Gata, e ultimul!

Cel putin pe anul asta... Sa ne adunam... in primul rand cu mandrie va spun ca am material pentru un nou monolog de taximetrist. Nelu Bulgaru' - suna bine de-pe-acum, nu? :) hehe... l-am mirosit!! Am condus azi pe cineva la aeroport si cand sa plec - din turma de sacali cu 8 roni pe km, l-am ales pe Nelu. Super harb de Dacie, dar povestea lu' Nelu a facut pretul aproape dublu pana acasa. Incep sa ma pricep... La anu' va istorisesc despre dansul, promit.

Ce sa mai spun asa, de incheiere de inventar? Ca aseara a fost o seara bizara. Ca am iesit cu o gasca de prieteni vechi si ca n-am mai putut vorbi cu sinceritate despre mine... Am luat o asemenea distanta incat ar fi fost mult prea complicat sa mai incerc sa povestesc despre mine. Am ajuns in punctul in care am senzatia ca ne cam lipim unii altora etichete pe frunte si ca orice incercare de comunicare care depaseste nivelul bancurilor si amintirilor nu-si mai are sensul...Stateam acolo, intr-un bar din orasul in care m-am nascut, complet pierduta in fauna din jur, si realizam ca nu imi gasesc scaparea nici macar la masa la care ma aflu :) In jur, la mese - domnisoare frezate la milimetru, iesite "la bulivard" in seara de craciun. Figuri cunoscute din liceu, foarte "cum trebuie", la brat cu o persoana foarte "cum trebuie". Vizavi, o alta figura cunoscuta, la masa cu niste creaturi bizare din filmul "adi de la valcea vs copilu' minune". Uf. Strange, strange. Termopane, termopane... baru-i plin de termopane si ventilatie - ioc. Haine imputite (imi amintesc de liceu - cum dracu' mi-a suportat maica-mea mirosul de bodega 4 ani?!)... si in jur, cu mine la masa... fostii mei cei mai buni prieteni. Modificati de timp - mai mult sau mai putin. Cu kilograme in plus sau in minus (majoritatea in plus). Si cu griji foarte diferite. Cu preocupari incredibil de diferite. Cu vieti... care nu se mai intersecteaza decat de Craciun si de Paste in cate-o bodega din orasul de provenienta... of.

Revenita in Bucuresti... livrez un borcan de dulceata si unul de zacusca unei parti ceva mai actuale din viata mea. Apoi condus aceeasi parte la aeroport - si uite ca tre' sa dau nas in nas cu realitatea mea. Sau sa imi dau seama, macar, care dracului este de fapt realitatea mea. Am ajuns acasa cu Nelu Bulgaru' si povestea celor 4 fii ai sai, fosti 5 -si sa impachetam zic... E cazu' sa imi vad in sfarsit de ale mele.

La multi ani pe bune acuma si sa ne vedem la anu'. Pe net sau pe bune la un ceai.

Va pupez, Nelu. Asta... eu.

Va las cu Keane. Si cu intelepciunea lor care zice tot :)

Cadou de Craciun

Am primit newsletterul de la Gigix. Fix azi, pe 25... Am o vaga banuiala ca a fost calculata treaba, dar in fine... sa zicem ca nu stim.

Printre altele, despre ce e vorba? Remi Nicole. Ascultat, placut la mine, publicat. Ales melodie despre vara, ca sa facut pofta la toata lumea.

Cronicuta e citat din mail: Niste muzica uterina din UK. Un indie-pop cu chitari mai apasate. Aduce usor cu Lily Allen. Se aude si la radiou, e voios, cu versuri despre relatii, cam muieresti da' mere.

Expresia anului sau I feel pretty, oh so pretty

Fuse fuse si se duse

Ma simt ca si cum as spune o poveste. Nu stiu exact ce poveste, dar e cazul sa spun o poveste, nu? E final de an din nou si se fac retrospective.

Incerc sa adun franturi din anul asta si sa le dau coerenta... dar nu pot. Tot ce am sunt franturi de idei, capete de cuvinte, multe puncte
de suspensie si nici o concluzie. De la an la an sunt mai confuza... de la an la an sunt mai nauca. Parca lucrurile trebuiau sa se aseze in timp, nu? Asa spun oamenii...


