Postul din 12 martie 2024
Acum o lună
joi, iulie 30, 2009
ok, that's all folks
Ma gasiti cu tot calabalacul pe http://verzisiuscate.ro/ Asa ca , va rog, DO modificati in lista de bloguri ....
miercuri, iulie 29, 2009
Prima schimbare
Am un domeniu doar al meu de o jumatate de an. Doar ca am tot amanat momentul.
Asta pare ca un...pretty good one.
So - ne vedem pe www.verzi-si-uscate.ro
marți, iulie 28, 2009
Fabrica de vise - sau care e starea mea fireasca de agregare?
Ok, ok, recunosc, expresia nu-mi apartine, desi mi-a venit spontan in minte atunci cand m-am gandit sa scriu acest post. Expresia e facuta celebra aici de catre doamna Lola, dar o imprumut si eu pentru doar cateva minute.
Traiesc inca euforia libertatii. Si fac exercitii de trait frumos pe bani putini. Am cateva "strings attached" care se numesc cablu + mobil + factura de electricitate + intretinere, si de ele trebuie sa vad cum ma ingrijesc luna de luna. In rest - am prieteni dispusi sa ma hraneasca, multe carti necitite, multe vise si o toamna frumoasa in fata. Desigur, as putea spune ca am o toamna grea in fata. Dar mie mi se pare ca voi avea o toamna superba. Cu dimineti ruginii tarzii, cafea in paturica, pe balcon... plimbari in parc. Cu placinta facuta de mine si oaspeti la pranz, la un pahar de... sirop de visine. Si cu multe promisiuni.
Mdaaaa... In ultima vreme ma tot lovesc de cuvantul asta - "vise". Unii privesc pragmatic problematica. Altii modeleaza lutul in forma de vise. Altii le traiesc. Si cumva orice as face, oricum as drege, in orice directie m-as intoarce, ma lovesc de ideea asta - ca trebuie sa traiesti asa cum simti. Si ca - asa cum imi spunea Lola intr-o zi - "starea de angajat nu este una fireasca".
Nu mai vreau sa fiu hamster in rotita. Gata. Aici incepe.
luni, iulie 27, 2009
Cenzura
Azi am luat maul comentariilor anonime. Deah, inca un semn de slabiciune, dupa ce am activat moderarea comentariilor.
Dar e coltul meu aici si fac ce vreau cu el. Si daca ma supar, va luati jucariile si plecati.
Daca te distreaza ideea ca lasi un comentariu anonim si cealalta persoana se intreaba cine esti, atunci ar trebui sa te cauti atent de diverse... Acolo, in carcasa.
In alta ordine de idei, imi pare rau ca am complicat procedura pentru oamenii cu pareri pe care nu si le asuma din cauza de logare si procedura anevoioasa. Probabil ca o sa renunt la chestia asta dupa ce imi trece mirarea.
Nu-mi plac jocurile meschine. Pot accepta o opinie. Dar sine-qua-non e sa fie una asumata.
Altfel... sa aveti o saptamana frumoasa. Eu sunt bine aici, la mine pe piedestalul pinguinesc. De data asta non-peiorativ.
joi, iulie 23, 2009
Pentru cine asteapta o reactie
Iata una:
sunt chestii de genul asta care pur si simplu te fac sa simti ca esti in viata. Nu stiu, poate e doar masochismul din mine vorbind.
Daca am ceva sa transmit? Da. Am.
1) nu cautati intelegere la mine. Pur si simplu nu-s dispusa s-o ofer. Mi-a murit empatia, na. Indiferent despre ce mofturi discutam. Ego-ul meu a fost pe jos, l-am ridicat, l-am scuturat si l-am pus la loc. Da' e suparat si chiar nu sta la discutii.
2) n-o sa incep cu povestea cu "e mai bine asa". Nu e mai bine asa. Era mai bine sa am curaj sa mi-o asum si s-o fac de una singura. Sau sa se intample atunci cand mi-as fi putut reveni mai usor. Da, stiu, am cautat-o cu lumanarea. Da, se numeste hedonism, inflexibilitate si probleme cu autoritatea. Aia e, asta sunt, alta mama nu mai face.
3) DAR. Da, stiu ca-s mai buna de atat. Si sunt obisnuita sa vad in chestii de genul asta prilejuri sa-mi demonstrez ceva.
