Poveste de poveste, ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti

Pe el il cheama Cornel (da, ca pe ala din reclama Ciucas, ca pe cerbul din banc etc). Pe ea o cheama Cornelia. Sunt casatoriti de vreo... hm... 30 de ani fix.

Se stiu din autobuz. In timpul liceului faceau naveta in sensuri opuse si se tot intalneau in rata. Se stiau, asadar, din vedere. Intre timp mama lui care era coafeza (arh. pentru hair-stylist) o cunoaste pe mama ei, invatatoare, la salonul la care lucra. Din vorba in vorba ajung la concluzia ca au copii numai buni de maritat/insurat, si ca ar fi cazul sa le faca cunostinta. Dar cum emanciparea incepuse inca de pe vremea lor, normal ca junii au refuzat sa se cunoasca. Motivele le cunoasteti, poate le-ati experimentat (eu una da :D). Cea mai mare tampenie - sa vina maica-ta cu o propunere d-asta... Asa... si cei doi nu s-au mai cunoscut.

Personajele noastre au intrat la facultate... el la electrotehnica, ea la farmacie. Amandoi la Bucuresti. Cand erau in anul 2 o chestie foarte nasoala s-a intamplat - si anume mama ei a murit. Cei doi inca nu se cunoscusera, dar incepusera sa se vada la cantina, in Regie. Ea - indoliata - era pentru toti baietii care o vedeau "Lady in black".

La un moment-dat, prin procedee pe care le-am uitat, cei doi au reusit sa se cunoasca. Ea s-a despartit de baiatul cu care se vedea, si a ramas cu mai vechea cunostinta din rata. Baiatul a dus-o si acasa la un moment-dat, si nu mica a fost surpriza cand s-a aflat ca ea era de fapt fata cu care maica-sa tot incerca sa ii faca lipeala...

S-au casatorit... si m-au facut pe mine.

Sa va mai zic si ca sunt nascuti in zodii compatibile? :)

Ah, da, si am uitat sa va zic bancul: Un cerb cu niste coarne falnice se intaleste cu alt cerb foarte slab, atat de slab ca i se vad coastele. Si il intreaba:
- Ce faci Costele?
- Bine, Cornele...


Morala: cateodata parintii au dreptate :)