...sper doar sa nu fie asa pana la capat.
De ce problemele par intotdeauna mai mari decat in realitate atunci cand le etalezi? De ce in loc sa te usurezi esti si mai nefericit atunci cand cineva iti plange de mila? De ce pui intrebari daca nu astepti raspunsuri?
Am ajuns la concluzia ca am atins din nou un punct in care nu ma mai suport. Exact. Eu pe mine. Nu am niciun principiu, niciun respect de sine, in fine - cum s-ar zice popular, n-am niciun dumnezeu. O lalai asa, aiurea, de pe-o zi pe alta asteptand sa-mi pice mura-n gura raspunsurile la toate dilemele pe care mi le provoc din prea multa plictiseala. Nu-mi mai place de mine din niciun punct de vedere. Si nu vreau sa detaliez, ca se aplica treaba cu problemele care devin monstruos de mari atunci cand le pui pe tapet.
Ma sufoc, ma dau dintr-un perete in altul, sunt agorafoba si claustrofoba in acelasi timp, mi-e frica de oameni, de lumina, de mine, nu stiu ce vreau, nu stiu ce caut, nu stiu ce anume ar putea sa ma calmeze. Incep totul si nu termin nimic, nu mai pot sa mai aleg binele de rau si in general imi este foarte frica. Sunt rea, sunt invidioasa, sunt geloasa, sunt paranoica, sufar de mania persecutiei, nu mai am niciun soi de sentiment pozitiv in mine.
Am eu cu mine o relatie love-hate care tocmai a dat intr-una din extreme.
Haide maa, ce naiba.
RSS Feed (xml)
4 comentarii:
Pe mine cand ma ia o stare d-asta ma izolez un pic de lume [un pic asta putand fi extins la cateva luni in functie de cat de mult ma urasc si de ultima fapta care m-a facut sa ma urasc], pentru a nu-mi plange de mila si a nu-mi varsa ura pe ea, ma duc si-mi schimb culoarea parului sau tunsoarea, ma apuc sa mai invat o limba straina, imi demonstrez cumva ca nu-s atat de proasta si de rea pe cat cred, dau cateva telefoane dezinteresate pentru a fi draguta cu lumea si trece :D.
lady, nu stiu cum se face, da' si io ma balacesc in aceasta minunata stare de vreo 7-8 ani; uneori ma prefac atat de bine ca a trecut incat aproape cred si eu asta, dar de fiecare data starea de "I hate myself" revine. inca n-am gasit antidot :(
bai de cand m-am intors din concediu si pe mine m-a parasit puterea de a dormi.
ce dracu e asta?
eu sunt la a doua noapte la activ de insomnie. sper ca la un momendat creierul sa imi cada epuizat si sa adormim impreuna.
dar - in alta ordine de idei - in legatura cu starea shitty - sa vezi ce-am facut eu. am gasit pe o tanti studenta la conservator care da lectii de pian. si am zis ca ce-ar fi daca? si deci o sa incep "scoala" din 15 septembrie :D. ce zici?
pai zic ca eu am facut deja 8 ani de pian. Alta idee, pls :)
A, eu ma apuc de inot. Abonament la piscina.
Da'as mai face si altceva...
Trimiteți un comentariu