Ati implorat vreodata atentia cuiva? Nu implicit, nu asa...printre randuri. Ci direct. "Bai, da-mi atentia ta!! Te rog!!! Te implor!! Fac ORICE pentru atentia ta!!" Si totul fara efect? Ati patit vreodata chestia asta?
Cand ai atatea motive reale care striga dupa atentia ta. Si ai atatea lucruri ale tale care nu vor decat... sa fie ale tale. Si totusi tu stai si bati la usi intredeschise in mintea ta si inchise in realitate si lasi lucrurile astea ale tale sa se ofileasca si sa sufere si sa astepte. Si nu iti pasa. Nu vrei sa auzi decat o voce fie ea si sictirita zicand "da, ok, ai atentia mea acum. O ai pe toata. Pentru 5 minute, fie 10... fie... pana maine dimineata ai toata atentia mea".
Incerc sa-mi dau seama exact, in termeni matematici, cam cat de lame sunt. Si nu pot, pentru ca nu stiu experientele altora. Nu-mi dau seama cat de "normal" este asta in acceptiunea lumii inconjuratoare. Asa ca ar fi al dracului de bine sa-mi dati un raspuns clar ca sa pot sa-mi fac macar o... statistica. Sa stiu macar cum stau.
MACAR ATAT.
p.s.: e ATAT de greu sa auzi strigatele altuia de ajutor atunci cand urli dupa atentie... iai... greu tare...
Ok, Radu, ai castigat.
Ziua de dupa
Asculta mai multe audio Muzica »
RSS Feed (xml)
9 comentarii:
ha, m-as baga si eu la un exercitiu din asta, ca asa m-am saturat de printre randuri, pana una alta, ai toata atentia mea:)
Toti am cersit candva atentia cuiva...explicit sau nu? Asta e marea intrebare..Nu e deloc ok sa faci lucrul asta dar uneori o faci involuntar...o faci pt k te incapatzanezi sa vezi lucrurile mai complicate si mai bune decat sunt, o faci pt k te incapatzanezi sa crezi in ceva, te incapatanezi sa vezi idei si sentimente ascunse sub aparente reci(aparente care de fapt nu sunt aparente) si pt k vrei sa obtii lucrul ala... SI ce obtii dupa ce faci chestia asta? ATENTIA lui/ei, dar nu asa cum ai fi vrut, nu asa cum ai fi visat k o sa fie...si tot nu esti fericit/a pt k nu a venit k un lucru normal ci k un lucru obligat, si partea rationala din tine nu te lasa sa te bucuri..partea rationala se trezeste pt a te palmui dupa ce te-a lasat sa faci mari tampenii..cum ar fi sa ceri atentia lui/ei. De ce nu mai devreme? Nu stiu....
doamna, cand le-o ceri, n-o primesti, that much I can tell you din proprie experienta...
Asta stiu.
Doar ca nu mi-au placut niciodata jocurile. In sensul ca mi se par oribile, nu in sensul in care nu imi plac cu adevarat...
Si atunci... tre' sa aleg, presupun. No attention, sau no pleasure.
m.
greu.
Am implorat atentie de multe ori in ultima vreme, din pacate.. sau din fericire (de moment:). Pentru ca odata obtinuta si consumata "ATENTIA" ramai cu un gust amar si te intorci sa iti savurezi singuratatea. &*^$ off...Deci cum e mai bine:
- sa stai singur/singura si sa astepti sa ti se intample "ceva" care sa te faca sa simti
- sa te bucuri de cele 5 - 10 minute/ o noapte de atentie, chiar si cersita, dar sa simti ca traiesti?
Raspunsul ar fi mai simplu la intrebarea "to be or not to be?" :))
Nush nene... pana una-alta eu le cam fac pe amandoua...
PRESENTIING : The Amazing Andrada! Ladies and gents - she can be happy and sad, subtle and blunt, living and dead AND ALL AT THE SAME TIME !
ti pup. lots of attention from me anyway, eu fac parte din victimele colaterale - dar benevol...benevol :)
Mah, atentie cerism cu totii, mai zgomotos sau mai pe genul semnale Morse, pe dupa visin. We are needy motha' *******. Ar fi normal sa poti s-o ceri zgomotos, articulat, sa poti sa dai coordonate. Dar cum suferim cu tontii de efectele Cernobal (ca altfel nu-mi explic), se intampla ce spune runbaby. Sad but true.
PS. You've got my attention as well...
pai...eu am cerut-o, poate din naivitate nu am stiut cum.
Trimiteți un comentariu