4) Da, chiar cred ca publicitatea in regim sclavagist in conditiile in care nu esti vreun geniu pustiu care functioneaza pe baza de slogan (si atunci tu faci jocul) e de rahat si ca era cazul s-o iau de la capat. Sa-mi reinventez modalitatea de alimentare financiara si stilul de viata. Sa-mi fac o viata, de fapt. Nu-i momentul economic, am fost mult prea lasa ca sa fac miscarea de una singura, si in mod clar o sa imi fie greu. Am mai fost in situatia asta. Si s-a lasat cu depresii si alte lucruri. Da' nu ma las.
sunt chestii de genul asta care pur si simplu te fac sa simti ca esti in viata. Nu stiu, poate e doar masochismul din mine vorbind.
Daca am ceva sa transmit? Da. Am.
1) nu cautati intelegere la mine. Pur si simplu nu-s dispusa s-o ofer. Mi-a murit empatia, na. Indiferent despre ce mofturi discutam. Ego-ul meu a fost pe jos, l-am ridicat, l-am scuturat si l-am pus la loc. Da' e suparat si chiar nu sta la discutii.
2) n-o sa incep cu povestea cu "e mai bine asa". Nu e mai bine asa. Era mai bine sa am curaj sa mi-o asum si s-o fac de una singura. Sau sa se intample atunci cand mi-as fi putut reveni mai usor. Da, stiu, am cautat-o cu lumanarea. Da, se numeste hedonism, inflexibilitate si probleme cu autoritatea. Aia e, asta sunt, alta mama nu mai face.
3) DAR. Da, stiu ca-s mai buna de atat. Si sunt obisnuita sa vad in chestii de genul asta prilejuri sa-mi demonstrez ceva.
4) Da, chiar cred ca publicitatea in regim sclavagist in conditiile in care nu esti vreun geniu pustiu care functioneaza pe baza de slogan (si atunci tu faci jocul) e de rahat si ca era cazul s-o iau de la capat. Sa-mi reinventez modalitatea de alimentare financiara si stilul de viata. Sa-mi fac o viata, de fapt. Nu-i momentul economic, am fost mult prea lasa ca sa fac miscarea de una singura, si in mod clar o sa imi fie greu. Am mai fost in situatia asta. Si s-a lasat cu depresii si alte lucruri. Da' nu ma las.
5) Nu e vorba de struguri si de vulpi. Don't even think about going there. Desigur ca mi-ar fi prins bine sa ma mai compromit vreo 6-7 luni - hai un an. Pe bani. Desigur ca imi va fi greu ca dracu'. Desigur ca nu ma va incalzi cu nimic faptul ca ma pot trezi la orice ora. Da' la dracu daca regret ceva.
6) Cum am auzit recent pe cineva... "o sa vedeti voi". Nu e o amenintare. E o previziune legata de mine. :)
7) Mwhahahah. Sa nu veniti dupa autografe. Atat zic.
8) (adaugat ceva mai tarziu) - si asta ar cam fi momentul in care m-as prinde (intr-un mod neplacut, fireste) who's there and who's not there. Metoda Ionouka :)
miercuri, iulie 22, 2009
The way I feel lately
Nu tu tristete. Nu tu melancolie.
Just a kind of a rage si o dorinta de a gasi o solutie. Solutie contra tuturor care nu pot sa vada prin oameni, contra tuturor creierelor programate, contra anticristului, daca pot sa ma folosesc de metafora asta.
piei, satana! :)
In rest sunt ok. Foarte, foarte ok :)
duminică, iulie 19, 2009
Hai sa va arat ceva
Vorbim despre o piesa remastered de la U2. Am primit "U2 - rare, medium and remastered" cand am facut contul pe site pentru biletele la concertul de la Barcelona. La prima auditie nu m-a impresionat, dar dupa inca ceva ascultari, am devenit dependenta. Una din piesele mele preferate, pe langa Neon Lights (varianta la City of Blinding Lights) si o varianta "rara" la "Sometimes You Can't Make It On Your Own" este asta - "Angels Too Tided Up To The Ground".
Ce titlu misto - nu?
Si uite, uite, dar uite in ce fel poate sa sune asta. Neon Lights. Cum sa nu iubesti asa ceva?
