Se uita dama de rosu...

...cu pica la tine. Ai luat tot pachetul de carti si l-ai aruncat pe jos. Ai spus ca stii sa faci lucruri cu ele. Ai spus ca le poti da o ordine in viata, si ele au crezut-o neconditionat... Carti idioate, ai putea spune... Dar stii tu care e viata cartilor de joc? Ai tu puterea sa le judeci? Asa crezi? Mai gandeste o jumatate de secunda...

Si acum sta biata dama de rosu intoarsa sau nu (nu ma pricep la tarot), si te priveste cu ironie. Si cinism. Ea stia de la inceput ca nu esti bun de nimic. Dar celelalte carti din pachet, fericite ca sunt bagate in seama dupa atatia ani de intuneric in sertar, au inghiontit-o si i-au spus pe un ton nesuferit: femeie!! de aia ai fata aia acra. Nu, spre marea ta mirare nu este de la muraturi. Totul vine din interior, nu te-ai prins pana acum? Tu nu te intrebi niciodata de ce esti asa singura? Esti chiar atat de stupida incat nu ti-a dat macar o data prin cap , stand aici langa pungi uitate de vreme, si bucati rupte de carlige de rufe, care e motivul pentru care nimeni nu vrea sa te priveasca in ochi? Omul asta are stiinta de a ne insira si de a ne da un sens. Taci din gura, si nu mai lua decizii imbecile. Macar o data. Poti face treaba asta?

Si acum sta dama de rosu cu mainile in sold. Si tare ar vrea sa iasa din cadru, sa-l dea pe 2 de trefla cu capul de platosa valetului de romb.

Si data viitoare o sa isi spuna mai bine punctul de vedere... Asa.