatele blocului foarte cuminti de obicei erau pusi pe atacat pe toata lumea... brr...


Cel mai temut in noaptea de Sfantul Andrei este strigoiul. Acesta e un mort ce nu si-a gasit odihna, si care este condamnat sa rataceasca noaptea prin lume. Acesti morti fie n-au ajuns in lumea de dincolo, fie refuza sa se mai intoarca, dupa ce isi viziteaza rudele de aici, la sarbatori. Acestia din urma sunt “strigoii morti”, foarte temuti pentru ca ei pot lua viata rudelor apropiate si aduce boli si suferinte.

Pe langa acestia, exista si “strigoii vii”, in special femei batrane care, in noaptea de Sfintul Andrei, se ung cu untura pe talpi si ies prin horn, pentru a se lupta cu strigoii morti. Oameni ii pot recunoaste a doua zi, dupa urmele si zgarieturile de gheare de pe fata. Dar si acestia au pteri malefice: daca nu gasesc cu cine sa se razboiasca, merg pe la casele oamenilor sa-i sperie.

Oamenii se apara cu ajutorul usturoiului, care ii alunga pe necurati. Ei freaca usile si zavoarele cu usturoi si isi infunda hornurile, pentru a-I impiedica pe strigoi sa intre in casa.

Moroii fie se nasc cu puteri rele, fie sint oameni morti care, pentru pacatele lor, sunt condamnati sa devine dupa moarte suflete ratacitoare. Unii spun ca moroii ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau inmormantat de viu, ori dintr-un mort neputrezit, caruia nu i s-a facut slujba religioasa la ingropare.
Moroii sut foarte temuti si sunt asimilati in unele regiuni vampirilor, pentru se spune ca sug sangele si laptele vitelor. In alte parti ale tarii, oamenii cred ca ei au pteri malefice mai mici si nu pot decit sa sperie.

Un animal mitologic ce se inrudeste strans in credinta populara cu lupul este pricoliciul. El este un om cu coada, nascut dintr-un incest, stramb, pipernicit dar vioi, avand mai ales aparitii nocturne. Pricolicii se pot metamorfoza in lup sau in caine, dandu-se de trei ori peste cap. Ei fac mult rau: au puterea de a trece prin orice obstacol, se hranesc cu vite sau chiar cu copii, si vin noaptea sa se aseze pe pieptul oamenilor ce dorm, imbolnavindu-i. Spre deosebire de strigoi si moroi insa, ei sunt muritori si nu se pot inmulti.

Pricolici se poate deveni si in urma unei vraji sau a unui blestem, dar in acest caz transformarea este periodica (de obicei noaptea), creatura revenind apoi la conditia de om (licantropie).

Pentru situaţii cum ar fi descoperirea unor hoţi ori criminali sau aflarea soartei unor persoane dragi dispărute, tot în noaptea magică a Sfîntului Andrei se citesc anumiţi psalmi şi se fac ritualuri în urma cărora misterele se dezleagă pentru oamenii cu suflet curat. Nu sînt deloc recomandabile astfel de practici, fie şi pentru simplul fapt că se desfăşoară în locuri înfricoşătoare precum cimitirele. Se folosesc, după un anume tipic cunoscut de majoritatea “vrăjitoarelor”, trei, şapte sau nouă lumînări aprinse, un vas nou, cu gura largă, plin cu apă sfinţită sau apă neîncepută şi monede de argint, care sînt aşezate toate deasupra unui mormînt vechi şi părăsit. Nu va obţine sigur nici un rezultat prin acest ritual cel care nu a postit “negru” trei zile înainte, pentru a-şi răscumpăra într-un fel păcatul săvîrşirii magiei. Se crede că în lumina lumînărilor, după ce s-au rostit anumite rugăciuni, se pot vedea în apa turnată în vas, o singură dată în viaţă, explicaţiile unor enigme.

So. Sa ne fie inteles. Eu ies in oras si pana la cantatul cocosilor nu ma prindeti p-aci. Si va vad eu maine care sunteti zgariati pe fata...

Am primit o leapsa

Cum procedam?

Klara m-a nominalizat sa scriu despre ceva interesant. Si anume despre lucrurile bizare pe care le-am primit. Sau, mai degraba despre lucrurile primite in mod bizar, neasteptat. Imi rascolesc mintea si nu gasesc nimic... Nimic... Poate doar o amintire de foarte departe. Aveam 4-5 ani si o familie prietena din Constanta era in vizita la noi, la Pitesti. Familie care avea doi copii. Doi baieti - unul cu un an mai mare si cel de-al doilea cu un an mai mic decat mine. Cei doi ma torturau groaznic, pentru ca incercau in mod constant sa ma pupe. Ma alergau, literalmente - in jurul mesei, in jurul blocului, in jurul scaunelor, in orice arie in care se putea alerga. Cel mare -M. era capul rautatilor, cel mic - B. doar ii dadea ascultare orbeste. Parintii erau mai degraba amuzati de situatia care mie mi se parea agasanta si stupida.

O alta chestie importanta este ca familia avea rude in Germania, asadar cei doi aveau tot felul de jucarii de care eu nu mai vazusem. Tata era lesinat dupa mine si imi aducea in fiecare seara cate ceva - aveam tone de masinute chinezesti, creioane colorate in cutie alba acoperite cu folie transparenta si toate modelele de papusi care existau in magazine. Dar ei, copiii din Constanta, aveau genul asta de jucarii de plus care se gasesc acum peste tot. Si la care eu jinduiam ingrozitor. Cei mai interesanti erau doi iepurasi micuti identici, de care ma indragostisem cu o pasiune pe care copii de acum care au de toate nu stiu daca au cum sa o inteleaga. Nu era vorba de pasiunea de copil sarac - nu era cazul - ci de fructul interzis, de jucaria pe care odata plecata n-o s-o mai vezi niciodata nicaieri. Nu poti sa o furi, admiri in vitrina sau primesti cadou.

Cu o seara inainte de plecarea lor din Pitesti, le-am cerut unul dintre iepurasi. N-au vrut sa renunte. Mama m-a certat si mi-a explicat ca nu e frumos sa ceri jucariile altora. Am plans cu sughituri in perna. Se manifesta inca de pe atunci in sangele meu obsesia pentru tot ce imi este interzis.

Au plecat la 5 dimineata. Cand m-am trezit, aveam pe perna unul dintre iepurasi. Parintii baietilor il furasera profitand de faptul ca ei erau adormiti si ii fortasera pe ai mei sa-l accepte. Pe iepuras.

Iepurasul a trecut prin multe, are pantalonasii patati de injectiile cu apa pe care i le-am aplicat in mod repetat, e cam murdar si are mustatile rupte. Dar inca mai exista.

Familia a fugit foarte curand dupa eveniment in Germania. I-am revazut o singura data, in clasa a 11-a. Tocmai se intorsesera in tara, la Constanta, iar eu eram in tabara la mare. M-au asteptat in fata complexului din Navodari unde eram cazata. Baietii erau mari, ca si mine... si seara aia a fost cel putin bizara. Dar asta cred ca este cu totul alta istorie...

Cat despre lucrurile primite din senin, inexplicabil, am o alta poveste. Eram prin clasa a 6-a si aveam un profesor incredibil de desen. Era pictor si caricaturist si suferea de o boala care l-a impiedicat sa mai predea cand am ajuns in clasa a 8-a. Nu dadea niciodata teme fixe de desen. Ne expunea viziunea proprie asupra temei, pe tabla, dupa care ne incuraja sa ne exprimam subiectul asa cum il vedem noi. Nu pot sa uit tema "un dracusor simpatic", cand ne-a desenat pe tabla un dracusor - coarne, coada, etc - cu fata lui Iliescu, ranjind - faimosul ranjet circular al bunicutei. Iliescu era presedinte atunci.