Ce titlu misto - nu?
Si uite, uite, dar uite in ce fel poate sa sune asta. Neon Lights. Cum sa nu iubesti asa ceva?
joi, iulie 16, 2009
Care mai vrea un leu de aur? E superoferta!
Via Marean.
Cam atata valoreaza un cans, cum zice nenea din film.
Pentru cei care nu inteleg (din pacate exista) nu - nu e vorba de faptul ca nu e efectiv din aur. :)
marți, iulie 14, 2009
Seara plina
Trilulilu ... uite iar ca culc IMPOSIBIL de tarziu.
Am vazut Non Ti Muovere cu o Penelope Cruz italianca si... diferita. Si am reusit sa fac pisica pentru Miruna. Si un Gomez no 2 surpriza. Poze soon, pe Verzi si Proaspete.
Am vazut Non Ti Muovere cu o Penelope Cruz italianca si... diferita. Si am reusit sa fac pisica pentru Miruna. Si un Gomez no 2 surpriza. Poze soon, pe Verzi si Proaspete.
Si pentru completare, o lepsuta de la Bianca
O floare: Frezia. Always.
Un anotimp: Oricare.
O luna: Iunie.
O culoare: verde. mov. ba nu, ...a... portocaliu. ba nu... ...toate? Nu prea ma omor cu galben.
Un animal: do you REALLY need to ask?
O piesa vestimentara: tricoul cu alba ca zapada.
Un fruct: struguri.
O piesa de mobilier: canapea
O melodie: greu. Greu. Ma mai gandesc si revin.
Un obiect: ochelari de soare.
Un instrument muzical: pian, obviously.
O pers apropiata: secret. Na,ca sa nu se supere nimeni.
Un copac: ciresul de la familia Alecu, in care organizam "circul Globus" undeva in clasa a 2-a.
Un vers: "nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"
Un oras: bai nene. Bruges, na.
O persoana publica: no hablo espagnol.
Un fel de mancare: french fries. Simplu si la obiect.
O carte: "O poveste de dragoste, poate" - pentru ca o citesc acum.
Un super-erou: Donnie Darko?
Un fenomen: Tunet.
O masina: Mini Cooper.
O parte a corpului: ochii cei miopi.
Un personaj de film: baiatu' din Gegen die Wand.
Un film: Gegen die Wand.
Un loc: pe bloc.
O cladire: la naiba. oricare. tot aia e.
O leguma: rosii
Un telefon: d-ala vechi, cu disc.
O bautura: Cuba Libre.
Ceva dulce: Sa fiu previzibila - ciocolata.
Un obiect de exterior: banca.
O materie: wtf
Un serial: Dr House.
O piesa de teatru: The Shape of Things
Un nume: si asta tot secret e.
Un gest: o clipire cu sens.
Un parfum: Gucci - Rush.
O ora: 03.40 A.M.
Un anotimp: Oricare.
O luna: Iunie.
O culoare: verde. mov. ba nu, ...a... portocaliu. ba nu... ...toate? Nu prea ma omor cu galben.
Un animal: do you REALLY need to ask?
O piesa vestimentara: tricoul cu alba ca zapada.
Un fruct: struguri.
O piesa de mobilier: canapea
O melodie: greu. Greu. Ma mai gandesc si revin.
Un obiect: ochelari de soare.
Un instrument muzical: pian, obviously.
O pers apropiata: secret. Na,ca sa nu se supere nimeni.
Un copac: ciresul de la familia Alecu, in care organizam "circul Globus" undeva in clasa a 2-a.
Un vers: "nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"
Un oras: bai nene. Bruges, na.
O persoana publica: no hablo espagnol.
Un fel de mancare: french fries. Simplu si la obiect.
O carte: "O poveste de dragoste, poate" - pentru ca o citesc acum.
Un super-erou: Donnie Darko?
Un fenomen: Tunet.
O masina: Mini Cooper.
O parte a corpului: ochii cei miopi.
Un personaj de film: baiatu' din Gegen die Wand.
Un film: Gegen die Wand.
Un loc: pe bloc.
O cladire: la naiba. oricare. tot aia e.
O leguma: rosii
Un telefon: d-ala vechi, cu disc.
O bautura: Cuba Libre.
Ceva dulce: Sa fiu previzibila - ciocolata.
