Il am din liceu... chiar de la inceput, cred. Daca nu cumva de prin clasa a 8-a. Cand m-am mutat la Bucuresti l-am luat cu mine. E drept ca pe la camin nu a ajuns, dar cand m-am mutat aici, in acasa2, m-a urmat credincios. E slabit, decolorat dar inca rezista. Si am ajuns la concluzia ca ma cunoaste cel mai bine. Stie dupa cum ma asez, dupa cum ma inclin, exact ce stare am si prin ce am trecut. Stie in ce fel ma sprijin daca flirtez cu cineva, cum ma apas cu toata greutatea daca am nervi si cum aproape il distrug fortandu-i "balamalele" daca am avut o zi proasta si ma intind cat sunt de lunga sprijinindu-mi picioarele undeva pe fotoliu sau pe noptiera.
Imi cunoaste starea de spirit si dupa cum ma invart cu el, dupa fumul de tigara pe care il inhaleaza sau nu, dupa felul de muzica pe care o aude.
Cateodata intru in camera si imi simte pasii apasati. Si-si spune "oh, boy. Here we go again."
Kings of Leon - Use somebody
Asculta mai multe audio Muzica »
Postul din 1 mai 2024
Acum 7 luni
2 comentarii:
La Brașov am o bancă dinainte de al Doilea Război Mondial. A văzut multe. O iubesc.
ahaaaaaaaaaa..memories, sweet memories.
Trimiteți un comentariu