Un alt exemplu de tema este "copacul iubirii". [later edit - acum ca ma gandesc mai mult, cred ca se numea "copacul fericirii"]. Atat ne-a spus: sa desenam copacul iubirii asa cum il vedem noi. Eu- care n-am avut niciodata talent la desen ci doar un gust ... ciudat in amestecul culorilor - am facut un copac mare am fragmentat coroana in mici segmentele si am desenat in ele toate lucrurile pozitive care mi-au venit in minte - porumbei, stele, comete, pisici, curcubee... si le-am colorat asa, ca la nebuni. Am inserat niste lucruri si in trunchi si ... gata. Profesorul mi-a laudat "lucrarea" de parca ar fi fost vreun Van Gogh. Nu am inteles NICIODATA de ce imi lauda foarte mult desenele. Repet - nu pot, nu stiu sa desenez. Toata lumea a luat 10, pentru ca toata lumea lua mereu 10 la profesorul Militaru. Dar - legat de pomul minune - in acelasi an, am participat la un concurs de desene pe asfalt, de 1 iunie. Stiti cum e - o caruta de copii care deseneaza. Tema era ca intotdeauna "Pacea mondiala". Ei - si eu, nestiind sa fac porumbei si harta lumii, am desenat pomul ala. Si am castigat - premiul 1. Neasteptat, neauzit. Incredibil. Stateam si asteptam juriul. O tanti pe care n-am vazut-o in viata mea m-a intrebat cum ma cheama si mi-a notat numele undeva... Mai tarziu, in timpul premierii, mi-am auzit numele. Nu prea intelegeam ce vor de la mine, care e treaba, mi se parea... halucinant. Am ajuns acasa cu premiul si ai mei s-au inchinat. Rasesera putin de mine dimineata, cand am plecat la razboi inarmata cu creta colorata... aveam talent la muzica,cantam la pian, stiam sa scriu si sa citesc de la 4 ani (pana la 9-10 deja citisem trei sferturi din tot Jules Verne-ul existent si devoram orice gaseam nou si interesant la toate bibliotecile la care aveam acces), dar cu desenul n-am avut VREODATA vreo tangenta. :) Si totusi... a aparut acel premiu.

Despre profesorul Militaru as mai vrea sa mai adaug ceva. Ne tinea lectii de viata stand turceste PE catedra. Asta se intampla la ora lui - vorbeam si ne desena pe tabla chestii frumoase. De desenat desenam acasa. Intr-o zi ne-a intrebat de pe catedra- "stiti ce e dragostea?" (noi ne dadeam coate prin banca, eram in clasa a 7-a...).Apoi a adaugat - "o sa va explic" - si s-a dus si a desenat pe tabla un trandafir frumos (din 3-4 miscari), o coada luuunga, iar pe coada a adaugat multi tepi gigantici. Fiecare spin de 2 ori cat floarea. A lasat creta jos si a spus "uite, cam asta e dragostea".

Tot ce am gasit pe internet despre profesor este desenul de mai jos, cu care a castigat un premiu de bronz in 2004, la o expozitie din Kyoto:

Leapsa merge la Picatura, si la oricine vrea sa scrie despre asta.

Despre Gotan Project si Guerilla

La mine asa se leaga. Cate doua, cate doua...

Am fost la concert. La Gotan Project. Bai, a fo' frumu'. Mi-au placut mult scenografia - cortina ala translucid de la inceput in spatele caruia cantau cu reflectoare puse la picioarele fiecaruia, si pe care cortina se proiectau lucruri... partea a doua in care cortina a cazut, set-ul s-a transformat din negru in alb (cu ajutorul unor bajeti care au misunat repede pe acolo) si toata scena a devenit un ecran de proiectie. Orchestra... Ca au cantat mult si au fost doua bis-uri. Si - domnu' care ziceai ca a fo' boring mai demult- acu' nu mi s-a parut boring deloc.

Sala a fost arhiplina, prespun ca a fost un sold-out. Cei doi baieti "de baza" care canta "la platane" au fost initial insotiti doar de un acordeonist si un chitarist, de ma gandeam chiar "sper ca astia nu ne iau ochii cu scenografia ca sa puna totu' de pe disc". A aparut tanti aia care canta apoi - care parol, le da ca pe banda. Apoi cvartetul si pianistul. S-au perindat de vro 3 ori si dansatori de tango. Au fost si doua sample-uri micute de michael jackson - bille jean si abba - money, money, care m-au facut sa zambesc. Dupa cum au spus oamenii, asta a fost concertul de deschidere al unui turneu. Oricum, daca la teatru a inceput sa ma enerveze faptul ca se aplauda furtunos pentru toate mizeriile, a inceput sa ma bucure faptul ca in ceea ce priveste concertele, oamenii astia au inviat, danseaza, se bucura, tipa... si asta in Sala Palatului. Si chiar si la Gotan Project, care sa zicem ca e mai mult o muzica de ... "stare". Tipa era gravida, au bagat si Mi Confesion (my second fave, after Amor Porteno), desi cu vocile celor doi hip hopperi inregistrate, si cu ei doi proiectati in spate (videoclipul).

Daca ar fi sa clasific... n-as putea. Nu pot sa compar treaba asta cu Roisin Murphy care a fost... senzational si viu. Sau cu Koop, unde eu m-am simtit foarte bine pentru ca imi plac la nebunie si m-am bucurat de atmosfera, si am dat din coada fericita tot spectacolul. Asta a fost asa... bucurie pentru urechi. Si ascultat cu ochii intredeschisi in timp ce imi doream (ca si Luciana) sa stiu sa dansez tango.

Trecem acum si la Guerilla. Petrecerea de 4 anisori, din club Spice. Bai, baieti, sorry to tell ya, but music sucked big time. Asta pana pe la 1 jumate, cand plecase si jumate de lume. Cand am intrat acolo, toata lumea parea mult mai beata decat mine- si probabil chiar era. Asa ca am facut eforturi sustinute sa imi revin si m-am alimentat cu niste vodka cu suc de mere. Am fost chinuita sa ascult toate oldies but goldies-urile bagate de Marfar aia - plus ce era in pauze adica tot oldies but goldies - pe genul YMCA. So unlike guerilla.

Pe final si-au mai revenit si ei un pic si au dat-o pe killers, kaiser chiefs si gogol bordello, d-astea... oricum. Mai bine. Doar ca bautura incepuse sa fie pa bani. Mbine... fie...

Anyways. Another good day.

Santa Maria live at Bucharest:

N-ai cu cine, ma...niste... mojici

Reprezentativ, ca sa zic asa. In sfarsit si-au dat... apa pe fata...:P

My precious x 2

Incerc de mult sa postez ceva despre margelele mele, dar simteam ca ceva nu e in regula, ca momentul nu e potrivit, nu stiu. Nu pot sa explic. In seara asta, cand siragul si-a gasit perechea, mi-am dat seama ca... that's it.

Partea a doua a povestirii este ... despre casuta lor. Cutia vintage cumparata acum 2 ani la un pret exorbitant dintr-un supermarket... fara niciun motiv. Mi-a placut si atat, nici nu m-am uitat cat costa. La casa am vazut, dar am zis ca asta e - o sa o iau si gata. De-a lungul timpului, insa, nu i-am gasit niciun scop suficient de bun. Mereu mi s-a parut ca e prea buna ca sa pun nimicuri in ea, prea mare pentru bijuterii maruntele, prea mica pentru tonele de bijuterii "de unica folosita"... Prea frumoasa pentru elasticele de par. Prea de lemn pentru dulciuri. Am tot mutat-o de colo-colo, pana la aparitia primului sirag facut de Lola pentru mine- Vegetal Obsession. Cand am scos margelele din geamantanul cu care am venit din Portugalia, m-am invartit vreo 10 secunde cu ele in mana prin camera, incercand sa le gasesc un loc potrivit. Si era acolo. Cutia. Am auzit ingerii cantand, am avut o revelatie. They were made for eachother!!
Singura problema a fost ca uneori, cand deschideam cutia, mi se parea ca siragul era singur acolo... In definitiv lutul este o materie calda. Iubitoare. Nu e otel sau diamant. E lut, si are nevoie de companie. Si asa a aparut Farfalla. Acum sunt impreuna si eu o sa vi le arat pe ele doua in casuta lor:

Swing!

N-aduce anu' ce-aduce blip fm

Chit ca nu se mai poate uploada...

Acum despre KOOP la Bucuresti

Ok. Weekendul asta a fost incredibil. Expozitia Lolei, Nouvelle Vague, Retro Electro la Fabrica, concertul Koop si apoi afterparty-ul Koop... this is almost too much.

Concertul a fost breathtaking. Si nu ma refer neaparat la muzica - pe care o stiam, care imi placea, la care ma asteptam. Ma refer la public, la modul in care ei au comunicat cu publicul, la instrumentisti, la... tot, asa. Pe bune ca nu mi-am imaginat atata lume la concertul Koop si n-am visat la o asemenea reactie. Am stat cu ranjetul pe bot tot concertul. Tot-tot. M-am si emotionat si m-am bucurat asa, de bucuria lor. Ma simteam de parca oamenii aia de pe scena ar fi copiii mei si ma bucuram pentru ei ca se bucura lumea (daca are vreun sens ce spun eu aici). Mi-a fost teama de liniste, si pace :). Din fericire, mi-a fost teama degeaba.