Un obiect de exterior: banca.
O materie: wtf
Un serial: Dr House.
O piesa de teatru: The Shape of Things
Un nume: si asta tot secret e.
Un gest: o clipire cu sens.
Un parfum: Gucci - Rush.
O ora: 03.40 A.M.
duminică, iulie 12, 2009
Ziua in care s-a intamplat inevitabilul
Adica am facut curat.
Daca se intampla sa chemati femeia care face curat si sa incuiati peste tot (adica si unde ea nu are cheie), atunci suferiti sigur de pinguinita... Si pana la urma faceti curat singurei, pentru ca e weekend si mizeria e deprimanta.
M-am trezit mirata din nou de vis. Acum doua seri am visat iar un film intreg. O combinatie de Final Destination si nu stiu ce naiba. Era o lista cu nume, pe care apareau semne care aratau ca in ziua aia anumite persoane urmeaza sa moara din cele mai bizare cauze. Intr-o zi au aparut si pe numele meu, panica, alea, ce sa fac sa nu patesc nimic... M-am trezit pe genul - WOW. Ca de la cinema, nu 3D, nu 4D, ceva gen...10D? Din pacate am uitat foarte multe detalii, cred ca aveam sanse la un oscar pentru scenariu.
Aseara - alta chestie. Eram in Norvegia, era Craciun si ca de obicei in visele mele eram insotita de toata lumea pe care o stiu. Parinti, colegi de scoala, de munca si toti cei. Acolo - fireste - m-am dus la Ikea. Da, stiu ca Ikea e suedeza, dar in visul meu m-am dus la Ikea - normal, era Craciun si eram in Norvegia. Ei bine, Ikea aia era amenajata intr-un fel de conac vechi si era ornata toaaata de craciun, se cantau colinde, chestii aburinde, arome eeeeetc. Evident ca m-am indragostit de un norvegian de pe acolo, a doua zi a fost petrecerea de Revelion (stiu, cam brusc dupa Craciun, dar...), a doua zi am plecat undeva la ski cu ai mei si cu restul gastii (ai mei n-au fost in viata lor la ski, si nici eu nu ma pricep la asta) si a aparut iar norvegianul meu. Eu eram pe plecare, de la ski mergeam direct la avion. Si tot incercand sa fac schimb de ceva ...date de contact cu el, el imi zice ca avand in vedere ca vom avea o relatie la distanta, poate putem sa facem un soi de show tv din asta.
La care eu am zis - SAY WHAAA?! Si, evident, am inceput sa ma indoiesc de trainicia sentimentelor lui.
Dupa aia m-am trezit.
Si s-a intamplat inevitabilul.
Adica am facut curat.
Dupa aia am vazut in sfarsit 2046.
Si acum m-am gandit sa va spun care e melodia mea preferata de la Depeche. Ia sa vedem...ghiciti?
vineri, iulie 10, 2009
Tell me no truth, if it is bad...
Doua lucruri mi-au lipsit la Moby - astea doua. Una e foarte trista, iar cealalta e a dracu' de optimista. Nah, extreme, iubitele mele :P
In al doilea clip, la 2.55-2.57 veti putea observa si un teribil subliminal...mwhahahahaha :)))
<
<
marți, iulie 07, 2009
Treaba multa
Fugi sa iei rezultate la teste medicale, dupa aia fugi sa platesti cablul, dupa aia fugi sa mananci ceva, dupa aia sa platesti taxa de examen auto, dupa aia sa iti iei solutie de lentile...
Si asta pe caldura aia mare-mare-mare de azi de la pranz.
Sunt saraca, trebuie sa merg mai mult pe jos, gandi pinguinul si mai achizitiona doua rochite irezistibile de vara, lungi pana in pamant.
Dupa care il suna pe domnul Alin de la taxi Mondial, sa vina s-o ia de la serviciu ca ploua.
Si asta pe caldura aia mare-mare-mare de azi de la pranz.
Sunt saraca, trebuie sa merg mai mult pe jos, gandi pinguinul si mai achizitiona doua rochite irezistibile de vara, lungi pana in pamant.
Dupa care il suna pe domnul Alin de la taxi Mondial, sa vina s-o ia de la serviciu ca ploua.
luni, iulie 06, 2009
In fine...
