sâmbătă, februarie 23, 2008

Cum mi-am pierdut blugii sau - da, eram alcoolica de mica


In acelasi an 3 cu care ne-am obisnuit deja, tot iarna, in sesiune, ma gandesc sa ies la o bere in regie cu niste prieteni. Nadolu si Mihai. Dupa 2-3 beri ne dam seama ca am mai bea ceva, si ne hotaram sa mergem la mine acasa sa mai consumam. Deh - asta se intampla cand ai casa si esti student cu prieteni. Micasaesucasa. Luam o sticla de bere de 2 litri si ne punem pe treaba. Se termina, ne gandim ca ar fi frumos sa mai luam ceva. Plec cu Mihai, il lasam pe Nadolu acasa. Ne ducem undeva la mama dracu, unde mai era un non-stop, luam vodka si tigari si o luam usurel inapoi spre casa. In fata pietei ma gandesc eu ca as fuma o tigara. Acolo si atunci. Era o bancuta, un ger de crapau pietrele, decorul ideal asadar. Eu eram cu haina mea imensa din mouton-dore, cu gluga. Ne asezam pe bancuta, cerem foc de la o florarie (btw, n-am inteles niciodata de ce stau oamenii aia cu flori in gerul ala, in noapte... chiar asa tare se cearta junii iarna, de ies in toiul noptii sa cumpere flori junelor ofticate?!). Asa...si cum stateam noi pe bancuta savurandu-ne tigarile, ma gandesc ca ar fi misto sa deschid si sticla de vodka. Iau o dusca asa, la sec, si ii dau sticla lui Mihai. Aurolaceste, pe banca. Ma uit in stanga, vad ceva dubios. Zic - cu un calm desavarsit - "auzi, tu ai buletinul la tine?". Mihai se face verde - "vine politia?". Eu - "nu stiu, asa cred'. Asta imi paseaza sticla, eu o ascund undeva in faldurile hainei. Politia rasare in fata noastra - 2 reprezentanti, in speta, aratand la fel de degerati ca noi. Dialogul s-a purtat intre mine si ei. Mihai era blocat.

"Ce faceti, mai copii?"
"Pai si noi la o tigara".
"Asa, in frig?"
"Da' ce are? Ne certam".
"Va certati?"
"Da."
"Du ma fata in casa, o tii asa, in frig?"
"..."
"Dom'ne, lasa-ne sa ne certam!"
"Stati pe aici?"
"Da"
"Unde?"
"Blocul 55, numarul 17" (fyi, e blocul 17, numarul 55)
"A, e blocul ala lung, are vreo 7 scari"
"10. Are 10 scari"
"Ma, da' voi va iubiti?"
"Da"
"Si daca va iubiti, de ce nu va luati?"
"Dom'ne, lasa-ne sa ne certam, si dupa aia poate ne-om si lua".

Politistii se indeparteaza... dupa 3 metri, unul dintre ei are o sclipire de geniu:
"Ma, da' daca tot va certati, de ce nu va duceti la Babilonia?" (remember emisiunea cu Mangusta Lazarov?)
Mihai, cu un tupeu imprevizibil:
"Ne-am duce, dar e prezentatoarea urata!"
Politaii se hlizesc si se cara.

Ajungem acasa, incepem sa consumam si vodka. Devine amuzant, dansam, punem muzica, e un party in toata regula. La un moment-dat vreau sa fumez o tigara afara. Afara din bloc. Don't ask, nu stiu de ce. Ma simteam ca la un party aglomerat, aveam nevoie de spatiu. Ies cu Mihai. Ma asez pe vine, dau sa ma sprijin de un zid, eroare - zidul e prea departe. Cad in fund. Mihai crede ca m-am asezat de buna-voie, asadar se aseaza si el pe jos in fund. Trece pe langa noi un homeless care maraie. Intra la mine in scara. Eu - blocata complet - zic: "Bai, eu tocmai am vazut pe unul care maraia. Mi s-a parut?". Mihai - "nu, si eu l-am vazut". Un sfert de ora mai tarziu ma convinge Mihai sa intru inapoi in scara, desi maraitorul intrase tot acolo. Ajungem sus, Nadolu avea the time of his life. Dansat, fumat, baut, de toate. Si de unul singur.
Subit, ajungem la concluzia ca trebuie sa iesim la plimbare. Ma duc la baie sa ma schimb. Nu stiu de ce, dar pentru hoinaritul pe strazi trebuia sa fiu echipata corespunzator. Iesim pe strada, mergem, cand ajungem la Mega Image, ma sesizez: "Bai, unde mergem??". Cei doi se intorc catre mine, si cu un aer firesc imi spun "La Eroilor!". Brusc nimic nu mai are sens si ninge. Ninge rau. Zic - "bai, sunteti dusi cu pluta! Ce dracu' sa facem la Eroilor?!". Ei ridica din umeri. Eu ma intorc, ei se intorc dupa mine.