Pun mai jos un filmulet scurt de tot (n-am stat sa filmez...)- de dragul reactiei si de dragul senzatiei - cu inceputul bis-ului - yes, yes, Koop Island Blues - si cateva poze.

Asa. Afterparty. Surpriza a fost ca oamenii au cantat din nou. Au dat iar cu Koop Island Blues si cu Come To Me in noi. Publicul restrans adunat ciorchine langa scena, in sfarsit machiajul lui Oscar vizibil... (in Sala Palatului am stat la cucurigu). Pe Oscar l-am prins si pentru o poza (desi imi imaginez ca a fost o cerere oarecum previzibila, se plimba pe acolo, si-o cam cerea...). Am dansat cat m-au tinut pingelele, am platit pentru toate momentele de popas sprijinita de scaun cu gura cascata din concert. Toata lumea dansa cu toata lumea, trupa cu oamenii, oamenii cu oamenii... cum ar trebui sa fie o petrecere.

A fost frumos tare, mai... Ma emotionez doar cand imi amintesc. :P












Si de pe youtube, tot de la Bucuresti -

COME TO ME



STRANGE LOVE




Si daca ar trebui acum sa fac un clasament al evenimentelor din ultima vreme, pe locul 1 ar fi Koop, pe locul doi Roisin Murphy, apoi Nouvelle Vague si in coada de tot Thievery Corporation (concert despre care cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare mai... fad si lipsit de ... quelque chose). Mai e Gotan Project joi si Tricky miercuri. La Gotan am bilet, la Tricky nu. Dar parca vad ca ajung la amandoua. Despre Gotan am auzit ca ar fi kinda boring (cel putin in concertul anterior...). Traim si vedem.

Imi pare rau tare ca n-am apucat bilet la Sting. Inca mai sper intr-o minune.

Dar deocamdata sunt inca bucuroasa dupa Koop. Nu cred ca a fost vreun concert pana acum cu efect prelungit asupra mea. (a, ba da, Roisin).

Gata, gata, tac. Dar v-am spus ca a fost tare frumos ? :)

De la Fabrica, de sambata

Tocmai aflu ca faptul ca I had a hell of a good time atat sambata cat si duminica nu e o coincidenta. Electric Brother a fo' responsabil pentru ambele - Retro Electro de la Fabrica si afterparty-ul Koop.

Stay tuned, revin cu detalii de la kOOP.One of the coolest things this year, BY FAR.


De la Fabrica, de sambata, niste lucrusoare:


Dj Hightower warmig the Vynils for the Retro Electro party in Fabrica Bucharest.

Djs: Electric Brother & El Tshango Tango

Visuals: Aaron + &1 + El Tshango Tango






El Tshango Tango at Electric Brother's Retro Electro party @ Fabrica Club Bucuresti on 22th of November 2008.

Visuals: Aaron + &1 + El Tshango Tango
3 CRT beamers + 4 super 8 projectors



Un slide cu poze - AICI.

(ca sa vedeti ca nu vorbesc aiurea pe pustii).

Nouvelle Vague si fabrica

Sambata asta era programata pentru zacut. Adica - singura, casa, filme, alea. Problema a aparut in momentul in care am realizat ca nu ma simt tocmai in forma pentru asta. Da, da, trebuie sa am o forma buna pentru chestia asta, pentru sambetele astea kamikaze care probabil pentru alti oameni sunt banale, firesti.

Nouvelle Vague. La Nouvelle Vague nu mi-am luat bilet. Mi-am spus ca daca e cazul sa ajung la concertul asta, o sa ajung. Si am ajuns. La 6 jumate am aflat ca Diana are un bilet in plus. Revolutie, imbracat, machiat, taxi.

Concert peste asteptari. Mult mai mult public decat as fi crezut. Am luat camera, dar nu si cardul asa ca tot ce am facut au fost vreo 3 fotografii - o sa le vedeti mai jos.

Al doilea bis a fost "In a manner of speaking". Adica ce mi-am dorit toata seara sa aud si nu se intamplase. Energie multa, femeile alea au dansat like there was no tomorrow, sala dansand (NEASTEPTAT). A fost frumos. Potrivit pentru sambata asta - care deja devenise semi-kamikaze. Uite melodia. Frumos rau:




Dupa aia mers la Fabrica. Bai, asa muzica frumoasa n-am mai auzit de mult. Retro electro. Si Parov Stelar si Gabin si tot ce trebuie pentru dantuit. Mi se facuse somn si mi se tot facea din ce in ce mai somn, dar tot dansam si ziceam ca plec si nu mai plecam. Si am tinut-o asa pana la 4. Bine rau de tot.

Ahz.

Si uite pozele:

Tigari tari

In seara cu Internetics, in taxi pe drum am cerut cuiva doua tigari. Ramasesem fara. Mi-a dat doua Marlboro full flavour. Pe care abia in seara asta le-am fumat. In timp ce trageam fumul tare in piept, a aparut o amintire. Intai timid, apoi a devenit prezenta cu totul.

Invatam pentru olimpiada de psihologie. In liceu.Clasa a 10-a. Olimpiada era a doua zi si ca de obicei eram complet pe dinafara, pe ultima suta de metri. Ramasesem acasa doar cu bunica mea. Parintii erau la tara. Intotdeauna dupa ce ei plecau, ea venea la mine si zicea "ai si tu o tigara buna?". Pe atunci fumam tigari tari. Si mai mult decat acum. Tin minte ca in seara aia aveam Rothmans. Am fumat o tigara-doua cu ea.

Imi amintesc seara aia perfect. Eu - fumand in camera mea, in pat, invatand psihologie. Nu stiu de ce seara aia si nu alta mi-a ramas puternic intiparita in minte. Am multe amintiri cu ea si de cand a murit sunt seri in care rememorez multe lucruri. Dar seara aia a ramas cumva atat de detaliat intiparita in memoria mea... Senzatia, parca si mirosul camerei si forma perdelelor. Lumina veiozei si manualul de psihologie.

Am luat a doua nota. N-am trecut la faza urmatoare (pe tara) si nici nu-mi doream asta. Am plecat in schimb in Grecia...

Ce frumos...

Serialul se numeste One Tree Hill. Melodia se numeste Don't Say. Trupa - ST LOLA IN THE FIELDS. Mi s-a parut potrivita cu seara asta... Numele trupei e o coincidenta - si pe mine m-a luat prin surprindere, ascultand melodia pe Blip.fm, fara sa stiu ce e...

La Idelier

...in seara asta mare premiera, mare. Expozitia Lolei. V-as povesti, dar mai bine va arat.

Cu dedicatie, pentru Lucian

Za fric. Care considera ca I'm misleading. 

Pinguinii sunt fideli, testoasele sunt curve.  Luati de cititi. 

Vine weekendul

In seara asta avem expozitia Lolei. Duminica e concertul koop. Am o rochie noua si chef sa revad "The eternal sunshine of the spotless mind". Imi dezvolt tehnica scrisului prin intermediul sms-urilor. Timpurile o impun. Cred ca am material de spoturi daca pun cap la cap niste mesaje... :) 

Ieri a fost o data trista, dar incerc sa ignor ca a fost asa. Sa ies din conformism. Nu mi se pare ca are importanta. Ca e un an, sau 2 luni sau 58. A fost si gata. Iar el a fost si toata lumea stie asta.

Cred ca trec printr-o "hat" period. 

Altfel...viata e interesanta. Ca asa e ea.  

Big Buck Bunny - genius

Luati de radeti cu pofta.

Ultimul articol

INTRODUCERE

Pentru concursul PCNews. Gata. C'est fini. Ar trebui sa vorbesc din nou despre AMD. Si sa subliniez principalele avantaje ale produselor AMD dupa schema data pe site:

Exemple de produse pe categorii:
- ale procesoarelor - precum cele din seria: AMD Phenom X3 sau Phenom X4;
- ale placilor video - precum cele cu procesor grafic din gama: ATI Radeon HD 4800;
- ale placilor de baza - precum cele cu chipset AMD 790FX sau 790GX;
- ale laptop-urilor - precum cele cu placa video apartinand seriei: ATI Radeon™ HD 3000″.
Comentati-le, adaugand exemple concrete din magazinele online din Romania.