...daca aveti vreo idee constructiva legata de postul de mai devreme... Daca are cineva nevoie de mine si in acelasi timp imi poate da o mana de ajutor sa inteleg ce caut si cine sunt si care e de fapt vocatia mea...Ma refer la propuneri practice.
Astept.
Astept.
Stii cum ...
...atunci cand erai mic stiai ca esti diferit si ca o sa faci lucruri frumoase? Si ca n-o sa-ti zica nimeni cum sa traiesti, sau de ce, in niciun caz cu cine?
Si stii cum e cand ajungi mare si totusi te simti mic si neputincios si toate lucrurile alea de cand erai mic sunt undeva, departe, in ceata, si ti le mai reprezinti doar prin clisee mai mult sau mai putin contemporane de genul "sa nu uitam sa fim copii", "conteaza doar ce-ti doresti" blabla? Si teoretic ai facut tot ce trebuia, dar practic ... ai uitat ceva sare, sau usturoi, sau ulei, sau ceva, nu stiu ce, dar nu e bine. Miroase urat cand ar trebui sa miroasa a trandafiri.
Si stii cum e cand nu mai stii exact daca esti foarte puternic sau de fapt esti foarte slab, si incerci sa-ti dai seama care din astea -doua e problema. Si pana s-o descalcesti treaba se impute de fapt atat de tare incat chiar nu mai stii cine esti si de ce te afli acolo, ce te-a ajuns pana in punctul ala si ce o sa faci mai incolo?
Si stii cum e cand creezi asteptari si simti ca dezamagesti si asta in mare parte pentru ca tu insuti esti foarte dezamagit si ustura nasol de tot si nu mai stii unde e iodul si nici macar cum miroase el?
Si stii, presupun, cum e sa ai o luni de rahat, care ar fi trebuit de fapt sa fie o luni ... doar putin scarboasa, asa cum sunt toate celelalte luni.
Daca stii, atunci te rog, dar insist, nu-mi vinde "trebuie sa mergi inainte". Sub nicio forma. Stiu asta. Astept doar putina empatie. Non-intruziva, e favorita mea, s'il vous plait. Gracias.
Daca nu stii, atunci afla de la mine ca e de rahat.
Si stii cum e cand ajungi mare si totusi te simti mic si neputincios si toate lucrurile alea de cand erai mic sunt undeva, departe, in ceata, si ti le mai reprezinti doar prin clisee mai mult sau mai putin contemporane de genul "sa nu uitam sa fim copii", "conteaza doar ce-ti doresti" blabla? Si teoretic ai facut tot ce trebuia, dar practic ... ai uitat ceva sare, sau usturoi, sau ulei, sau ceva, nu stiu ce, dar nu e bine. Miroase urat cand ar trebui sa miroasa a trandafiri.
Si stii cum e cand nu mai stii exact daca esti foarte puternic sau de fapt esti foarte slab, si incerci sa-ti dai seama care din astea -doua e problema. Si pana s-o descalcesti treaba se impute de fapt atat de tare incat chiar nu mai stii cine esti si de ce te afli acolo, ce te-a ajuns pana in punctul ala si ce o sa faci mai incolo?
Si stii cum e cand creezi asteptari si simti ca dezamagesti si asta in mare parte pentru ca tu insuti esti foarte dezamagit si ustura nasol de tot si nu mai stii unde e iodul si nici macar cum miroase el?
Si stii cum e sa nu te simti recunoscator deloc, desi altii cred ca ar trebui sa fii? Si cum nu te multumesti cu supica de la cantina, desi altii zic ca esti norocos ca o ai? Si cum nu simti nevoia sa pleci capul chiar daca altii zic ca asa ar fi normal si frumos si elegant?
Si stii, presupun, cum e sa ai o luni de rahat, care ar fi trebuit de fapt sa fie o luni ... doar putin scarboasa, asa cum sunt toate celelalte luni.
Daca stii, atunci te rog, dar insist, nu-mi vinde "trebuie sa mergi inainte". Sub nicio forma. Stiu asta. Astept doar putina empatie. Non-intruziva, e favorita mea, s'il vous plait. Gracias.
Daca nu stii, atunci afla de la mine ca e de rahat.
Da, raspunsul este ca m-am intors in zona crepusculara. Palariere, vals te rog.
