Si stii cum e cand ajungi mare si totusi te simti mic si neputincios si toate lucrurile alea de cand erai mic sunt undeva, departe, in ceata, si ti le mai reprezinti doar prin clisee mai mult sau mai putin contemporane de genul "sa nu uitam sa fim copii", "conteaza doar ce-ti doresti" blabla? Si teoretic ai facut tot ce trebuia, dar practic ... ai uitat ceva sare, sau usturoi, sau ulei, sau ceva, nu stiu ce, dar nu e bine. Miroase urat cand ar trebui sa miroasa a trandafiri.
Si stii cum e cand nu mai stii exact daca esti foarte puternic sau de fapt esti foarte slab, si incerci sa-ti dai seama care din astea -doua e problema. Si pana s-o descalcesti treaba se impute de fapt atat de tare incat chiar nu mai stii cine esti si de ce te afli acolo, ce te-a ajuns pana in punctul ala si ce o sa faci mai incolo?
Si stii cum e cand creezi asteptari si simti ca dezamagesti si asta in mare parte pentru ca tu insuti esti foarte dezamagit si ustura nasol de tot si nu mai stii unde e iodul si nici macar cum miroase el?
Si stii cum e sa nu te simti recunoscator deloc, desi altii cred ca ar trebui sa fii? Si cum nu te multumesti cu supica de la cantina, desi altii zic ca esti norocos ca o ai? Si cum nu simti nevoia sa pleci capul chiar daca altii zic ca asa ar fi normal si frumos si elegant?
Si stii, presupun, cum e sa ai o luni de rahat, care ar fi trebuit de fapt sa fie o luni ... doar putin scarboasa, asa cum sunt toate celelalte luni.
Daca stii, atunci te rog, dar insist, nu-mi vinde "trebuie sa mergi inainte". Sub nicio forma. Stiu asta. Astept doar putina empatie. Non-intruziva, e favorita mea, s'il vous plait. Gracias.
Daca nu stii, atunci afla de la mine ca e de rahat.
Da, raspunsul este ca m-am intors in zona crepusculara. Palariere, vals te rog.
Runbaby's gonna love this:
RSS Feed (xml)
9 comentarii:
Stiu. Cel mai tare doare ca te dezamagesti singur, chiar daca nu stii deloc ce ar trebui sa fii sau cum ar trebui sa fii. Doar ai asteptari mari de la tine, mai mari decat au ceilalti. Si asta doare cel mai tare...
Nu am descoperit inca cel mai bun sfat. Pe mine ma ajuta putin cartile- citesc de parca maine ar fi sfarsitul lumii...
Curaj!
Des, foarte des reusesc sa ma dezamagesc prin ceea ce fac, gandesc si vorbesc. De fiecare data imi spun: "timpul este cel mai tare doctor".
Maaan, you reaaaalllly had a bad Monday! >:D<
stiu si eu cum e, al naibii de bine; stiu, pentru ca nu mai dorm noptile stiind ca iar n-am facut asta sau asta sau asta si la naiba, toate aveau termen limita acum 2 luni :( si da, nu dorm nu neaparat pentru ca nu le-am facut, ci pentru ca stiu ca nefacandu-le am dezamagit - si pe mine, si pe altii. si in fiecare dimineata ma dau jos din pat convinsa ca macar azi le fac naibii, ca sa scap de stres si sa dorm, si nu stiu cum naiba se face dar mereu intervin urgente si alte treburi si alea nefacute tot nefacute raman. si iar vinovatie, si iar nesomn, si iar lipsa de directie - si iar deruta.
si nu, nici eu nu vreau sa mai aud - cum am tot auzit - ca trebuie sa ma adun, sa fac liste, sa merg inainte. asta ma tot chinui sa fac. raspunsul corect insa nu stiu care e :(((((
runbaby loves that (cum ai stiut? :), but she hates the fact that you feel like this. major hug :*
Se numeste memorie impecabila :P
http://www.amazon.com/Heal-Your-Wounds-Find-True/dp/2920932217/ref=sr_1_2?ie=UTF8&s=books&qid=1247061017&sr=8-2
Decat atat. O gasesti la Carturesti cu 20 de lei si garantat il bate la cur pe ambele... pe ambii "obraji" pe nenea ala cu Design Yourself... ;) ... care by the way era 80 de lei la vremea ei de glorie.
cred ca am sa incep sa citesc mai mult - si cand nu am timp..nu stiu..si eu caut solutia..si e al naibii de dificil..
Trimiteți un comentariu