Marea asta de oameni din jurul meu continua sa inventeze batalioane de masini pentru capturat fragmente de timp, cand totusi captura unei singure secunde este un lucru absurd in sine. Aparate de fotografiat, camere, reportofoane, telefoane mobile cu sute de noi abilitati, totul atat de NOU, si in acelasi timp atat de INUTIL...
Singura cale de a te intoarce in trecut e una pe care n-o poti controla. E atunci cand momentul ACELA te loveste pe neasteptate - atunci cand ii simti parfumul (n-o sa trec niciodata peste senzatia deodorantului pe care il foloseam intr-o tabara din clasa a 8-a, de la Sinaia), sau cand iti vari adanc unghiile in palma de furie si ciuda, si observi ca ai deja urme, ca pielea e mai rezistenta acolo, si tot corpul iti fuge in alta dimensiune, il celelalte ocazii care au sapat in palma ta urme de unghii. Te dedublezi, si nici macar nu realizezi ce eveniment maret se intampla cu tine.
Ce incerci tu sa prinzi in fotografii e un copil rau pe care incerci sa-l aduci cu forta in casa, de la joaca. Numai el hotaraste momentele cand intra pe furis sa manance o farfurie cu ciorba, si sa dispara iar la joaca lasandu-te sa tipi aiurea de la fereastra.
RSS Feed (xml)
3 comentarii:
Si totusi... daca in momentul cand erai la Sinaia in clasa a 8-a si simteai mirosul deodorantului te fotografia cineva, acum vazand poza nu simteai oare si mirosul parfumului sau nu auzeai muzica pe care o ascultai in casti seara sau nu resimteai fiorul pe care il aveai de fiecare data cand trecea pe langa tine tipul ala inalt si brunet de la voi din clasa? Cert e ca putine fotografi au harul asta dar si cand se intampla...
nu cred ca doar putine au darul asta .. pentru ca ele ( fotografiile) nu sunt decat triggere catre imagini mentale rezindente...
Ba da, si stii de ce? pentru ca nu ai SENZATIA... iti amintesti totul de parca ar fi un film. A...da, eram acolo, si ala a zis asta, etc Da' lipseste senzatia aia....stii, faza din "in cautarea timpului pierdut"...
Trimiteți un comentariu