Runbaby's gonna love this:
joi, iulie 02, 2009
RE-CA-PI-TU-LA-RE
Bon. E 3 noaptea, am desfacut si bagajul si sa va zic.
Timp de 9 zile am alergat continuu, si am continuat sa ne trezim zilnic la 2. Plaja: Sitges, Barceloneta, Bogatell, a bit of shopping, fantani, Montjuic, toate telefericele, telecabinele, tramvaiele si funicularele pe care le-am vazut in cale, MiraMar,Port Vell,Joan Miro, Ramblas, Colon, Tibidabo,MNAC, Caixa Forum, Parcul Guell, am dat o tura si pe la Sagrada - din nou. Dureri ingrozitoare de picioare, sangria peste sangria, cate o bere noaptea, Olaaa- Colaaaa :) Cerveca, beer? Nooo, not indian. Pa-kis-ta-neze! "De ce n-ati luat cola??? Salamul pute. Eu sunt singura care a facut curat!Vreau la plaja! Eu nu mai suport sa stau la soare!". Columbia?!
Sa trecem peste...
Singura dimineata fara pic de apa sau suc fix dupa noaptea in care ne-am baut mintile in Jamboree. Cu 10 euro Cuba Libre... dar sanatoasa, nene, ca dupa 2 eram in cap. Adauga vreo 3 Smirnoff Ice si... cam aia e. Wireless, wireless, de ce nu avem wireless?! Ah, avem modem in casa. Si nu avem prelungitor! Merge modemul! Avem net! Avem chiar si wireless!!
Serile de plimbat in Gracia, seara in care am mancat Tapas pana la rostogolirea pe Passeig de Gracia pana acasa - chupa-chups de sparanghel si nachos cu guacamole si salsa si patatas bravas cu pesto si hamburgeri surpriza si desertul ala cu ciocolata topita in casuta aia de ciocolata de ma jur pe ce am mai sfant ca n-am mancat in viata mea ceva mai bun. Churros cu ciocolata. Prima oara in viata cand m-au facut sa gust fructe de mare (si nu, tot n-au reusit sa ma convinga). Mojito. Pina Colada. Gogosi. Ciudatul de la metrou si taximetristul care credea ca suntem polonezi. Sauna din metrou (bai, sa-mi explice si mie careva de ce e infernul ala Celsius in galeriile de metrou din Barcelona!). Muntele de vata de zahar pe care l-am ingurgitat pe Tibidabo.
Concluzia - daca sunt beti sunt englezi, daca sunt fanfaroni sunt italieni, daca se comporta complet imbecil sunt ... nuuu, nu, nu romani. Raspunsul este : francezi. No offence.
Si una peste alta olandezii mi-au placut.
Final de mare, mare clasa si angajament cu concertul UDOI,cateva ore in alta lume, dat creier peste cap, innebunit complet. one.org. Cum am nimerit noi initial in purgatoriu si incercam sa ajungem in zona noastra si l-au chemat pe Jose care era singurul care stia engleza sa ne scoata la cale. Cu care pana la urma m-am inteles in spaniola. Tarat picioare cu greu pe strada Papa Pius-al-nu-stiu-catelea - care la ei porneste de la stadion (mi se pare logic), stat in strada 2 ore asteptat autobuz de noapte - degeaba.Luat taxi- terminat bagaj, dormit 3 ore, luat avioooon si aterizat intre 2 sforaieli la Milano. Emporio Armani, u know ze shit.
Si aici vine partea cea mai tare. Avion de legatura cu intarziere de 1h45. Plus cele 2.20 pe care le aveam oarecum... do the math. Ce e drept e drept, nu mai statusem de foarte mult timp linistita pe un scaun. Dar exista un echilibru in lume...Am zburat turbo Milano-Bucuresti, incercand sa recuperam, am aterizat cu 5 minute inaintea furtunii (pfiuh), dai si incearca sa dai de taximetristul sunat inca de la Milano sa ne astepte. Peripetii prin ploaie, multe telefoane. Evident ca eu nu mai aveam baterie la telefon inca de dinainte de Milano, ca asa mi-e mie sila sa-l incarc pe micut exact inainte de momentele in care STIU ca voi avea nevoie de el.