Pentru ca deja intuiesc ca n-am sa castig, deoarece am aruncat un ochi prin clasamentele alea intermediare si desi ma tin bine, n-am cum sa concurez cu cronici de oameni pasionati de IT (lucru care am sperat ca nu va conta; m-am inselat), am sa dau regeste cu mucii in fasole.

Vreau sa fie foarte bine inteles de la inceput ca nu vorbesc doar cu domnii de la AMD si ca aceasta este o discutie generica.

Ready?

Bon.

PARANTEZA RECALCITRANTA. GRAB A BEER.

Iau acest articol si drept ocazie de a vorbi pe sleau cu clienti de advertising (ceea ce sponsorii concursului si sunt, in a manner of speaking), lucru pe care nu l-am putut face pana acum la serviciu pentru ca reprezint o firma si nu pot spune lucruri care nu stii cum sunt percepute si cum se transforma ele in consecinte asupra agentiei la care lucrez. Sau pot sa o fac, dar nu am cohones necesare. Poate pentru ca sunt femeie. Poate, zic...

Asadar. Dragii mei, cand cereti creativitate, n-o mai ingraditi cu specificatii tehnice. Scoateti in fata un atribut transformat in beneficiu, pe care bloggerul dumneavoastra favorit sa-l prelucreze asa cum stie mai bine. Daca produsul chiar nu are un atribut diferentiator (ceea ce se intampla de cele mai multe ori) o dam din condei. Promovam ceva ce nu s-ar gandi nimeni sa promoveze. Sau umblam un pic la target si in gadilam in punctul in care se gadila cel mai tare. EXEMPLU - Cereti ca bloggerul sa scrie un articol in care sa se arate ca procesoarele AMD sunt cele mai ... galbene de pe piata. Ca AMD inoveaza la fiecare 3 minute. Sau cu jumatate de secunda mai rapid decat INTEL. Ca numele AMD e mai frumos decat ala INTEL, care suna un pic arogant. Sau ca se adreseaza oamenilor cu simtul umorului. Sau ca se potrivesc de minune gospodinelor care gatesc in timp ce stau pe messenger.

Bon, mai departe.
Sa spunem ca pledoaria mea in favoarea lui good old USP si good old targetare n-a functionat,ca vreti revolutie si inovatie totala, fuck advertising, fuck classic marketing, fuck sales, fuck everything. Sa producem buzz si atat. Sa zicem ca in acest context doriti totusi sa regasiti cumva inserate in articol toate acele specificatii tehnice devalma si pentru toata lumea, si ca un blogger cu adevarat maiastru, magicianul magicienilor, omnipotentul blogosferei va reusi sa scrie articolul genial, perfect, care sa-i permita sa-si pastreze audienta ce nu-l va mai considera ipocrit pentru ca insira un carnat de date tehnice ce put de la o posta a publicitate, care il va imbogati(pentru ca dumneavoastra veti plati) si care va va aduce dumneavoastra, dragi clienti, vanzari halucinante si un branding sa-l pomeniti. [pauza de respiratie]. Sa zicem. Atunci trebuie sa luati in calcul faptul ca acel blogger este foarte posibil sa nu fieTOTUSI atat de omnipotent/ omnistient, si sa nu stie care sunt avantajele procesorului x, rotita universului, cheia galaxiilor. (in cazul asta poate ar fi trebuit sa stabiliti profilul participantilor ca fiind oameni cu cunostinte SOLIDE IT). Sau poate ca bloggerul nostru, baiat descurcaret fiind (sau fata, pace pe pamant!) va gasi ceva informatii, facand un mic research pe cont propriu -dar chiar si in cazul asta s-ar putea sa nu iasa chiar ce doriti. Google-ul nu e asa tare cum se crede, iar wikipedia e plina de capcane si dezinformari. Plus - daca un cititor de blog vrea sa afle ce spune wikipedia despre AMD sau Asus sau nu stiu ce alt device/ item/ matrapazlac, atunci VA CAUTA DIRECT PE WIKIPEDIA.

Ar mai fi o solutie. Experimentala, cam cum a incercat BitDefenderu-ul. Dati in trial laptopuri, componente, routere, whateva' -si puneti oamenii sa scrie despre experienta asta. Dar daca tot o faceti, incercati sa nu fiti ipocriti si sa nu-i taxati pentru sinceritate. Ce semeni, aia culegi. Si fiti constienti ca un feedback corect face intotdeauna mai mult bine decat rau. In primul rand - interactivitatii care inlocuieste advertisingul - poate stiti deja ca suntem in secolul in care consumatorul face contentul si nu mai consuma ce i se baga pe gat cu furca unsa cu miere. In al doilea rand dumneavoastra, care veti sti ce sa reparati, unde si cum.

Presupunand ca ne aflam la o discutie face to face, si dumneavoastra imi spuneti ca totusi cu putina grija si talent se pot misca muntii din loc, atunci as dori sa inteleg punctajele maxime date de majoritatea sponsorilor articolelor pur tehnice, scrise corect si magulitoare. Si atat. Cronici lungi si detaliate de produs, pe care le puteti comanda LA ORICE ORA oricarui om care stie IT si stie sa scrie corect romaneste. Si pe bani mai putini. Nu era nevoie de un concurs in blogosfera pentru asta... Sa fim seriosi...



INAPOI LA AMD-UL NOSTRU

Revenind la articolul pe care ar fi trebuit totusi sa il scriu, macar din onoare, poate ar trebui sa spun ceva despre AMD. Am sa spun. Ce spune fluxul general de opinie? Ca AMD e mult in spatele INTEL si ca o sa cam ramana acolo. Nu va place asta? Imi pare rau. E realitatea. Ce pot eu sa fac ca sa va ajut si ca sa promovez produsul cu informatiile pe care (nu) le detin despre el? Pot spune audientei mele ca eu n-am avut niciun fel de problema, vreodata cu produsele AMD de care m-am ciocnit. Ca scriu acum, as we speek, de pe un AMD. Ca n-am simtit vreodata superioritatea INTEL si mai mult, ca INTEL ma enerveaza crunt pentru ca e in MAC-ul meu de la serviciu (il paraziteaza cum s-ar zice), care astfel este pangarit, nemaifiind tocmai un MAC. Ca am senzatia ca AMD sufera de sindromul "ratusca cea urata", care nu e neaparat mai urata dar are un complex si e perceputa intr-un fel. De vor sa devina produse populare, mai populare decat Intel, e foarte posibil ca blogosfera sa fie un mediu ok de folosit. Dar foarte atent la cum. In niciun caz prin descrieri sterile. Gimme a break! Chiar citeste cineva un articol care spune "am auzit de la prietenii mei ca AMD e ok"? Mi-am cumparat ieri o placa de baza cu chipset AMD 790FX care merge struna! (ca doar tu, cititor al blogului meu, de aia intri aici, ca sa citesti niste cifre/ litere care nu iti spun nimic, si n-ai citit in viata ta advertoriale). Sau - daca il citeste, il ia in serios? Nu stiu ce sa zic. Dar da bine la punctaj...

Mai mult de atat? Nu stiu. Pot da copy-paste de undeva, pot traduce un articol si combina inca vreo 3 din engleza si franceza, traducandu-le si reinterpretandu-le. Dar nu vreau sa fac asta. Vreau sa vorbesc sincer, pe blogul meu, pe o tema data. Si asta fac.

Daca fac un imn placii video AMD cu procesor grafic din gama: ATI Radeon HD 4800 credeti ca e ok? Folosim orchestra de greieri si punem si un pop-up cu imaginea placii (care e mai mult decat o ... placa, nu?) cat sa devina complet enervant... si gata. Lumea va iubi AMD, fetele vor suspina adormind cu placa sub perna (aia video, nu aia de indreptat pleata) iar bajetii vor strange in palma o pietricica si-si vor promite ca din primul salariu isi vor lua si ei un atiradeonhd4800.

Pfiuh.


EPILOG

Va multumesc mult pentru atentie. Sper ca acest articol sa nu ajunga doar la sponsorul AMD. In definitiv, a avut "ghinionul" (pentru care ma va taxa, sunt convinsa de asta. probabil voi lua 10 puncte - alea minime, pentru prezenta; poate iau chiar 20, ca am pus linkuri acolo, la produse) sa pice la rand pentru ultimul meu articol.


