Imi vine sa... dar rau de tot. Si atunci cand imi vine sa..., dar rau de tot, de obicei nu fac nimic. Incremenesc. Si faptul ca imi vine sa... dar rau de tot, incepe sa imi clocoteasca in sange. Si imi vine si sa plang, de fapt de cele mai multe ori chiar incep sa plang. Si ma simt neputincioasa, si mai ales imi vine sa... dar rau de tot.
... sa gasesc un subiect bun pentru un post. De fapt il tot gasesc, dau de el peste tot (si ma gandesc: uite un subiect bun pentru un post), dar apoi, dupa ce imi defileaza putin prin creieras, dispare pur si simplu.
Desigur, as putea scrie despre ce simt. Dar n-am chef sa arunc tot pe tava - tocmai pentru ca simt. Si pentru ca simt ca as vorbi in gol si cuvintele s-ar simti singure, aruncate aiurea. Iar cu metaforele despre trairi pe care le aruncam -ca sa aratam ce cuvinte noi am invatat-tocmai ce v-am spus mai devreme ca nu prea ma impac.
Da' pe bune ca tre' sa scriu ceva. Am un tacanit in urechea stanga care imi zice asta.
Sa vedem... sa scotocim...
Concluziile saptamanii - poate, poate...?
1) Toti oamenii actioneaza in primul rand din rautate :)
2) Toate drumurile duc la strand
3) STRAND, STRAND, STRAND, STRAND (incepe deja sa sune cool, nu?). Hai sa incercam si asa : SHTRAND. E?
4) Nici o sauna nu se compara cu un costum de scafandru
5) Vreau sa ma plimb cu elicopterul
6) Yachtingul ma fascineaza mai tare decat as fi crezut ca o poate face
7) Trebuie sa te gandesti bine inainte de a apasa pe un buton
8) Nu toti tantarii pisca (unii devoreaza de-a dreptul...)
9) Unii olandezi sunt amuzanti
10) Nu manca niciodata la KFC daca urmeaza sa te plimbi pentru 2 ore fara tinta.
Damn... still nothing. Incep sa cred ca ar fi cazul sa inchei cu blogul asta.De tot. Ce naiba sa fac?
Intru delectarea, dar mai ales invidia dumneavoastra, si bineinteles din rautate si mai ales pentru ca pot, postez aici ultimele lucruri care mi s-au intamplat.
...care mergea prin padure, hop-top, hop-top... si cum mergea el asa, se impiedica de ceva. Se uita, ce era: o pila mare de unghii. Se uita iepurasul ce se uita la ea, si deodata ii vine o idee. Se aseaza in fund la umbra copacului si incepe sa-si pileasca ghearele, mormaind: - O sa devin o fiara! Imi ascut ghearele, si cand apare lupul il sfasii din prima secunda. Ii sar la beregata. O sa mananc carne de lup. Chiar daca este vara, o sa umblu imbracat cu haine din blana de lup. IL FAC PRAF! Moama, ce imi ascut ghearele, si ce ii fac lupului cand il vad... sunt o fiara MA, sunt O FIARA, auzi??
Cum statea el si maraia nervos cu pila in mana, apare lupu' fix in spatele lui. Se sprijina de copac, si ii zice: - Ce faci ma... iepuroiule... acolo? Ziceai ceva?
La care iepurele, cu un aer indiferent: - E... ce sa fac... imi pileam si eu unghiile si vorbeam prostii...
... ...
Cam asa si cu oamenii. Suntem cu totii niste iepuri. Facem planuri, petrecem nopti intregi gandindu-ne la clipa aia de glorie... Stam, ne framantam, ne imaginam toata scena.
Si cand se intampla... totul devine un monolog, un lung monolog de-al lupului. Cam trist...
...cu durerea asta absurda. Am avut mereu impresia ca o sa fie din ce in ce mai usor Dar orice as face, nimic nu ma pregateste pentru sentimentul asta inutil, fara nici o justificare si fara nici un scop. De fiecare data cand incerc, incerc cu inima deschisa. Si de fiecare data impactul este devastator. Am auzit de la cineva ca "ar fi trebuit sa stiu mai bine". Eu nu stiu niciodata mai bine. Abordez de fiecare data problema cu sufletul deschis.