In casa, Mihai e in baie, Nadolu e in camera. Eu procesez informatia si ajung la concluzia ca trebuie sa ma schimb in bucatarie. Tarasc pijamale and all dupa mine, si ma schimb. Adormim cu usa descuiata.

Dimineata, cei 2 pleaca la examene. Nadolu la 6, Mihai la 9. Ma trezesc pe la un 12...usa tot descuiata. Merg sa o incui. Ah, ce ameteala, totul imi pute a vodka. Dureros. Mi-e o foame sa lesin si alta nu. Ma gandesc sa-mi iau blugii pe mine si un hanorac si sa cobor dupa o paine. Boooon... hainute... unde-s blugii? Imi amintesc ca prin vis ca m-am schimbat in bucatarie. Ma duc plina de speranta - tradare! In bucatarie e doar o soseta, dupa o usa. Dubios. Incep sa caut prin casa. Peste tot. Rascolesc tot-tot-tot. No blugi. Ma loveste o idee - astia au zis sa faca o gluma tampita si au luat blugii cu ei. AAAA, Nadolu avea un rucsac. Clar. Le dau sms "bai, stiu ca suna dubios tare, dar aveti idee unde sunt blugii mei?". Raspuns :"Incearca cu o cafea tare si mai cauta o data". Crize de isterie. Ii sun. Ei - complet nevinovati.

Pe la 6 seara eram deja distrusa nervos si cu 10 scenarii in minte. Bon, deci a intrat unul peste noi cand dormeam, si mi-a luat blugii din bucatarie. Dar de ce sa ia doar blugii?? Vin baietii si incep sa caute prin casa cu mine. Nici un rezultat. Incep intrebarile - "bai, i-ai dus la ghena". "Cum sa-i duc mai la ghena, esti nebun? Trebuia sa iau cheia, sa ies din casa, sa descui usa de la ghena, sa ii las acolo... n-aveam cum sa fac asta impulsiv, fara motiv". "Ok, i-ai aruncat pe geam". "Baaa, esti dus?? cum sa arunc blugii pe geam?". Ies micutii in cercetare in jurul blocului. Mihai se chinuie cu un bat sa dea ceva jos dintr-un pom. Nu, e doar o carpa. No blugi, in continuare.

Zona crepusculara. Baietii pleaca. Ma duc jos sa cumpar o punga de chipsuri. Cand ma intorc, ceva straluceste din noptiera de pe hol. Blugii sunt dositi acolo cumva, sub raftuletul de deasupra, si ce vad eu e catarama de la curea. I-am dosit acolo in drum spre camera probabil...

Ma vad cu baietii in oras, la vreo saptamana. Am blugii pe mine. Mihai zice - "Bai, in noptiera aia am cautat eu cu mainile si ochii mei!! Nu erau acolo!!!".

Zona crepusculara, va spun si va repet...

5 comentarii:

runbaby spunea...

excelent, I love your alcoholic stories :)!

si cu mihai ala, nica-nica :P?

Sahara Penguin spunea...

Mihaita is my little brother. Acelasi nume de familie, e cu 4 zile mai mare (desi tot mai mic e...:))). Nope. Nimic. We're like... family.

Aproape, vorbim foarte rar acum.

Madeinbukarest spunea...

Bai, ar trebui sa scrii o carte cu istoriile astea din studentie :D

Sahara Penguin spunea...

Da, si sa le dau un exemplar cu autograf alor mei :))

Madeinbukarest spunea...

Da, si un plic cu 700 de mii explicandu-le ca ai gasit banii pana la urma dar din considerente literar-artistice ai omis partea asta din relatare ;).