Si inca o mentiune - nu suport luzarii care se plang. Nu-s unul dintre ei. (de fapt punctajele mele sunt, in majoritate mari. Nu ma plang ca as fi fost nedreptatita, asta ar fi culmea. Doar ca mi-as fi dorit sa vad mai putin entuziasm hei-rupist la articole scrise in legea "x e cel mai bun calculator, l-am intrebat eu pe fratele meu si asta mi-a raspuns" - asta e pe model de spot radio PROST, iar aici vorbim despre internet - fara CNA, fara cenzura, fara jene triste. Vorbim, nu dam cu parul). Asta e motivul pentru care nu las comentarii in care sa sustin vrute si nevrute, sa contest punctajele (ar fi culmea, sunt in primii 3) sau sa ma dau cu curu' de pamant. Nici pe departe. Chiar cred ca intentia din spatele acestui concurs a fost una foarte ok. Incerc doar sa ridic niste semne de intrebare - gen - poate ar fi trebuit ca acest concurs sa se adreseze doar blogurilor de profil? Pentru ca singura ipoteza in care concursul ar fi castigat de un altfel de blog, este convertirea lui in blog de profil. Mai mult sau mai putin. Ceea ce presupun ca nu este intentia organizatorilor. Fiecare blog are o audienta, are (in cazurile fericite) un stil si cele doua - audienta si stilul - ar trebui respectate. Si revenind la aceasta ipoteza, criteriile (oarecum previzibile) aplicate de juriu sunt ... inechitabile. In rest - nu-s mai buna decat altii si nici mai proasta. Hai noroc, si cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie!

Sunt rea ma, rea.

Aici se incheie saga pcnews.

Andreea?

Viata cu Lenea

Stam de vorba. Ne tinem de urat. Eu si Lenea. Intr-o simbioza perfecta, ne anticipam reciproc fiecare miscare (lenta, fireste) si fiecare vorba. Nu ma lasa niciodata, mai ales la greu. Nici eu pe ea. N-as lasa-o pentru nimic in lume. Intr-o duminica de mai stateam pe balcon si beam cate o cafea. Tocmai se terminase o ploaie rapida si aerul mirosea frumos. Copacii din fata geamului se dadeau mari cu frunzele alea de-un verde-crud tare de tot, si atunci am prins-o de mana si i-am spus duios "you... complete me...". S-a speriat putin. Sinceritatea sentimentala sperie uneori. Dar si-a dat seama ca suntem facute una pentru cealalta si mi-a ramas alaturi.

Eh... Eu si lenea...

Uneori aproape ca mi-e lene sa respir. Sunt complet asportiva, orice fel de miscare inseamna pentru mine chin garantat. Da, da, stiu ca nu e bine. Stiu ca peste 10 ani o sa am 37 de ani si o sa ma simt ca la 70, le stiu pe toate. Si coloana mea care e deja stramba o sa ma doara foarte tare. Si am inceput sa mai si simt din ele, nu mai e chiar ca la 17, cand toate amenintarile pareau fictive. De o saptamana cica am inceput sa merg la piscina, sa inot. Am fost o singura data, dupa care a intervenit raceala. Sa vedem mai departe...

A! Cica ma apuc si de Pilates. Veti sti cand a venit ziua. Se vor despica norii, va ploua cu lacuste, oamenii prosti vor incepe sa urle de durere etc. In ziua in care eu voi deveni "fit".

Cu mancarea - ce sa mai povestesc. Sunt gurmanda. Imi plac chestiile "rele " pentru organism si nu inteleg de ce ar trebui sa ma privez de placeri. Cam nasol. In conditiile astea, e clar ca de ceva ani tot depozitez si depozitez si depozitez. Si ma ingras din ce in ce mai usor. Si slabesc din ce in ce mai greu. O mai dau si-n yo-yo uneori. Am motiv de depresie la indemana din 5 in 5 minute, daca chiar vreau sa ma simt nasol.

Fac glume de tot soiul. De altfel - avantajele sunt clare - daca e sa cad, am pe ce sa cad. Daca scaunul din bar e tare e ok, am perna naturala intotdeauna cu mine. Daca vine foametea din cauza crizei, ghici cine-o sa reziste mai mult... Daca trag aer tare de tot si imping burta in fata, as putea obtine locuri in autobuz si prioritate la casa, in Cora. Radeti, radeti, dar stiu povestea unei colege care asa a rezolvat cu RAR-ul. Rapid, fara spaga si cu multe zambete.

Da, dom'le, da! Mi-as dori solutia aia nemaivazuta si nemaiintalnita de slabit. In care te culci foca si te trezesti sirena. Niste oameni zic ca cica ar exista niste plasturi. Ti-i pui si slabesti. Mi-e greu sa cred. Lenea ma impinge sa ii incerc. Oamenii spun ca ar functiona pe baza de taiat pofta de mancare.

Apooooi, mai exista si plasturii astia . Fucus vesiculosus,Guarana si Garcinia cambodgia. Asta contin plasturii no 2. Asadar, 3 plante diferite, de pe trei continente au fost combinate in proportii ideale pentru a va ajuta sa scapati de kilogramele si centimetrii in plus fara efort si fara sacrificii.

Prin intermediul tehnologiei trasndermale substantele lor active vor patrunde rapid in organsim si va vor reda corpul perfect la care visati .. AAAAAND, FROM THEIR POWERS COMBIIIINED!!!! HERE COMES!!! A LOT OF KILOS LESS. Asa scrie pe site. Mi-as dori atat de mult sa fie adevarat, incat aproape ca am emotii cand ma gandesc. Zica-se ca pentru efecte maxime, plasturii trebuie folositi in combinatie cu ceai. Ideea de ceai ma sperie putin, imi induce ideea de diuretic, stat pe la toaleta, lack of control. Etc.
Exista si plasturii no 3.. Cu ceai verde. Aici exista mentiunea ca functioneaza bine cu ceva miscare. Oare o data pe luna la piscina si ganduri frumoase catre Pilates se pun ca "ceva miscare"? :P

Si, lume-lume. Exista si plasturi anti-celulitici. Sa va explic, in viata cu Lenea, chiar si masajul cu creme anticelulitice este o corvoada, pentru ca trebuie sa se intample dimineata si seara, timp de minimum 5 minute. Cum eu dimineata nu fac decat sa sar din pat direct in haine, sa ma spal pe dinti si sa apuc niste crackers cu rozmarin si ulei de masline de pe masa ca sa-i rontai la birou... va dati seama ca misiunea e compromisa din start pe jumatate. Daca am fost in stare sa cumpar atatea creme anticelulitice ce si-au dovedit ineficacitatea (probabil si din cauza folosirii defectuoase si rare), de ce n-as arunca si-un plasture pe piele? De control? Si daca merge, m?

Ideea e ca prietena mea, Lenea, ma va indemna sa incerc plasturii-minune. Daca functioneaza o sa va anunt si pe voi. Deocamdata am terminat cu jumatate din etapa 20 (adica ultima) a concursului PCNews.

Rock me, AMD

AMD. Seamana cu a.m.r., Amadeus, am-de-toate, ma pot gandi la multe cand aud AMD. Care de fapt vine de la Advanced Micro Devices. Asta ca sa stiti si voi de acum incolo...Aud "AMD in sus, AMD in jos" de cand eram prin liceu si baietii din clasa vorbeau despre computere. Ce tin eu minte din discutiile lor este ca acest AMD e mai bun decat Intel, dar mai ieftin. Tin minte si cine spunea asta - era Emil, un baiat de la informatica, pe genul geniu pustiu, olimpiade and so on.

Acum - avand in vedere ca trebuie sa scriu un articol pentru concursul PC News despre fratele AMD, trebuie sa recunosc ca - neah, no way, baby. Nu stiu mai nimic despre componente de calculatoare. Am sa-mi aleg drept produs, un procesor. Imi suna mie bine. DAR. Nu stiu lucruri nici despre procesoare. Ma pot preface, pot sa scormonesc netul, insa niciun cititor de-al meu nu va crede vreodata citind acest articol ca eu chiar am vorbit serios. Ceea ce - daca domnii de la AMD, pcnews sau de unde or proveni ei stau sa se gandeasca putin - e in detrimentul produselor/vanzarilor dumnealor.

Voi fi sincera pana la capat. Nu stiu ce caracteristici caut atunci cand ma interesez de un procesor. Stiu ca "frecventa" este cea despre care discutam atunci cand e vorba de procesoare, dar n-as putea sa imi dau seama ce inseamna un raport calitate-pret bun in acest caz. Probabil mi-as suna prietenii care se pricep, i-as lua de manuta si impreuna am decide - ei pentru mine - ce procesor merita banu'.

