Stiti bancu'cu iepurasu'

...care mergea prin padure, hop-top, hop-top... si cum mergea el asa, se impiedica de ceva. Se uita, ce era: o pila mare de unghii. Se uita iepurasul ce se uita la ea, si deodata ii vine o idee. Se aseaza in fund la umbra copacului si incepe sa-si pileasca ghearele, mormaind:
- O sa devin o fiara! Imi ascut ghearele, si cand apare lupul il sfasii din prima secunda. Ii sar la beregata. O sa mananc carne de lup. Chiar daca este vara, o sa umblu imbracat cu haine din blana de lup. IL FAC PRAF! Moama, ce imi ascut ghearele, si ce ii fac lupului cand il vad... sunt o fiara MA, sunt O FIARA, auzi??

Cum statea el si maraia nervos cu pila in mana, apare lupu' fix in spatele lui. Se sprijina de copac, si ii zice:
- Ce faci ma... iepuroiule... acolo? Ziceai ceva?

La care iepurele, cu un aer indiferent:
- E... ce sa fac... imi pileam si eu unghiile si vorbeam prostii...



...
...

Cam asa si cu oamenii. Suntem cu totii niste iepuri. Facem planuri, petrecem nopti intregi gandindu-ne la clipa aia de glorie... Stam, ne framantam, ne imaginam toata scena.

Si cand se intampla... totul devine un monolog, un lung monolog de-al lupului. Cam trist...