marți, ianuarie 06, 2009

Mirosul de afara

Acesta nu este un text despre poluare. Ecologic sau economic. E doar un post despre o amintire.

Cand eram copil si deschideam fereastra, "afara" avea un miros specific. E drept ca varia in functie de anotimp sau moment al zilei, dar "afara" avea mereu un miros.

In afara de mirosul aerului atunci cand deschideam fereastra, mai era si mirosul pe care il aveau mainile mele cand veneam de la joaca. O combinatie de clorofila, praf de pe minge, vopsea de pe banci si zdrelituri. Il spalam cu apa si sapun si imi parea doar un pret platit pentru distractie. Cred ca nu-mi placea si nu mi-as fi imaginat ca se va incadra vreodata in categoria "amintiri pretioase".

Acum insa imi amintesc cu placere despre el. Despre mirosul de "afara".

Si imi mai amintesc ca atunci cand ma uitam pe geam, orizontul imi parea foarte departe si construiam in gand povesti despre cladirea politiei, imi imaginam ca ar fi un palat in care se petrec lucruri magice. Cazane in care fierb ierburi ciudate si printese inchise in turn. Cladirea politiei era la 500 de metri de blocul meu...desi parea a fi la mii de kilometri departare, pe varful unui munte pazit de dragoni.

Acum lucrurile imi par foarte mici.

3 comentarii:

Dragos spunea...

Am trait si eu senzatia ca lucrurile par foarte mici cand , acum ceva ani, am trecut prin cartierul in care am locuit cand eram mic. Am vrut sa vad terenul de joaca : o suprafata de beton cu leagane (scarncioburi pour les connaiseurs), balansoare, schele de fier ... o varianta comunista a parculetelor pentru copii din sectorul 3 de azi. La vremea aceea terenul de joaca imi parea imens. Imi lua cel putin 2 minute sa-l strabat de-a lungul si de-a latul lui. Acum mi se parea un petec de asfalt inghesuit intre blocuri. Acum, toate mecanismele de fier in care ne cocotam ca maimutele mi se par nu numai hidoase dar realmente periculoase.

Pe vremea aceea aveam mici universuri in spatiu, fiecare cu parfumul si farmecul lui: terenul de joaca, pe deal (unde iarna "ne dadeam" cu sania), la piata (de unde luam ciubucuri si gume Turbo de la tiganci), pe santier (unde eram fugariti de paznici si unde ne demonstram vitejiile in fata fetelor sarind de pe schele sau de la diverse etaje) si in fata blocului. "In fata blocului": pentru noi era un soi de foaier in care ne dadeam intalnire inainte sa mergem la joaca, unde stabileam strategii pentru ziua din fata noastra si unde zaboveam seara, inainte sa intram in casa, recapituland si povestind faptele marete din timpul zilei.
Mirosea frumos pe atunci ... :)

Sahara Penguin spunea...

Vad ca te-am inspirat. :P

Samuel Mammel spunea...

Zilele in care mirosea a duminica insorita de aprilie, miros filtrat de nasul meu de copil de 7-8 ani...