Singurul lucru concludent pe care il pot spune despre subiect este urmatorul: am un laptop Asus ceva mai vechiut - are 2 anisori- care functioneaza cu procesor AMD Turion 64, care nu mi-a facut vreo problema pana acum. Singura problema pe care am avut-o a fost cu cooler-ul. Rezolvata. Apoi - probleme cu windows-ul, ca orice muritor. Cu procesorul sunt ok. N-a crapat desi l-am supus unor temperaturi imposibile - in conditiile in care cooler-ul facuse buba -, l-am tinut in pat, pe patura, sub patura, l-am tinut mai mult pornit, l-am oprit de la buton, am facut tot ce nu trebuia sa fac vreodata. Si inca merge. Dovada - cititi acum cele scrise de mine.

Ca sa fiu sincera pana la capat, probabil ca m-ar influenta si numele procesoarelor. Uneori nu-s mai mult decat o gasca proasta si probabil ca daca as fi lasata singura sa aleg un procesor, as merge pe un AMD Phenom 9850 Quad Core Black Edition BOX HD985ZXAGHBOX (mamica, cum suna asta... core black edition... naming de naming... plus ca are vro 2500 de megaherti frecventa, ceea ce nu stiu daca e bine, dar mie in suna foarte bine). Sau pe un Opteron Dual Core Model 1222. Imi plac denumirile sofisticate. Sigur, la un buget mai mic, s-ar preta un AMD Athlon 64 X2 2600 Dual Core BOX. Mic da' rau, ca sa zic asa, 2600 de megaherti and all.

Si o sugestie. Ati putea lua drepturile de la melodia asta:

AMD, AMD, ROCK ME AMD...




Falco - Rock Me Amadeus
Asculta mai multe audio Muzica »

Simon's Cat

Am racit :( . Situatia nu e inca atat de grava, dar mi-e teama ca o e gripa si ca o sa bolesc iar cateva zile pe aici. Mi-e foarte teama de gripa pentru ca e unul din momentele in care n-am cum sa-mi ignor gandurile. N-am unde sa fug, cu cine sa vorbesc, ce sa fac. Nu-mi ramane decat sa zac si sa ma gandesc. La oameni de departe, la oameni de aproape. La cate un el care nu e si n-a fost niciodata prin zona atunci cand e cazul. Cate-un sms comforting. Cate un film intre crizele de tuse.

Asa ca nu-mi ramane decat sa sper ca situatia nu e grava. Ma infasor bine de tot in patura, beau un ceai si vad ce fac mai departe.

Am intrat pe site-ul pisicii lui Simon. Stiti cu totii animatiile celea amuzante rau cu pisica nebuna si insistenta. Pisica se afla pe niste tricouri (care s-au vandut deja) editie limitata, iar banii incasati de pe urma vanzarii lor ajung la RSPCA. Sper sa apara si modele noi. Vreau si eu un tricou cu pisica lui Simon. Mai ales ca e pentru o cauza nobila.

Byron, dupa 2 ani

Trupa byron aniverseaza doi ani de succese muzicale: peste 70 de concerte de
club sau pe scenele tuturor marilor festivaluri din Romania, un album,
Forbidden Drama, apoi Acoustic Drama, primul dvd unplugged din România,
lansat la Palatul Copiilor si un videoclip.

Aniversarea trupei byron va avea loc pe 30 noiembrie, ora 00:00, in Club
Fabrica, str 11 Iunie nr 50, avandu-i in deschidere pe Melting Carousel,
revelatia scenei de noi talente Stufstock, incepand cu orele
22:30, iar ca invitati speciali vor onora cu prezenta Alexandrina Hristov,
Artan (Timpuri Noi) si Ovidiu Niculescu (Restul E Tacere).

Biletele vor fi disponibile la intrare in seara evenimentului, iar pretul este de 20 ron.

Zugravii anonimi

Sau ce facem noi sambata, cand oamenii se odihnesc, se imbata sau se duc la zoo cu copiii. Suntem noi, celula de criza, gata intotdeauna de actiune!

Daca aveti nevoie, lasati un mesaj. Suntem veseli, dezorganizati si semi-ineficienti. Dar venim!

P.S.: si noi ne imbatam, dar doar dupa.

Re-edit scena din Titanic: 

Arta naiva: 

Muncim cu drag si spor pentru-al tarii viitor: 

Caught in the act: 

Da, ma, pensulesc. De fapt, ma fac ca muncesc. 

Ce baticu' meu, sunt o doamna...

The simple bare necessities...

Invitatiunea

Asta vara, in Portugalia, am cunoscut-o pe Lola. Si de atunci am niste margele frumoase - Vegetal Obsession, pe care imi tot propun sa le arat si tot nu mai apuc.

Sotul Lolei este in Bucuresti din septembrie, si de atunci imi propun sa ma vad cu el la o cafea si nu apuc. Din seria "me being porc si neglijand oamenii". Din aceeasi serie, madam mi-a adus alte margele. In octombrie. Tot din Portugalia. Eu si madam nu am apucat sa ne intalnim de atunci, ca sa facem trocul.

Ce om rau sunt.

Oricum, vineri la 8 ne vedem acolo. Negresit.

Uite si margelele mele. Si pe autoare :) :

Biteback monster

Sandwich-ul ucigas. Poza facuta de Aaron joia trecuta, cand mergeam la film. Mainile imi apartin. :)

Online

Si ce fac eu online. Observ ca ma las tot mai mult prada fenomenului astuia, partea buna este ca o constientizez. Si cred ca e o chestie ok, atata timp cat stiu sa extrag din el lucrurile care - de fapt - in loc sa-mi rapeasca timp din viata reala, mi-l ofera. Cum sunt, de exemplu, comenzile de bilete. Faptul ca le pot comanda online imi ofera 1) timpul scutit cu mersul dupa bilete; 2) timpul efectiv petrecut la concertul respectiv, la care poate altfel n-as fi ajuns (neajungand, probabil, sa cumpar bilete).

Messengerul care are clar partea proasta legata de dependenta, pierderea timpului la munca, pierderea timpului in general, are si o parte buna - keeping in touch cu oameni cu care chiar n-as fi tinut altfel legatura. E o legatura superficiala, muta, dar este o legatura. Si e mai buna decat lipsa unei legaturi.

Cat despre cumparaturi... In ceea ce priveste hainele n-am dat inca in boala e-Bay. Inca imi place sa bat fizic magazinele, sa probez, sa ma fatai, sa car plasele acasa. Singura, intotdeauna. Sunt unul dintre specimenele rare care prefera sa mearga SINGURA la cumparaturi. Ma feresc ca dracu' de tamaie de "hai, vii la shopping maine?". Mersul la shopping este pentru mine spontan si solitar. Nu-mi place sa bat magazinele "in recunoastere". Daca am bani si chef, I go and I do it. Simplu ca buna ziua. Ca de gasit gasesc sigur ceva. Se aplica si cu supermarketul. E un rau necesar. Ma oboseste si enerveaza in ultimul hal, dar n-am ajuns inca sa fac cumparaturile de supermarket online. Imi place senzatia (consumista, 100%) ca fac ceva pentru mine, ca imi fac un bine cumparand alimente, detergenti si alte alea.

Daaar, in ceea ce priveste alt fel de cumparaturi... observ ca o iau pe urma biletelor. Acum un an mi-am comandat telefonul mobil via webshop. Mi-am comandat recent un parfum online si am trecut serios la cumparat electronice de pe net. (am comandat de la domo un epilator, plus coolerul extern pentru laptop de care ziceam ceva mai devreme). Unul dintre magazinele online in care poti gasi cam tot ce vrei in materie IT si electronice este Arigo. . Are blog, are o mutrita dragalasa (vezi interfata) si nume dragut. Imi place ca au facut o prezentare pe blog cam cum as fi facut-o eu (putin naiva, descriptiva si haioasa) : Cand eram mic de tot, ma numeam IDEE. Cu timpul, am crescut si m-am numit CONCEPT. Cand m-am pus pe picioare, parintii m-au chemat ARIGO. Nu stiam ce inseamna si eram suparat ca alti copii ca mine aveau nume clare. Era suficient sa le aud o singura data ca sa imi dau seama la ce se pricepe cel mai bine fiecare din ei. Unul era specialist in calculatoare, altul in electronice si electrocasnice si tot asa. Dar parintii mei mi-au spus ARIGO si poate unii copii vor rade de mine. E ciudat sa ai un nume prescurtat din japoneza printre magazinele online romanesti. Sau poate nu e? Va dati seama ca mi-am intrebat parintii ce inseamna ARIGO. De ce au ales numele asta? Tata (Adrian STOICA, Director General) mi-a spus asa:

