Dimineata feerica. Baita, cafeluta, ca la carte... ofof. Drept urmare, pus sosetele roz si plecat catre uzina.
La metrou niste pustani usor dubiosi. In fine... ignore mode. Vine trenu', ma sui, ma sprijin de perete, pustii exact langa mine, in dreptul usii. OROARE. UNUL DINTRE EI SCOATE UN TELEFON DIN BUZUNAR SI... DAA, DA, DA, DA, stiti ce urmeaza. Toate rudele lui Florin Salam imi violeaza simtul auditiv. Incerc sa ma apar, dau muzica mea la maxim. DEGEABA!! NICI UN EFECT!! Jur ca imi vine sa plang. Si stilul in care tine baiatul acela telefonul... ca pe un trofeu in aer. Si mana tinuta in stil patriotic la piept de celalalt, in timp ce se leagana cu o expresie de durere pe fata...Da, si pe mine ma doare. Dar ma doare de-adevaratelea!!! De ce nu spune nimeni nimic? De ce nu spun nici macar eu nimic? Poate pentru ca mi-e teama de vreo reactie gen scuipat sau mai rau? N-ar trebui, sunt doar niste rahati cu ochi. And still...
Desi ma doare, merg mai departe cu analiza. Sunt 2 baieti si o fata. Cel care tine telefonul e scund, cret si cred ca miroase urat. Spun "cred" pentru ca nu stiu sigur de unde venea izul. Fata bruneta, plinuta, breton, dinti strambi. Scoate din buzunar un gloss pe care il foloseste incercand sa-l "mozoleasca" pe iubitul ei. Adica celalalt individ, mai inalt, cu un cercel scarbos - "diamant" - type, cu "adidasi" galben-perlati.
Bai! Mars! Si nu va mai holbati la sosetele mele!
RSS Feed (xml)
6 comentarii:
mie mi-e frica ca intr-o buna zi sa-mi pierd cumpatul. nu mi-as dori sa-mi vars frustrarile pe niste necunoscuti ajea...
de fiecare data cand sunt pus intr-o situatie din asta ma tot gandesc care e limita intre civilizat si necivilizat.
mai nou mi-am luat (adiacent) telefon bengos si l-am inarmat voiniceste cu niste indie-rock si niste punk pt un eventual 'battle of the songs'. dar tot nu cred ca o sa am curaj sa trec de cealalta parte a baricadei.
si totusi se poate! in Cta (in Cta, buey!) niste tigani odata incropisera o lambadiada in spatele 'otobuzului. o batranica i-a oprit: "va rog, se poate muzica mai incet, e prea tare, ne deranjati". repetat si cu aceiasi intonatie, de cateva ori, la intervale scurte. a avut efect. nu mi-a venit sa cred. :O
M
nici eu nu-s capabila sa le zic s-o opresasca/dea incet, desi imi tot spun: dar ce-o sa-ti faca, haide, glasuieste; presupun ca de-aia imi ador bicicleta...
frate, da' uneori i-as impusca, ma fac sa ma simt atat de neputincioasa si lipsita de optiuni...
sad.
se pare ca specia asta se inmulteste pe zi ce trece. Ratb, metrorex, pe strada..everywhere! Manele si electro penal, adidasi perlati, culori tipatoare, geci cu gluga cu balana cat mai mare si mai deasa, pume, ribuci, adidashi si freze a la beckham.la un grup de minim 2 specimene masculine se ataseaza o femela ce repugna prin toti porii. Still, asa-zisii punkerii sunt cei mai periculosi.
Strutii (despre ei vorbesti cand spui de cei cu freza a la Beckham) sunt pe o treapta ierarhica superioara astora de care povestesc eu.
Eu iti spun de aia de jos de tot...
./ignore is the solution.
./kick when you cannot hold it anymore :)
io am facut cv...spre uimirea mea mi-am iesit suficint d mult din sarite asfel incat...mi-am dat drumul la tel(pt cei curiosi e un sonny k750i)am facut fata cu brio..asaltului muzical...ma chiar am reusit performanta..sa-i fac sa coboare din metrou...bineinteles cu injuraturile de rigoare..:))
va urez bafta si voua..dk nu acum..atunci cand o atitudine!
Trimiteți un comentariu