15 ani, 11 ani mai tarziu

E primavara si imi traiesc aprilie de la 15 ani. Cel pe care l-am ignorat pentru ca eram prea ocupata sa fiu nefericita. Eram prea ocupata sa observ ca oamenii ma nedreptatesc, ca inteligenta imi e subapreciata si ca fiinta mea in esenta ei e nesemnificativa.

S-a intamplat un miracol si am devenit constienta de mine. Nu-mi mai pasa ca te-as fi iubit infinit daca m-ai fi lasat, sau ca as fi putut spune altceva de atat de multe ori.

Sa fie muzica spun.