Anul asta am iubit, am schimbat joburi, am cunoscut oameni, am baut, am urat, mi-am schimbat parul de vreo 3-4 ori... am slabit, m-am ingrasat, am calatorit, m-am indragostit, m-am dezdragostit si apoi m-am indragostit din nou...si din nou a trebuit sa renunt inainte de a fi cazul sa ma bucur. Am invatat ca sunt rea si capricioasa. Ca pot fi geloasa si invidioasa, si ca sunt speciala dar intr-un fel care nu imi place. In plus, daca stau sa evaluez cantitatea de nefericire per luna si sa fac o medie, cred ca a fost un an destul de trist...

Nu mai cred in lucruri cu adevarat bune. Cred ca ele se intampla numai in filme. Vorbesc in clisee, asa-i? Da, si nu reusesc sa ies din ele nici la serviciu. Cred ca fericirea e over rated. Happiness is over rated, right?

O caruta de nemultumiri. Nemultumiri adunate, mangaiate, crescute si transformate in frustrari.

La multi ani si tie.

De la Albeenah citire

Buna idee cu canticelul... Sarbatori fericite, lume. Sau nu... Muhaha.

Daca tot mi-am transformat blogu' intr-o pagina de hi5....

...zic sa va prezint si weekendul care tocma' s-a-ncheiat.

Se pare ca noul job a luat locul senzationalului din viata de zi cu zi... nu mai am bre ce sa va mai zic... In afara de faptul ca exista un baiat (care nu ma atrage, din pacate, ar fi fost interesant) cu care ma vad mereu, dar mereu, e in toate metrourile, cluburile, autobuzele, restaurantele, evenimentele, TOT... Sambata, la party-ul tralala jur ca-mi venea sa ma duc sa-l intreb care e schema. Incep sa cred ca ma urmareste... sau eu pe el...grrrrr.

Din episodul de astazi, avem sa va prezentam 2 fotografii.

Prima se numeste "Ne-a aprobat spotu' cu pestii vorbitori!" - "Ba, esti nebuna?!".


Pentru cea de-a doua am ales un nume la intamplare. Zic... cum ar fi sa ii zicem, de exemplu..."femeile lu' Dracula".
That's all folks!! Ne vedem cand ne-om mai auzi...

Paradox

Ma simt inteleapta. Poate pentru ca e ora 4,si asta suna a ora numai buna de a fi intelept...Oricum, important e ca ma simt inteleapta. Si ca analizez. Analizez continuu eu, asta e natura mea care ma face sa pierd gramezi si sa castig alte gramezi. Dar de data asta simt nevoia sa impart rezultatul analizei si cu alti oameni.

Despre ce e vorba... pe scurt, e vorba despre paradoxul dintre proiectia propriilor perceptii asupra celor din jur si incapacitatea de a realiza cum inregistreaza aceiasi cei din jur lucruri care ni se intampla si noua. Concret: pendulam continuu intre "daca eu sunt asa asa sunt si cei din jur" si "eu vad lucrurile asa, dar daca ceilalti le vad altfel?". Aplicam continuu ceea ce simtim si asupra altora, dar in momentul in care tragem concluzii rezultatul este foarte vag - pentru ca stim ca toti oamenii sunt diferiti. Pornim intr-un fel si undeva pe drumul catre concluzii apar niste dubii care ar fi trebuit de fapt sa ne impiedice sa pornim inca de la inceput.

Are vreun sens ceea ce spun?

Astazi a fost o zi mare

Colegul meu, Pedro, a vazut pentru prima oara in viata zapada. Vorbitorii de portugheza pot primi mai multe detalii despre aceasta emotionanta experienta in direct de pe blogul lui Pedro.

Poze de la naftalina, cu miros de trandafiri

Daca tot m-a luat lenea in asa hal incat nu mai sunt in stare sa scriu nimic, uite si niste fotografii de arhiva, gasite aiurea prin desktopul meu care e cu siguranta cel mai dezordonat desktop din lume...

Working weekend

Am ratat un intreg weekend din cauza unei prezentari. Ratat... in afara de cateva fotografii.

What a night

Un refren pentru dumneavoastra

Si afara ploua, ploua... si-i trecut de ora 5...

Creierul meu a trecut printr-un soc electric masiv. Incepe sa-si revina. Lucrurile rele scot si lucruri bune din dulap... dar dupa care se pitesc intotdeauna ranjind noi lucruri rele. After the rain comes sun, after the sun comes rain again...

Oricum, e oficial: am trecut la nivelul urmator. D-acu-ncolo sa vedem... :)