Gasit cu greu taximetrist in haosul si ploaia de la Otopeni. Trafic mare, trafic mare. Ajuns acasa cu gandul ca oricum nu mai prind niciun Killers, aia e. Caaaand, primesc un SMS cum ca inca n-au inceput, exact in momentul in care am constatat ca nu am cablu. Din cauza de neplata, fireste. Asa ca - cu bagajul nedesfacut in mijlocul casei- mi-am dat jos palaria, schimbat pantalonii si tricoul, pus niste pantofi mai seriosi in picioare, pelerina de ploaie, si dai si fugi catre Romexpo prin mega ploaie si balti. Jumate cu taxi, jumate pe jos. (ca jumatate de om schiop calare pe ce naiba era el calare).
Multumeeeesc Vlad (ca a iesit in timpul concertului sa-mi aduca biletul). Multumeeeesc tot Vlad pentru cadoul de ziua meaa. :) In fine, ideea e ca am prins Mr Brightside, All those things si Read My Mind (impreuna cu alte vreo 4 piese), deci misiunea a fost indeplinita. Am baut si o bere. Au fost draguti - ucigasii zic, doar ca ploua, lumea era cam ... plouata, si nah - dupa U2 si 100.000 de oameni si foarte putin somn si foarte putina mancare si mult timp in aeroport si nu tu facut un dus macar rapid, si dupa doua zboruri, eram un pic cam greu de impresionat. Oricum, au sunat bine. :) Si am ajuns la timp sa-mi aud cantecelele. O singura chestie am de zis - bah nene, e mai bun Ciucu' decat Estrella Damm aia a lor. Pe buneee. Si da, la noi costa 1 euro si un pic, la ei ...6. Mi-au dat fetele de la Coca-Cola si niste doze sa am acasa (frigiderul meu e porno adica nud adica gol), si iata ca la ora asta inca nu dorm.
Sigur nu sunt normala.
Dar se mai indoia cineva de asta?
Final de mare, mare clasa si angajament cu concertul UDOI,cateva ore in alta lume, dat creier peste cap, innebunit complet. one.org. Cum am nimerit noi initial in purgatoriu si incercam sa ajungem in zona noastra si l-au chemat pe Jose care era singurul care stia engleza sa ne scoata la cale. Cu care pana la urma m-am inteles in spaniola. Tarat picioare cu greu pe strada Papa Pius-al-nu-stiu-catelea - care la ei porneste de la stadion (mi se pare logic), stat in strada 2 ore asteptat autobuz de noapte - degeaba.Luat taxi- terminat bagaj, dormit 3 ore, luat avioooon si aterizat intre 2 sforaieli la Milano. Emporio Armani, u know ze shit.
Si aici vine partea cea mai tare. Avion de legatura cu intarziere de 1h45. Plus cele 2.20 pe care le aveam oarecum... do the math. Ce e drept e drept, nu mai statusem de foarte mult timp linistita pe un scaun. Dar exista un echilibru in lume...Am zburat turbo Milano-Bucuresti, incercand sa recuperam, am aterizat cu 5 minute inaintea furtunii (pfiuh), dai si incearca sa dai de taximetristul sunat inca de la Milano sa ne astepte. Peripetii prin ploaie, multe telefoane. Evident ca eu nu mai aveam baterie la telefon inca de dinainte de Milano, ca asa mi-e mie sila sa-l incarc pe micut exact inainte de momentele in care STIU ca voi avea nevoie de el.
Gasit cu greu taximetrist in haosul si ploaia de la Otopeni. Trafic mare, trafic mare. Ajuns acasa cu gandul ca oricum nu mai prind niciun Killers, aia e. Caaaand, primesc un SMS cum ca inca n-au inceput, exact in momentul in care am constatat ca nu am cablu. Din cauza de neplata, fireste. Asa ca - cu bagajul nedesfacut in mijlocul casei- mi-am dat jos palaria, schimbat pantalonii si tricoul, pus niste pantofi mai seriosi in picioare, pelerina de ploaie, si dai si fugi catre Romexpo prin mega ploaie si balti. Jumate cu taxi, jumate pe jos. (ca jumatate de om schiop calare pe ce naiba era el calare).