“Numele tau este o prescurtare de la “arigato”, care in japoneza inseamna “va multumesc”. Este ceea ce imi doresc sa faci mereu: sa le multumesti clientilor tai, sa le multumesti celor care te apreciaza si celor care te critica. Sa tii cont de fiecare in parte, sa ii respecti si sa ii tratezi cu onestitate si onoare. Pe vremuri, in Japonia, s-a stabilit un set de principii numit “codul Bushi-Do”, facut de intelepti, pe care vreau sa il respecti. Sunt 8 lucruri pe care trebuie sa le insusesti ca sa devii un magazin bun:

1. Principiul armoniei – succesul vine doar atunci cand interiorul se armonizeaza cu exteriorul. Trebuie sa stii ca intotdeauna fericirea ta depinde de fericirea clientului. Incearca mereu sa ai cumparatori multumiti, sa le asculti dorintele si sa le indeplinesti.
2. Principiul dreptatii – sa fii onest, sa ai simtul datoriei si al raspunderii. Clientul tau se va simti bine atunci cand ii vei spune adevarul si cand iti vei respecta promisiunile. Chiar daca nu vei putea sa faci totul pe loc, spune-i cand poti si respecta-ti cuvantul dat!”
3. Principiul tenacitatii – drumul ales de tine este absolut voluntar si, deci, evolutia ta trebuie sa fie personala, concentrata si mentinuta. Vei avea parte de obstacole, dar trebuie sa le invingi, sa mergi mai departe si sa incerci sa fii cat mai bun.
4. Principiul fortei – vei fi puternic doar atunci cand vei putea sa treci peste evenimentele neplacute inerente, cand vei elimina tensiunile si cand te vei concentra in jurul a ceea ce faci pana la indeplinirea datoriei. Datoria ta este sa ai clienti multumiti!
5. Principiul austeritatii – inseamna sa fii cumpatat in toate, sa nu fii lacom, sa nu cauti confortul exagerat in detrimentul altora. Nu te-ai nascut magazin online pentru a avea succes peste noapte. Lucrul asta va veni in timp, prin intelepciunea si iscusinta ta.
6. Principiul respectului – fii mereu politicos si respecta-ti clientii. Manifestarea respectului duce la pastrarea etichetei sociale, la practica bunelor maniere si, in final, la succes.
7. Principiul ratiunii – accepta relativitatea lumii sub orice fel. Nu reactiona sub primul impuls; reactiile trebuie intelectualizate si tinute sub control.
8. Principiul creativitatii – sa faci intotdeauna lucruri noi care sa iti multumeasca clientii. Fii original si gaseste-ti drumul propriu in comertul electronic!”

Tata mi-a spus ca sunt peste 1.000 de copii ca mine in comertul electronic romanesc. Toti magazine online. Acum sunt si eu printre ei. Un copil deosebit. Am sa tin cont de ceea ce m-a invat tata si vreau sa respect toate aceste principii. In felul asta, ma voi individualiza. E calea pe care eu am ales-o si ceea ce vreau sa fac. Va multumesc!


Personal, apreciez efortul de diferentiere. Mai ales intr-o mare gramada guvernata de politica "me too". In plus, trebuie sa recunosc varietatea de produse - nu e vorba doar despre it (calculatoare, componente, accesorii etc) ci si despre camere foto si video (plus toate accesoriile la care te poti gandi), televizoare, telecomunicatii (toate soiurile de telefoane si de accesorii pentru ele si parintii si toate rudele lor), console de jocuri. Tot, tot, tot. Adica daca ai o lista de cumparaturi dubioasa, gen "memory stick, un mobil nou, niste RAM, un televizor si un antivirus", asta e locu' pe care il cauti. Preturile sunt foarte ok. Ar trebui sa mai spun aici ce producatori ar trebui adusi ca sa faca site-ul mai atractiv. Nu stiu de producatori, la cat ma pricep eu, lista aceea pare ok. Sugestia mea ar fi crearea unei sectiuni Arigo for za ladies. Accesorii atragatoare, laptopuri in forme elegante, limbaj potrivit. Cred ca as da link-ul ca nebuna tuturor prietenelor mele gen "sex and the city". Oricat de stapana pe situatie m-as da, cand vine vorba de shopping sunt la fel de unineuronata ca o gaina. "Uiiiiteee ce dragut e memorystick-ul ala!!!". In plus, cred ca unul din motivele pentru care ma tin inca un pic la distanta de site-urile cu produse de genul asta este tocmai aspectul lor tehnic. E adevarat ca Arigo are deja o bila alba in plus la capitolul asta -vezi interfata, blogul si prezentarea. Dar zic eu ca o sectiune pentru femei ar da lovitura.

Lucrul bun cand e vorba de concursul PCNews e ca mai aflu si eu una-alta, cum ar fi site-ul asta - care ma ajuta sa-mi dezvolt dependenta de comenzile online. V-am zis ca sunt din ce in ce mai afectata de virusul asta? :P

Franz Ferdinand - Walk Away

Fixatie. Noua. :)



Franz Ferdinand- Walk away
Vezi mai multe video din Muzica »

Seara maghiara la XOCAFE

In seara asta am fost cu colegul Aaron si cu Lili la un film din cadrul Saptamanii Filmului Maghiar (la initiativa lui Aaron, evident). [paranteza - mesaj special - te iau si pe tine la film cand te intorci, Rest Assured :)] . Ziceam de film - "Aventurierii". Road-trip, un pic de Kusturitza, suficiente faze FOARTE AMUZANTE (ok, am ras sanatos). Putin tras de par. Per ansamblu bine :) Proiectia a avut loc la sala Tinerimii Romane (vizavi de teatrul Bulandra, sala Izvor).

Coborand, dupa film, am gresit scara si am nimerit aici. La prima vedere ok, nice atmosphere. Am fost intrebati de rezervare, nu aveam, dar pana la urma s-a gasit o masa si pentru noi. A venit menu-ul - preturi foarte mari. Dar in fine, suntem bogati, da? Spiritual, dar asta e neimportant. Am comandat si am inceput analiza. Fotolii confortabile (recunosc). Atmosfera relaxata. "Cigar room" - din seria "ma lesi?" La o privire mai atenta, era usor de sesizat mocheta banala (ca sa nu zic ieftina)... tavanul - la fel de banal - pe modelul tavan-fals-cu-spoturi-de-care-are-toata-lumea-in-apartamentele-urate. Incep sa citesc pliantul de pe masa. Bai, incepea asa - si nu exagerez "aparuta din neant si concretizata in..." si continua cu "sinestezie", design-ul "ca prin ochii unui pictor pasionant". Pasionant?! Pictorul?! Pasional, poate :) Cel mult pasionat. :P in fine. "Angajatii nostri nonconformisti te vor purta in zone ale simtului gustativ nebanuite" (citat aproximativ). HA?!

Am ajuns acasa, am intrat pe site. Ma uit prin "galerie" si printre altele dau peste o insiruire a clientelei: Au tinut sã fie prezente o multime de vedete – Nicu Covaci si câtiva dintre membrii trupei Phoenix, Silvia Dumitrescu, actorul Radu Gheorghe, Adriana Bahmuteanu, creatoarea Adina Buzatu, Ozana Barabancea, o prezentã obisnuitã a localului pe scena cãruia sustine recitaluri alãturi de band-ul sãu, Deea si Dinu Maxer, hair-stylistul Marian Cotoi, Lost Angel (Daniel Serdaru), compozitorii Jolt si Andrei Kerestely si Nicolae Caragia, Octavian Ursulescu, Oana si Viorel Lis, Carmen Plesea, Eugen Mihãescu si vedetele TV Gianina Corondan (TVR) si Florentina Opris (Prima TV) . Cu tot respectul pentru Gianina Corondan, Nicu Covaci, Radu Gheorghe etc... WTF?! Parca e un meeting report. Inteleg ca e important sa aduci figuri cunoscute in barul tau "select" ca sa atragi alti clienti, daaar... Bai. :) Cand vor intelege oamenii astia din tara asta care isi deschid carciumi ca adevaratul lux presupune o anumita discretie? In afara de faptul ca sunt in lista asta cateva nume care numai "fine" nu sunt... trecem peste asta, presupunand ca e o chestiune de gust. Dar nu e suficient sa pui niste cuvinte pompoase intr-o prezentare si sa enumeri niste nume cunoscute pe site - conform "mi-au murit laudatorii". Nu e. Rafinamentul vine din tinuta, nu din funda de la gat.

