Cred ca "432" e unul dintre cele mai bune motive pentru care nu vreau sa mai aud "ce bine era inainte de revolutie". Felul in care peretii aveau urechi si orice tampita de vanzatoare te putea legitima la orice ora... teama ca ai spus ceva aiurea, ca cineva asculta, ca cineva vede tot ce faci...Eu n-am trait prea mult in perioada aia. Prin prisma unui copil de 7 ani lucrurile acelea erau firesti... Nu intelegeam de ce maica-mea se speria cand femeia de serviciu de la farmacia la care ea lucra venea cu cantecele noi "interzise", de ce uneori repetam lucruri auzite pe afara, la joaca - si ai mei se blocau instant si imi spuneau sa nu cumva sa repet si altcuiva "ca nu se stie cine aude", si nu intelegeam ce naiba e asa de amuzant la "in gradina lui Ion a turnat Nicu beton". Iar filmul asta vine sa completeze tot ce nu intelegeam. Tot ce se intampla ferit de intelegerea copiilor in perioada aia. Sunt lucruri de care am aflat apoi pe masura ce am crescut, diferenta este ca in seara asta am si trait putin din ele.
Au fost momente in care parca vroiam sa se termine mai repede filmul nu pentru ca mi s-ar fi parut plictisitor, ci pentru ca nu ai cum sa privesti acest film de pe margine. Nu ai cum sa rontai chilli nachos si sa admiri unghiul de filmare. Cand domnu' Bebe urla, urla la tine, iar cand receptionista vorbeste, pe tine te trateaza ca pe un gunoi.
In timpul filmului te revolti, te doare fizic, iti vajaie capul, ti-e frica. E imposibil sa ramai in sala de cinematograf. De cateva zile sunt total absenta, uit de la mana pan' la gura totul, ma simt de parca mi-am uitat mintea acasa. Si totusi, din momentul in care s-au stins luminile in sala m-am simtit de parca o mana puternica a iesit prin panza ecranului, m-a apucat de guler, m-a tras cu fata in mijlocul actiunii si m-a tinut acolo nemiscata pana s-au aprins luminile.
Si jur ca lucrul asta nu mi s-a mai intamplat pana acum. Cel putin nu la intensitatea asta...
RSS Feed (xml)
5 comentarii:
mah. cu mine numai la mizerii nimeresti :)
poate e mai interesant asa....
ce panarama mai vedem saptamana asta??
Bai, nush, tre sa ma interesez...
Oricuum, du-te sa-l vezi pe asta. Fara mine. Poate ar trebui sa mergem amandoi sa-l vedem pe asta, ca sa spargem blestemul.
Dar nu stiu daca am curaj sa-l mai vad inca o data asa curand.
eu n-as putea sa-l revad. e naucitor. stii ce e cumplit? ca parintii noastri si ai lor sunt, cu exceptiile de rigoare, aia de la masa si ca nu vor intelege nimic si vor continua sa spuna, macar in anumite imprejurari, ca tot inainte era mai bine. that really breaks my heart...
da. sunt de acord. am sa astept pana in weekend sa merg si poate ai sa ai si tu timp.
meanwhile - am sa caut un kitch ceva... poate o piesa...
de abia pot scrie chestia asta, bref, aveam 4 ani si mama ma trimisese prin vecini, mi se parea foarte dubios, si cum eram zvarluga, ma duc eu sa vad ce se intampla, ca deh, trebuia neaparat sa stiu, vad asistenta care iese din camera, mama palida pe pat, un lighean plin de sange langa pat, mama urla, iesi, am iesit si am stat prin vecini pana noaptea tarziu, dar, in acel moment, s-a terminat cu povestile, stiam TOT, nu putea sa ma mai minta nimeni, vazusem exact cam cum e cu viata
seara i-am zis calma tatei sa aiba grija de mama ca ... si am rostit cuvantul, nu si-au explicat niciodata de unde stiam, cum auzisem
eu inca sper ca uitarea nu are urechi lungi si ca, in curand, nu vom mai auzi de la anumite generatii: ce bine era inainte
Trimiteți un comentariu