Multumeeeesc Vlad (ca a iesit in timpul concertului sa-mi aduca biletul). Multumeeeesc tot Vlad pentru cadoul de ziua meaa. :) In fine, ideea e ca am prins Mr Brightside, All those things si Read My Mind (impreuna cu alte vreo 4 piese), deci misiunea a fost indeplinita. Am baut si o bere. Au fost draguti - ucigasii zic, doar ca ploua, lumea era cam ... plouata, si nah - dupa U2 si 100.000 de oameni si foarte putin somn si foarte putina mancare si mult timp in aeroport si nu tu facut un dus macar rapid, si dupa doua zboruri, eram un pic cam greu de impresionat. Oricum, au sunat bine. :) Si am ajuns la timp sa-mi aud cantecelele. O singura chestie am de zis - bah nene, e mai bun Ciucu' decat Estrella Damm aia a lor. Pe buneee. Si da, la noi costa 1 euro si un pic, la ei ...6. Mi-au dat fetele de la Coca-Cola si niste doze sa am acasa (frigiderul meu e porno adica nud adica gol), si iata ca la ora asta inca nu dorm.
Sigur nu sunt normala.
Dar se mai indoia cineva de asta?
Set of the show
Set of this show:
1. Breathe
2. No Line On The Horizon
3. Get On Your Boots
4. Magnificent
5. Beautiful Day
6. I Still Haven't Found What I'm Looking For
7. Angel Of Harlem / Man In The Mirror (snippet) / Don't Stop 'Til You Get Enough (snippet)
8. In A Little While
9. Unknown Caller
10. The Unforgettable Fire
11. City Of Blinding Lights
12. Vertigo
13. Crazy Tonight
14. Sunday bloody sunday
15. Pride
16. MLK
17. Walk on
encores
18. Where the streets
19. One
20. Ultra Violet (Light my way)
21. With or without you
22. Moment of surrender
1. Breathe
2. No Line On The Horizon
3. Get On Your Boots
4. Magnificent
5. Beautiful Day
6. I Still Haven't Found What I'm Looking For
7. Angel Of Harlem / Man In The Mirror (snippet) / Don't Stop 'Til You Get Enough (snippet)
8. In A Little While
9. Unknown Caller
10. The Unforgettable Fire
11. City Of Blinding Lights
12. Vertigo
13. Crazy Tonight
14. Sunday bloody sunday
15. Pride
16. MLK
17. Walk on
encores
18. Where the streets
19. One
20. Ultra Violet (Light my way)
21. With or without you
22. Moment of surrender
Walk on, it's a beautiful day
Acum sa va povestesc despre U2. Cand eram si eu mai mica, nu intelegeam care e treaba cu U2. Mi se parea cumva fada si monotona. Nu stiu de ce, nu stiu cum... dar nu intelegeam deloc what's the fuss. Era atunci "la moda" aia cu thrill me, omoara-ma, bate-ma - coloana sonora de la Batman. And it just wasn't my type. At all.
Si intr-o zi m-au prins cu o piesa. Cu "Still haven't found what I'm looking for". Era pe o complilatie pe care am cumparat-o in original. Mai erau pe ea The Who, INXS si niste alti baieti... A urmat marele amor, cu "One". Dupa aia cu "Where the streets have no name". A urmat perioada "With or without you". Dupa aia cu "Beautiful Day". Si a existat si zona "Vertigo".
Pe toate astea le-am vazut, simtit, auzit aseara live, in Barcelona. Pe astea si altele... Angel of Harlem, Pride, Magnificent, Ultraviolet, Walk On, In A Little While, City Of Blinding Lights. U2.
Cum a fost... nu stiu cum sa va explic. A fost asa cum ar fi trebuit sa fie.
Am gasit pe YouTube Beautiful Day de aseara. Inregistrata foarte bine, din zona VIP, care se afla practic in interiorul scenei. Si nu e nici macar a 10-a parte din ce a fost de fapt.
Stiti chestia cu "Trebuia sa fiti acolo", I guess... Unii dintre voi o sa fiti. Mie imi place sa cred ca niciunul din spectacolele viitoare nu va putea fi la fel de...de.... ca asta, le grand opening pe Camp Nou.
Si apropo de felul in care nu intelegeam eu U2... Ei bine, acum cred ca U2 e una din formatiile pe care trebuie neaparat sa le vezi live cat esti in viata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
RSS Feed (xml)