Nu exista nimic in afara de timp care sa umple vidul ala. Mi-am reprezentat de multe ori durerea asta ca pe un gol. Dar nu e un gol - e o senzatie de vid. E ca si cum umbli cu o punga vidata pe tine si nu te poti misca, nu poti respira, nu mai poti vedea in jur. E ca si cum te-ai misca intr-o masa amorfa. E ca unul din visele in care alergi si simti cum ti se taie picioarele, si mai ai foarte putin pana sa ajungi undeva si nu mai poti inainta nici macar un centimetru pentru ca nu te tin membrele.
M-am pierdut pe mine si sper sa ma gasesc inainte de a ma panica pana la isterie. De data asta pacatul meu a fost ca m-am regasit si nu am stiut sa ma pastrez.
... ...
Facand un pas lateral, mai spun ca am crezut mereu ca in lume e un echilibru. Ca platesti tot raul pe care il faci mai mult sau mai putin constient cu raul pe care il primesti din alta parte. Astazi mi-am schimbat parerea. E vorba de vanzari. Tot schimbul asta de suferinta este ca o afacere. Te pricepi, stii sa vinzi, atunci provoci multe lacrimi si dai in schimb putine. Nu te pricepi, accepti cu naivitate primul pret care ti se cere, nu ai curaj sa negociezi, si-ti vei plati pacatele in mod inzecit. E vorba numai si numai despre un pret.
You and cats have a lot in common. You're both smart and in charge - with a good amount of attitude. However, you do have a very playful side that occasionally comes out!
Your 1996 Theme Song Is: Ironic by Alanis Morisette
It's like rain on your wedding day It's a free ride when you've already paid It's the good advice that you just didn't take Who would've thought ... it figures
E vorba de nimeni altul decat domnu' de la cofetarie, nenea cu pralinele, tizul doamnei cu Strada Sperantei.
Primul impuls a fost sa postez un comment in care sa ma apar, dar omul pare decis, asa ca nu cred ca are sens sa-mi mai dau singura un pumn-doi.
Si pentru ca am constatat pe pielea mea ca vizavi de fiecare poveste exista cel putin doua puncte de vedere, vi-l dau si pe asta. E... un punct de vedere.
...cu cap, maini si picioare. Am ascultat toata ziua melodia..., si cand i-am dat search pe youtube, n-am gasit decat asta.... Se pare ca unii oameni nu au nimic mai bun de facut decat sa asambleze bucatele din serialele lor preferate si sa se uite la ele toata ziua. Dar cum alt clip n-am gasit... o sa-l pun asa, in varianta soap-opera.
Ma transform intr-un monstru roz...Barbie land, here I come....
Stii cum e? Treci printr-o experienta intensa. Atat de intensa incat iti da peste cap intreaga existenta. Pentru cel putin o saptamana, te intoarce de tot pe dos. Si in momentul in care nu este atenta (experienta, fireste, doar despre ea discutam) ii faci branci intr-o groapa si arunci cat de mult pamant poti pe deasupra. Iei pamant cu mainile, cu picioarele, cu gura, cu orice ai la indemana, numai sa acoperi groapa aia cat mai repede. Si la final sari energic pe locul unde a fost groapa, ca sa batatoresti pamantul, sa nu mai ramana nici o urma.
Dupa aia iti stergi picaturile de transpiratie de pe frunte, iei o gura de apa, si te apuci de treaba. Lipesti tot ce ai spart, arunci ce mai e de aruncat, cumperi lucruri noi, iti faci dracului rost de o viata noua.
Mama, si cand vine cate un cutremur si se mai face cate o fisura... Sau cand mai vezi un caine care face... na... face si el caca.... si sapa tocmai acolo in locul cu pricina ca sa acopere necazul... In momentele astea simti piscaturi in ceafa, fiori reci, dureri de stomac...
Stii ca la un moment-dat, orice ai face, pacostea tot o sa iasa la suprafata. Tot ce poti spera este sa vezi tarandu-se afara din groapa doar un schelet pricajit, care sa nu te poata afecta prea mult.
Nu stiu de ce, dar mi s-a facut dor de melodia asta din "Sunetul muzicii". Stiu, nu prea ma prinde, nu prea sunt eu... Da' mie mi-a placut filmul ala, da??
Dupa ce am rascolit prin youtube, am ales varianta asta. E cea mai apropiata de senzatia de "favourite things" pe care o am acum.