Gandurile unui domn...

Ma plimb pe strazi aiurea, cum fac de altfel mai mereu. Asta e activitatea mea preferata. Bantui de colo printre colo, trec nepasator printre masini, imi place riscul...Si din cand in cand, de plictiseala, mai arunc cate o privire in jur. Nu ca mi-ar placea sa analizez, dar lipsa de ocupatie ma mai determina sa o fac din cand in cand.
Spuneam deci ca ma mai uit din cand in cand in jur. Vad oameni in masini, vad oameni pe strazi. Nu stiu unde se grabesc, si m-am obisnuit cu ei asa, in continua miscare. Cu putina imaginatie ar putea trece practic peste mine si n-ar observa ca sunt acolo. Poate daca m-ar calca direct pe gura si i-as musca accidental de talpa, poate doar atunci s-ar scutura putin, si eventual mi-ar da un sut, sa ma misc mai incolo, sa ma dau din calea lor.
Uneori, cate unul dintre ei ma observa. Si se uita la mine asa, cu mila, ceva in gen :"uuu, saracu'... n-are unde sa stea...". Extraordinar! N-am unde sa stau... De parca am nevoie de vreun loc unde "sa stau". De ce sa "stau"? Ca sa devin ca voi, sclav al unei cutii, legat cu lantul de chirii, ipoteci si alte obligatii... sau poate ar trebui sa seduc o fata draguta care sa ma ia la ea acasa, sa-mi dea mancare calda si s-o lingusesc dand vesel din coada numa' pentru ca-mi da cativa metri patrati in care sa stau... si pentru ca uneori, cand are timp, se plimba cu mine...
Fir-ar al dracului! !!Iar am dat intr-o balta... eh... cu toate cele 4 labe am aterizat in ea. A dracu' blana alba, daca ma facea mama ca pe ceilalti 5, sa fi fost si eu macar tarcat...Ne scuturam... si trecem mai departe.