Walk on, it's a beautiful day

Acum sa va povestesc despre U2. Cand eram si eu mai mica, nu intelegeam care e treaba cu U2. Mi se parea cumva fada si monotona. Nu stiu de ce, nu stiu cum... dar nu intelegeam deloc what's the fuss. Era atunci "la moda" aia cu thrill me, omoara-ma, bate-ma - coloana sonora de la Batman. And it just wasn't my type. At all.

Si intr-o zi m-au prins cu o piesa. Cu "Still haven't found what I'm looking for". Era pe o complilatie pe care am cumparat-o in original. Mai erau pe ea The Who, INXS si niste alti baieti... A urmat marele amor, cu "One". Dupa aia cu "Where the streets have no name". A urmat perioada "With or without you". Dupa aia cu "Beautiful Day". Si a existat si zona "Vertigo".

Pe toate astea le-am vazut, simtit, auzit aseara live, in Barcelona. Pe astea si altele... Angel of Harlem, Pride, Magnificent, Ultraviolet, Walk On, In A Little While, City Of Blinding Lights. U2.

Cum a fost... nu stiu cum sa va explic. A fost asa cum ar fi trebuit sa fie.

Am gasit pe YouTube Beautiful Day de aseara. Inregistrata foarte bine, din zona VIP, care se afla practic in interiorul scenei. Si nu e nici macar a 10-a parte din ce a fost de fapt.

Stiti chestia cu "Trebuia sa fiti acolo", I guess... Unii dintre voi o sa fiti. Mie imi place sa cred ca niciunul din spectacolele viitoare nu va putea fi la fel de...de.... ca asta, le grand opening pe Camp Nou.

Si apropo de felul in care nu intelegeam eu U2... Ei bine, acum cred ca U2 e una din formatiile pe care trebuie neaparat sa le vezi live cat esti in viata.