Am plecat inainte de concert, pentru ca voiam doar sa beau un cappuccino - pe care l-am baut. Am sa revin din curiozitate la un concert, sa vad cum suna. Mi-e ciuda doar ca lucrurile bune trebuie neaparat infasate in rahat si abia apoi prezentate publicului. Si ca sa indulcesc imaginea, angajatii au fost amabili, servirea a fost ireprosabila si cappuccino DELICIOS. Probabil ca si concertul a fost ok.

Revin cu impresii.


LATER EDIT:

Am gasit prezentarea de pe flyer:

Venind din neant, tinzand catre perfectiune, XO PIANO CAFE ofera un alt sens cuvantului “exclusivism”. Exclusivismul este prezent in tot conceptul acestui jazz caffe, incepand cu designul sau privit prin ochii unui pictor pasionant, savoarea cafelei etiopiene ce iti mangaie delicat simturile, bauturile fine dar si indraznete ce te imbie parca sa iti deschizi mintea spre renumitul motto “In vino veritas”, cognacurile vechi de peste 40 de ani ce au mirosul unei ciocolate belgiene combinate cu un trabuc deosebit, desavarsesc sensul cuvantului “exclusivist”, intr-o sinergie perfecta cu acordurile maiastre ale unui pian ce spune o poveste.Probabil ca intotdeauna iubitorii de frumos si-au dorit sa isi delecteze privirea si sufletul la o piesa de teatru in compania unui cocktail deosebit. Acesta este locul in care se pot contopi cu aceasta idee privind prin prisma faptului ca staff-ul barului este unul nonconformist ce va poate conduce simturile gustative si olfactive pe cai nebanuite ale bauturilor.

Deci? Say whaa'? :)

Daca angajati copywriter, ma bag. Pe bani, fireste.

And so it is, just like you said it would be, life goes easy on me most of the time

Despre blu-ray am mai vorbit. Ca e de vreo 5 ori mai mare ca un dvd,  ca vedem HD pe el si ca apparently e inventie romaneasca. In plus, ar mai fi de spus ca nu sare, nu se zgarie and so on and so forth. E un soi de superdvd and no electro-kryptonite for it. Prima oara cand mi-a spus cineva ca a vazut un film pe blu-ray se intrerupea din vizionare din 15 in 15 minute ca sa imi spuna cat de tare e, cat de "laser-frate" e, cum poate sa se vada si sa se auda si asa mai departe. Era duminica, eram singura acasa - no blu-ray si no money, deloc amuzant. Si nu, nu glumesc. :) 

Acum - se pare ca Prooptiki (baietii de la care inchiriam eu vhs-uri pe vremuri) au adus si la noi filme pe blu-ray. Lista e destul de lunga. Am ales sa discut despre unul dintre filmele mele preferate, si anume "Closer". Ma intreb daca e cineva care sa spuna ca nu i-a placut filmul asta. Pai da, nu se poate. Pentru ca e atat de... crud, si surprinde atat de bine tot ce e mai rau si mai bun in fiecare, natura umana, incat n-ai cum sa te uiti si sa nu te miste macar un pic. Macar un pic de tot. Cat de mult poate sa simta un om, cat de putin... Cat de usor sau de greu e sa inseli si cum faci sa-ti revii. Cum e sa urasti pe cineva si mai ales cat tine ura? E mai lunga si mai puternica decat iubirea?

Multa dezamagire. Dezamagire in cantitati industriale. Cat de usor esti de dezamagit? Crezi ca greu? Poate ar trebui sa te mai intrebi o data. [ aici fac o paranteza. mi-a spus cineva acum cateva luni ca "e cel mai usor sa fiu dezamagita". Gresit. Cel mai usor e sa nu te implici. E foarte greu sa-ti asumi o noua dezamagire, desi pare solutia facila la prima vedere. :) ]. Cat la suta e joaca si cat la suta e implicare? Cat putem suporta, de fapt? Care sunt limitele reale pe care le avem?

Poate nu stiti, dar "Closer" a fost mai intai o piesa de teatru. Mi-as dori tare mult sa o pot vedea.

Imi plac toate personajele filmului. Si toti actorii. Un Jude Law jucand un personaj mult mai slab decat eram obisnuita, cu multe slabiciuni, parsiv, patetic chiar. Un Clive Owen extrem, o Julia Roberts sincera (mi-a parut mie) si o Natalie Portman extraordinara - desi nu-s o fana a ei. (in fantomele lui Goya, de exemplu, mi-a parut de-a dreptul... neconvingatoare). 

O Londra rece, dar si calda. Insensibila si totusi pasionala, dar foarte contemporana. Priviri cu multe subintelesuri. Si intrebarea care ramane - pana la urma... cat de mult e in regula sa ne apropiem unul de celalalt? 

Finalul mi se pare foarte tare. Legea junglei. Cineva trebuie sa fie sacrificat si altcineva trebuie sa treaca mai departe. Aparentele inseala si fiecare zi este un pretext pentru o revenire in forta. Sau pentru a face ceva extraordinar.  In plus, da un aer de actiune circulara filmului. Si stiti cat de mult imi plac mie cercurile bine inchise. Closed. :)

Closer e unul dintre putinele filme la care ma pot uita on and on and on. Si tocmai de aia mi se pare unul dintre filmele de cumparat si de tinut in casa, ca o carte. 

Prima oara cand l-am vazut era acum 4 ani (? din cate imi amintesc). Si tin minte ca dezvoltasem o obsesie chiar si pentru coloana sonora de mai jos. E de vene, va previn: 

... until i find someone new....



Am mai terminat cu un articol pentru concursul Pcnews.  De data asta o ocazie numai buna de a va povesti cate ceva despre un film pentru care aproape ca am sentimente. :)

Racitorul

Cine ma cunoaste stie ca asta iarna am avut ceva probleme cu laptopul. Mi-au spus mai multi sa nu-l mai tin in pat, ca nu "respira" cum trebuie, ca o sa il stric, etc. Da' te pui cu nebuna? (cat de curand trimit mms-uri cu impresii de la Balaceanca, asa ca n-are sens...). Nu, frate, am calculator de luat in brate, pot sa il tin unde vrea muschiu' meu. Si daca asta inseamna IN PAT, atunci IN PAT il tin.

La un moment-dat incepuse sa se opreasca. Murea. Se incingea de puteai praji oua pe el, dupa care... fas. Daca-i turai puternic procesorul (gen vreun filmulet pe iutub) ... poc. Fleosc. Am ignorat eu problema cat am ignorat-o, ca deh, asa fac si cu mine, daramite cu laptopul, dupa care am inceput sa ma agit. La un moment-dat murea asta din 10 in 10 minute. De fiecare data credeam ca gata, si-a dat obstescul sfarsit.

Intr-o zi a facut chiar febra atat de rau incat a intrat in moarte clinica jumatate de zi. N-a mai luat-o. A murit si ... gata. A doua zi, spre marele meu soc, si-a revenit, dar m-a speriat suficient de tare cat sa fac CEVA.

Metoda de urgenta - aspiratorul. Fusesem deja pe suficiente forumuri cat sa stiu ce si cum. Cum e in filme perfuzia cu glucoza, asa am bagat eu aspiratoru' pe minim la cooleru' baiatului. Si a mers. Daaar, pentru ca sunt mai desteapta cu un minut de atat, am gasit si o solutie pe termen lung: si anume. (clicati pe linc ca sa pricepeti). . Mai ieftin ca un service sau ca un procesor nou. Sau ca un laptop nou. Elegant, finut... ventilator la purtator.:D De fapt, ca sa fiu "precisa", 2 ventilatoare la purtator. Turbo, frate. Laptopul meu e de vero 15 inci si ceva, dar racitoru' merge si la 17 (daca imi iau laptopul ala mare de care va povesteam in alta pauza publicitara).

Compatibil cu portabile de 17, full aluminiu (anodizat), finisaj deosebit (Diamond Cutting, Sand Blasting), doua ventilatoare centrifugale cu ajustare a turatiei, inaltime si unghi de inclinare ajustabil, culoare: negru. Asta e descrierea standard, dar presupun ca ati priceput de la inceput ce spun.

Vezi, d-aia imi place mie tehnologia. Si scriu de iese fum pentru concursul Pcnews.